Universul e produsul unei inteligențe extraterestre? Un cercetător generează controverse în lumea științifică

• Tweet

Un cercetător a generat controverse în lumea științifică cu o teorie care sugerează că universul ar putea fi creat de extratereștri într-un fel de laborator, bazată pe conceptul de simulare. Această ipoteză presupune că universul nu este real, ci o creație artificială, iar cercetătorul susține că măsurătorile din fizică ar putea oferi dovezi în acest sens.

Multe teorii privind originea și evoluția universului au fost prezentate de-a lungul timpului, dar puține au fost atât de controversate ca cea care afirmă că universul nostru ar putea fi doar o simulare. Această teorie sugerează că universul nu este real ci creat de o inteligență superioară, posibil de extraterestri, într-un laborator. Cercetătorul care a prezentat această teorie spune că există anumite măsurători care ar putea susține această teorie.

Deși ideea că universul nostru a fost creat într-un laborator de extratereștri pare a fi desprinsă dintr-un scenariu de film științifico-fantastic, un cercetător susține că există argumente valide care să susțină această posibilitate.

Astronomul Avi Loeb de la Universitatea Harvard avansează o ipoteză surprinzătoare care a stârnit interesul comunității științifice. El afirmă că universul nostru ar putea fi creat într-un laborator intergalactic de către o civilizație extraterestră extrem de avansată. Această ipoteză aduce împreună religia și fizica, și prezintă o imagine neobișnuită a universului nostru ca o creație artificială a unei entități superioare. Această forță seculară, conform teoriei lui Loeb, ar fi capabilă să ne ghideze destinul prin prisma gravitației cuantice, și nu prin intervenție divină.

Ipoteza lui Loeb presupune că acea civilizație extraterestră este capabilă să combine mecanica cuantică cu teoria relativității, ceea ce în prezent este o abilitate pe care cercetătorii de pe Terra nu au reușit să o dezvolte încă. Această teorie aduce în prim-plan și o nouă metodă de clasificare a civilizațiilor avansate, care se diferențiază de sistemul propus de astrofizicianul sovietic Nikolai Kardashev în 1964.

Sistemul propus de Loeb se concentrează pe abilitatea unei civilizații de a recrea condițiile necesare existenței sale. În timp ce clasificarea lui Kardashev se baza pe nivelul de energie utilizat de o civilizație, sistemul lui Loeb se concentrează mai degrabă pe abilitățile tehnologice și științifice ale civilizației.

Potrivit clasificării lui Kardashev, civilizațiile de tip I, cum ar fi cea de pe Pământ, utilizează energia furnizată de steaua din apropierea lor. Civilizațiile de tip II ar putea capta întreaga energie emisă de steaua lor, în timp ce civilizațiile de tip III ar putea controla întreaga energie dintr-o galaxie.

Cu toate acestea, clasificarea lui Loeb este mai complexă și se bazează mai mult pe posibilitatea ca o civilizație să combine cunoștințele și abilitățile în diverse domenii, precum fizica cuantică și ingineria genetică.

Loeb propune o clasificare alternativă a civilizațiilor, care ne scoate pe noi, locuitorii de pe Pământ, din clasa A sau B, și ne plasează în categoria civilizației de clasă C. Potrivit teoriei sale, noi nu suntem încă capabili să ne recreăm condițiile de viață în momentul în care Soarele nostru își va încheia ciclul. În contrast, civilizațiile de clasa B ar avea capacitatea de a crea și menține condițiile necesare pentru viață fără a depinde de steaua lor gazdă.

Pe de altă parte, la capul acestei ierarhii ar fi civilizațiile de clasă A, care ar putea genera cantități semnificative de energie întunecată și ar putea crea „microuniversuri". Potrivit lui Loeb, această civilizație ar fi capabilă chiar să contribuie la apariția vieții în micile universuri create.

Cu toate acestea, din cauza competiției, doar o singură civilizație inteligentă din întreaga galaxie ar fi capabilă să ajungă la acest nivel. Conform acestei teorii, civilizațiile se bazează pe capacitatea de a combina cunoștințele și abilitățile mai multor domenii, precum fizica teoretică și biologia sintetică, în vederea atingerii unui nivel de dezvoltare mai avansat.