Un obiect bizar descoperit în Atlantic ar putea fi un submersibil din secolul al XVII-lea

• Tweet

După ani de speculații, un obiect neidentificat sub formă de disc recuperat în largul coastei Floridei, care a fost anterior considerat un cazan din secolul al XVII-lea, ar putea, în cele din urmă, dezvălui adevărata sa natură.

Se pare că experții au sugerat că acest artefact ar putea fi, de fapt, un clopot de scufundare din secolul al XVII-lea, folosit cu ingeniozitate în eforturile periculoase de a recupera o comoară de pe un galion spaniol scufundat.

Misteriosul obiect din cupru a fost descoperit inițial în largul coastei Floridei în 1980, în apropierea unui galion spaniol naufragiat și se credea că a fost un cazan pentru prepararea tocăniței de pește pe mare, scrie gadgetreport.ro.

Dar acum, doi cercetători au sugerat că domul de cupru reprezintă rămășițele unui clopot de scufundare primitiv din secolul al XVII-lea, care era folosit de vânătorii de comori . Dacă acest obiect nu este un cazan, ar putea fi o parte a unui clopot de scufundare timpuriu, ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi exemple cunoscute de aparat de scufundare găsite vreodată.

Cazan sau clopot de scufundare?
Cupola din cupru a fost descoperită de scafandrii în 1980 lângă Santa Margarita, un galion spaniol de comori naufragiat care s-a scufundat în 1622 în Strâmtoarea Florida, la aproximativ 65 km (40 de mile) la vest de Key West.

Obiectul a fost recuperat la o adâncime de aproximativ 50 de metri și s-a presupus inițial că este un cazan mare de gătit. Acum, expus la Muzeul Mel Fisher din Sebastian, Florida, doi arheologi sugerează că obiectul era de fapt vârful unui clopot de scufundare din secolul al XVII-lea, care a fost folosit pentru a salva comorile de pe nava scufundată.

Sean Kingsley, un arheolog maritim și editor al revistei Wreckwatch , a declarat pentru Live Science că aceste submersibile primitive erau cel mai adesea folosite în ape puțin adânci. El a adăugat că, având partea inferioară a dispozitivului deschisă, acesta era umplut cu aer, oferind scafandrilor o bulă de aer respirabil la adâncimi mari.

În cea mai recentă ediție a revistei Wreckwatch, Sean Kingsley și arheologul maritim Jim Sinclair, care a făcut parte din echipa de recuperare, au explicat de ce cred că obiectul este „un clopot de scufundare primitiv".

Kingsley a spus că în secolul al XVII-lea au fost produse mai multe modele de clopote de scufundare. Unul dintre cele mai faimoase a fost cel proiectat în 1690 de către omul de știință englez Edmond Halley, descoperitorul cometei Halley .

Potrivit lui Sinclair și Kingsley, obiectul măsoară 147 de centimetri în diametru și pare să fi fost construit din două foi de cupru. Cu o margine grea, împânzită de nituri de cupru de jur împrejur, cercetătorii au spus că este „mult prea mare pentru a găti" și că „nu există semne de carbonizare sau de încălzire". Sinclair a declarat pentru Live Science că, deși în trecut a fost numit „cazan de cupru", el a văzut destul de multe cazane de navă și niciunul dintre ele „nu seamănă deloc cu acesta".

Galionul cu comori Santa Margarita s-a scufundat în 1622, în timpul unui uragan în strâmtoarea Florida, iar toți cei 142 de membri ai echipajului său au murit. Când nava a fost explorată în 1980, scafandrii au găsit obiectul metalic alături de lingouri de fier, care ar fi putut ancora dispozitivul pe fundul mării. De atunci, epava navei Santa Margarita a dat la iveală comori de milioane de dolari, inclusiv lingouri de aur, monede și un relicvar religios din aur.

Sinclair a declarat că obiectul în formă de cupolă este probabil „partea superioară de la clopotul de scufundare descris de salvatorul Francisco Nuñez Melián în 1625".

Acest lucru ar explica de ce dispozitivul era înconjurat de mai multe panouri inferioare etanșe, realizate din lemn și piele. Se crede că clopotul de scufundare se baza pe un proiect din 1606 al inventatorului spaniol Jerónimo de Ayanz, care a fost folosit ulterior pentru scufundarea perlelor în Venezuela.

Cercetătorii cred că clopotul de scufundare ar fi putut ține trei scafandri și că ar fi putut fi conectat la o ambarcațiune de sprijin de suprafață cu un furtun de aer.

Ipoteza „clopotului de scufundare" a fost susținută și de faptul că, atunci când Melián a explorat inițial epava în secolul al XVII-lea, scafandrii săi au recuperat „350 de lingouri de argint, mii de monede de aur și opt tunuri".

Această captură considerabilă sugerează cu tărie utilizarea unui clopot de scufundare în cadrul operațiunii.