Trooper lansează al X-lea album într-o Românie pe perfuzii: "O țin politicienii în viață ca sa-i fure pensia!"

• Tweet

Indrăgita formatie de muzică rock Trooper, cea mai valoroasa din zona de heavy-metal din Romania, a ajuns la un moment important al carierei: lansarea celui de al zecelea album. Un eveniment care prilejuieste, pe langa aparitia discografica, si un concert la care numerosii fani vor putea asculta live piesele de pe album. N-am scapat ocazia de a-i lua un interviu amplu lui Alin Dincă, liderul trupei, cunoscut publicului drept "Coiotu", unul dintre cei mai buni solisti vocali ai României:

- Ca tot e al zecelea album al Trooper, o sa mergem si pe zece intrebari, ca sa stam in „baza zece". Ca sa-l parafrazez pe Chilian: „zece intrebari ciudate si-o minune..." Minunea e ca inca se mai tin concerte rock dupa doi ani de underground forțat, de lockdown muzical. Voi anuntati acum o lansare de album si un concert. Bine, ca tot vorbeam de „zece"... la capitolul „ciudat" trec ca pe album aveti nouă piese muzicale... de ce nu tot zece?

Sunt foarte curios ce întrebări ai pregătit pentru astăzi. De obicei nu m-ai „crutat" când ne-am mai întâlnit. (rade) Chiar am înregistrat zece piese pentru albumul nou. Dar, în urma unei discuții, ne-am dat seama ca toată lumea se va aștepta ca materialul asta sa aibă zece cântece, așa ca imediat am stabilit sa lăsam doar noua. Sa „dezechilibram" puțin lucrurile. Ne-a plăcut mereu sa facem lucrurile puțin diferit, nu am ținut cont de așteptări, obișnuinte, păreri etc. Cred că-ți aduci aminte când am făcut un concert mare în București pentru a marca 12 ani de existența. (rade) Așa am vrut noi. Toată lumea ne întreba de ce marcam 12 ani. De ce nu am așteptat pana la 15. Nu exista un răspuns serios. Așa am vrut. Fix așa s-a întâmplat și cu albumul „X". Ziceai ca încă se mai țin concerte. Da, din fericire, putem cânta din nou. Se organizează iar evenimente, in orice oraș mergi, în orice seara, au loc cel puțin trei evenimente. Publicul plătitor nu este unul uriaș, iar acum se afla în situația de a alege. Cred, totuși, ca este acum o bucurie a revederii. În câteva luni se vor calma lucrurile și organizatorii vor începe să se gândească mai mult la public. Asta în scenariul optimist în care nu aflam în toamna ca a venit o tulpina noua a virusului... Atunci totul se va simplifica.

- Din ce am vazut eu rapid titlurile melodiilor mi-au parut cam pesimiste, cam apocaliptice... Sfarsitul Lumii e un trend? Pe ce v-ati bazat, chiar e nevoie de un mesaj de genul asta dupa atata nenorocire traita in ultimii ani?

- Unele piese au fost scrise cu ceva timp înainte sa înceapă pandemia, altele, în timpul pandemiei, într-adevăr, dar înainte de războiul asta mizerabil. Nu am vrut neapărat sa venim cu mesaje atât de încărcate, dar se pare ca subconștientul lucrează. Nu mi-am dat seama pana nu am terminat toate piesele ca în fiecare text este vorba despre o forma de sfârșit. Vremurile pe care le traversam acum nu fac decât sa întărească mesajul discului „X" - mulți oameni distrug lumea în numele a orice le vine mai la îndemâna. Unii în numele puterii, alții în numele credinței, alții pentru resurse... Nu duc lipsa de idei și motive. Am impresia ca liderii politici ai lumii nu pot sa vadă mai departe de propria viața. Pare ca niciunul nu este interesat de moștenirea pe care o lasă omenirii. Tot am senzația ca niciodată lumea nu a fost atât de împărțită, atât de învrăjbita, atât de rea, atât de incisiva, atât de încărcată. Zic asta fără sa idealizez în vreun fel trecutul. Poate ma înșel, dar simt ca tot mai mulți preiau tensiunea asta globala și se încarcă cu răutate. Totul este judecat, analizat. Ne deranjează totul. Indiferent ce faci, ii vei leza pe unii. A devenit foarte greu sa exiști și sa iei cele mai simple decizii. Așa ca, în vremurile astea pe care eu le percep drept teribile, cum sa fi scris despre unicorni și floricele? (rade) Nu trebuie sa fugim de realitate. Și nici nu cred ca este bine sa încercam să ne mințim ca nu se întâmpla nimic. Sunt sigur ca mulți oameni își vor recunoaște trăirile în piesele discului „X".

- V-a acuzat lumea ca ati facut un afis pentru concert cu imaginea diavolului, cu o corana de spini si cu trei cuie (n.r. - vezi foto), concluzia fiind ca „sunteti satanisti"! Care e adevarul legat de asta? Ca tot vorbirăm de Sfarsitul Lumii...

- Da! Am ras mult. (rade) Ma întreb ce au făcut când au văzut afișul filmului „Terminator". Sau afișul de la filmul „Alien". (rade) Multe persoane nu au reușit încă sa înțeleagă care este diferența dintre realitate și poveste. Am gândit afișul evenimentului ca pe o parte a poveștii pe care o prezintă discul. Cântăm acolo despre felul în care oamenii distrug totul în numele banilor și al puterii. Cântăm despre felul în care nimeni nu recunoaște niciodată ca a făcut ceva greșit. Mereu este vina altora. Lumea asta se năruie cu o viteza incredibila, iar noi, în loc să facem ceva, dam vina unii pe alții. În timpul asta, diavolul ne pândește din umbra. Zâmbește. Ii ușuram noi treaba. Coroana și cuiele sunt simboluri pe care credincioșii nu trebuie sa le uite. Asta este motivul din care domnul din imagine le fura. Le fura omenirii. Cuiele și coroana, care au fost acolo când Dumnezeu ierta păcatele oamenilor, acum nu mai aparțin omenirii. Despre asta este vorba. Însă, dacă o mare parte a populației se așteaptă sa vadă numai afișe cu femei semidezbrăcate și băieți cu barba vopsita și lanțuri de aur la gât... ce sa le fac eu? Nu pot sa merg din ușa în ușa sa ii întreb dacă au doua minute sa vorbim despre noul album Trooper și despre ce a vrut sa spună autorul. (rade) Dar nu ai idee ce mesaje am primit! Mi-au urat sa mor, sa ard, să mă duc dracu', de toate. Sunt niște creștini închipuiți, care de generații întregi nu știu decât sa judece. Se pare ca gena asta trece din generație în generație. De 30 de ani aud permanent ca sunt satanist, ca sunt drogat... de câteva ori le-am explicat ca în realitate sunt profesor, realizator radio, solist (cu școala terminata, Conservator), iar în acel moment se cam lasă liniștea. Unii romani încă nu înțeleg de ce un bărbat vrea sa aibă parul lung. Sau de ce vrea sa aibă barba lunga. Sau de ce se îmbracă în negru. Au multe întrebări. (rade) Din păcate, nu are cine sa le răspundă. Ei sunt mulți, școala e puțina, civilizația este și mai puțina. Nu prea au șanse. Lucrurile astea nu ma mai afectează încă de când aveam 17, 18 ani. Acum ii privesc în cele mai multe cazuri cu mila. Atât pot ei în viața asta. De unde sa cer mai mult? Fix cum spunea Moromete: „De unde să-ți dau, dacă nu am?". Ii iert pe toți, nu de preabun ce sunt, ci ca sa îmi fie mie bine, sa trec eu peste. Unul mi-a spus ca spera să mă prindă Crăciunul pe masa la morga. Asta după ce fix în ziua aia eu veneam de la o acțiune în care reușiserăm sa ajutam o familie sa primească o casa în care sa locuiască. Un altul mi-a spus ca sunt satanist și ca Allah i-a ordonat să-mi taie capul. Insista cu mesajele și am fost nevoit sa vorbesc cu Poliția și chiar mai departe pentru a identifica personajul. Am dat concerte cu mascații la intrare pentru ca eram amenințat permanent. Nu toți se legau de tâmpenia asta cu satanismul, unii aveau alte frustrări. Însă demenții ăștia extremiști pot să fie periculoși. Lăsați de capul lor, cred ca ar duce societatea cu 600 de ani în urma. Ar arde vrăjitoare la Universitate și m-ar înfige în patru tepe în toate punctele cardinale pentru ca am parul lung și sunt în stare sa scriu o poveste.

- Tu esti foarte activ pe retelele de socializare si-n comentariile legate de România in care traim. Si aici esti cam pesimist, ca sa-l citez pe unul dintre cei ce au reactionat la postarile tale: „esti destul de depresiv..." Crezi ca mai e vreo sansa sa mai fim ce-am fost si, eventual, mai mult decat atât?

- Nu sunt depresiv. Sunt doar pesimist. Am senzația ca facem un pas înainte și trei înapoi. Sunt extrem de dezamăgit de întreaga clasa politica. Am avut încredere în ultimii 15 ani în doi, trei oameni. Toți au dezamăgit. Am înțeles ca puterea te modifica indiferent cât de vertical ești tu la început. Dorința de putere și bani te face sa ai capacitatea de a lua orice forma. Stânga devine dreapta, dreapta devine stânga, barmanii devin primari, strungarii devin președinți de partid, analfabeții fără o zi de școala devin „oameni de afaceri", ce sa mai zic? Pentru ei nu mai exista culori, nu mai exista nuanțe, nu mai văd sângele oamenilor, nu mai aud durerea lor, nu mai înțeleg realitatea. Din lumea lor, totul se vede gri. Putem sa murim toți în strada, ei, politicienii, nu o sa vadă. Au teancuri de bancnote lipite direct pe retina. Chiar discutam cu un prieten și ii spuneam ca, dacă cineva ar ajunge sa conducă România cu o dorința reala de bine, dacă ar rezista tentației și ar rămâne vertical, eu cred ca am avea parte de un prim asasinat politic de după Revoluție. Deja cercurile sunt atât de clar definite, iar interesele sunt atât de mari, încât nu ar sta nimeni să piardă vremea cu un „reformator". Totul este clădit cu sprijinul direct și interesat al unor adevărate clanuri mafiote. Și cred ca nu se mai îndoiește nimeni de asta. Nu vad o soluție reala pentru a scăpa din ștreangul asta. Dar poate așa ne este drumul... uneori trebuie sa rămână doar cenușa în urma pentru a te putea ridica din nou. În timpul vieții noastre nu o să mai fie bine. O să fie tot mai rău. Dacă ștergem poleiala asta de țara europeana, de grădina a Maicii Domnului și de „romanul e bun la toate", o să găsim o ruina care se tine cu greu în niște lemne putrezite și crăpate. România este aproape moartă. O țin unii în viața ca sa ii fure pensia. Îmi vine pe bune sa plâng în timp ce răspund aici. Sa asculți piesa „Rădăcini de dor" de pe noul album Trooper. Este un cântec de 20 de minute în care mi-am vărsat toate furiile în legătura cu felul în care am distrus totul. Asculta piesa. Poate ai sa înțelegi și mai bine ce este în sufletul meu. Ma gândesc la bunicul meu, care a fost în prima linie în cel de-Al Doilea Război Mondial. Câte lucruri știa, cât de bun era, cât de educat, cât de vertical, cât de politicos, cât de dornic să ne învețe lucruri noi. Ma uit în jur și văd tot mai puțini oameni de așa calibru. M-ai întristat cu întrebarea asta.

- Hai sa intram putin si „politica muzicii"... Tu mai simti vreo unitate intre muzicieni? Mai e muzica rock una protestatară, anti guvernamentala, anti sistem? Mai e o voce puternica, sa treazească oamenii la realitate si la neinregimentare?

- Nu mai exista unitate intre muzicieni de ani de zile. Și aici tot dorința de a ajunge cât mai sus a făcut ca unii sa ii calce în picioare pe alții. Noi nu am făcut parte niciodată din nicio gașcă. Nu ne interesează sa fim prieteni cu organizatorii cutare. Nici cu producători radio/tv. Nici cu case de producție. Noi cântăm fix ce vrem, asta facem de 27 de ani. Am refuzat să ne aliniem trendurilor. Am lansat cântece de protest atunci când am simțit nevoia. Stau mărturie piese de genul „Coruptia ucide", „Politicieni", „Nopti" etc. Mulți artiști se afla în punctul în care nu vor sa deranjeze pe nimeni. Nu poți sa intuiești ce primărie o să te cheme sa cânți printr-un oraș sau prin altul, asa ca mai bine nu risca. (rade) Acum, vorbind serios, fiecare face fix ce vrea sa facă. Nu ii poți cere unei trupe de puștani de 18 ani sa înțeleagă ce însemna mesajul muzicii rock în anii ‘60, ‘70 sau ‘80. Fiecare are libertate sa cânte despre orice. Singurul lucru trist este asta cu unitatea. Aici este dureros cu adevărat. Gelozii multe. Așa am găsit lumea muzicala atunci când am pășit în interior, așa este și acum.

- In partea a doua a interviului sa vorbim si despre ce „ne-am adunat aici": da-ne informatii despre album (n.r. - vezi foto), despre lansare si despre concert, dupa celebrele cinci - jumatatea lui zece, ca sa pastram ideea - intrebari ale unei știri: cine, ce, unde, cand, de ce?

- Albumul apare în data de 20 mai. Îl veți putea asculta peste tot în online - youtube, itunes, spotify, deezer etc. O să apară și în format fizic, pe CD, special pentru fanii die hard. Concertele de lansare vor avea loc în zilele de 3 și 4 iunie în clubul Quantic din București. Ii avem alături de noi, în ambele seri, pe Jack of Trades, Lovebite și Rebrain. Trei trupe tinere și talentate. Setlisturile Trooper în cele doua zile o să fie diferite în proporție de 70%. Cu zece albume la activ, nu o să ne fie prea greu. (rade) Cred ca vom avea și niște invitați. Însă despre asta nu va spun nimic deocamdată. Sper sa ii vedem acolo, în fata scenei, pe cât mai mulți dintre prietenii trupei. Pentru mine, lansările de album au fost mereu cele mai importante momente. Astea sunt realizările unui muzician. Asta rămâne în urma. Sunt mândru ca am ajuns pana aici și ca am șansa sa vin alături de colegii mei din Trooper sa prezint lumii albumul cu numărul zece! Cine ar fi crezut ca o să ajungem pana aici?...

- Va asteptati ca albumul sa fie unul „de largă circulație" la publicul rock? L-ati compus in ideea de radio-frendly, sau e unul pentru un public de nișă? Pe scurt, v-ati bazat pe „cantitativ" sau pe „calitativ"?

- Daaaa! Este foarte radio friendly. Avem o piesa de 20 de minute, una de 12, una de opt minute, numai piese de radio. (rade) Nu am ținut cont de nimic. Doar de sufletele noastre. Fiecare album Trooper ne reprezintă perfect în respectivul moment al vieților noastre. Nu este nimic fals. Totul vine direct. Real. Nu-ți mai spun cât de mult iubesc piesele foarte lungi. Acolo poți sa povestești cu adevărat, ai timp sa intri într-o stare anume, sa plutești dintr-o lume în alta. Chiar glumeam cu băieții ca trebuie să facem un concert în care sa cântăm „Rădăcini de dor", „O viața este prea mult", „În stele I" și „II", „Când ești doar un simplu om" și „Strigat" - în total 75 de minute. (rade) Revenind la album, eu cred ca mulți vor găsi piese care le vor ajunge direct la inima. Ai sa vezi. Este o nebunie de album. Piesele sunt foarte diferite, scormonesc în toate colturile ființei. Nu ai sa poți rămâne indiferent pana la final.

- Pe partea de critică, Trooper a fost acuzata ca dupa impactul pe care l-au avut „Trooper I" și „Desant", după o „explozie" de piese care au dat „marca" formatiei, a avut loc apoi o „implozie", in sensul ca urmatoarele compozitii care sa defineasca trupa, sa-i creeze un stil propriu, au fost mai rare, au fost perioade lungi de cautari si de alinieri la diversele curente rock ale vremii, desi in ce ma priveste mentionez originalitatea „Poemelor"... Crezi ca e asa, sau e mai degraba o „ajungere la maturitate"?

- Din fericire, nu ma mai interesează de prin 2008 ce părere au unii sau alții. Iubesc toate albumele Trooper. Ma regăsesc în ele. Am scris mereu ce am vrut și cum am vrut. Nu am să ma apuc sa iau fiecare album pe rând ca sa demontez ce spun unii, însă vreau sa subliniez un lucru: în 2016 am lansat „În ziua a opta". Nu exista concert în care sa nu cântăm „Doua roti", „Trec anii" sau „În ziua a opta". Sunt trei dintre cele mai iubite piese Trooper. Cei care au rămas cantonați în „Trooper I" și „Desant" sunt niște nostalgici care ma îndoiesc ca mai merg la concerte. Trooper a reușit cu fiecare disc sa pună pe piață piese care sa devină „imnuri" pentru iubitorii formației. Dar, din nou, întreb: ce sa fac? Sa merg din ușa în ușa ca sa le dau discurile sa le asculte? Nu. Prefer sa îmi văd de treaba mea. Trooper nu va scrie niciodată piese la moda. Și nici nu cred ca va scoate doua discuri care sa meargă în direcții comune. Elementul comun al materialelor Trooper este ca noi cântăm rock pe toate. În rest... nimic. Așa au făcut și Judas Priest. Asculta „Sad wings of destiny", apoi „Turbo", „Painkiller" sau „Rocka Rolla". Sunt diferite. Și asta este frumusețea. Unii oameni cred ca trupele trebuie sa cânte ca sa ii satisfacă pe ei, pe ascultători. Însă de asta vor avea parte doar la nunti. (rade) Scriem muzica pentru noi, ca sa fim fericiți atunci când urcam pe scena. Norocul face sa mai existe niște oameni care sa rezoneze cu ceea ce exprimam noi. Asta este un bonus, pentru ca suntem fericiți când putem aduce puțina bucurie. În decursul anilor am primit sute și sute de mesaje de la oameni care s-au căsătorit pe muzica noastră, care au depășit momente grele cu ajutorul pieselor noastre, au reușit sa renunțe la droguri, au renunțat la sinucidere (!!!) etc. Muzica unește suflete.

- Acum ca am vorbit despre voi, despre ce e in muzica romaneasca si despre curentele rock, sa vorbim si despre „scena internationala". Ti se pare ca mai e ceva de spus si de inventat in rock, sau faci parte dintre cei care zic ca in rock nu se mai poate veni cu ceva nou, ca se dezvolta ciclic, mai bine zis in spirala: cam acelasi lucru dar cu o tehnologie moderna - scule noi, efecte noi etc.? Mai pot trupele noi sa „dea lovitura" la nivel mondial, sau ramanem cu trupele vechi, atat timp cat mai pot canta?

- Acolo este o alta poveste. Apar permanent trupe noi, trupe valoroase. Unele aduc lucruri noi, altele păstrează diverse linii trasate deja de legende. Eu nu sunt unul dintre cei care considera ca trebuie mereu sa cauți cu orice preț sa inovezi. Sufletul omului nu se schimba. De exemplu, oamenii au rezonat și încă rezonează cu muzica celor de la Led Zeppelin. Uite așa au apărut Greta Van Fleet și au rupt planeta în doua. Mulți i-au acuzat ca au copiat Led Zep. Adevărul este ca au un sound care te duce cu mintea acolo. Însă, de copiat, nu au copiat nimic, iar milioane de oameni ii iubesc. Așteptau o trupa care sa readucă acel stil. Cred ca, în disperarea de a inventa ceva, mulți muzicieni uita care este scopul muzicii. Este doar părerea mea. M-aș bucura atât de tare sa văd ca trupele nu mai țin cont de moda și trenduri... Dar fiecare știe exact pentru ce s-a apucat de muzica. Unii pentru bani, alții ca sa atragă fete, alții pentru notorietate, iar unii pentru plăcerea de a cânta. Nu mai sunt foarte mulți din ultima categorie. Ma întreb foarte des ce o să se întâmple după ce gigantii vor pune stop. Cum o să arate scena rock fără Iron Maiden, Metallica, AC/DC, Guns N Roses, Judas Priest, Journey sau Bon Jovi? Cea mai tânăra trupa care a reușit sa umple stadioane este Rammstein. Și ei cânta totuși din anii ‘90. Probabil ca și Avanged Sevenfold și Slipknot. În rest, toți cânta în arene mult mai mici. Și, cu toate astea, deși văd și ei ce se întâmpla, casele de producție își împing trupele să se alinieze modei, dar moda trece, moare! Rockul nu a fost niciodată la moda pana în anii 2000. Și asta era frumusețea lui, asta îl făcea să fie autentic. De asta încă ascultam cu toții Elvis, Deep Purple, Black Sabbath, Slayer, Aerosmith... Pentru ca nu au încercat sa fie la moda. Au cantat din suflet pentru oamenii care au rezonat cu ei. Și uite ca, după atâția ani, încă exista milioane de fani care dau play unor piese vechi de 30, 40, chiar 50 de ani. Sunt puștani de 15 ani care stau în fata scenei și cânta „The Number of the Beast" alături de Iron Maiden. O piesa care a împlinit anul asta 40 de ani. Despre asta este vorba. Despre sinceritate!

- Ti-am pus pana acum noua intrebari „mai altfel" decat cele traditionale din interviurile cu artistii rock. A zecea, insa, o pun pe aia „fara de care nu se poate": cum va vedeti in continuare, peste ani: veti mai fi „Tari ca muntii", un „Strigat" al rockului romanesc, sau doar „Amintiri" si-un „Testament"? Daca vrei sa pastram trendul poti sa-mi raspunzi tot folosind titluri de melodii de ale voastre, pour les connaisseurs...

- Atât timp cât o să ne mai facă plăcere sa cântăm, ai să ne vezi pe scena (rade). Nu pot să-ți spun dacă va mai dura cinci ani, zece ani, 30 de ani... Nu știu. Tot ce pot să-ți spun este ca lansam album nou, suntem nerăbdători sa cântăm piesele noi în concerte, plănuim un turneu serios pentru toamna-iarna și, nu în ultimul rând, poți sa ai încredere ca muzica noastră nu o să fie alterata de niciun trend, de nicio moda și de nicio casa de discuri. Cântăm de mai bine de 25 de ani metal în România. Nu știu câte trupe pot sa mai spună asta cu mana pe inima. Anul asta se împlinesc 20 de ani de la primul nostru album. Și fix acum vine și albumul cu numărul zece. Orice am face noi, muzica o să rămână. „Tari ca munții", „Destin", „Maturizare", Trec anii", „Doua Roti", „Liceul Cimitir", „Judecata", „Solii Turci", „Sfinții nu mor niciodată", „Doar a mea", „Amintiri"... piesele astea vor duce povestea noastră mai departe. Oamenii vor cânta cu ele, vor dansa, vor iubi, vor spera, vor arunca un gând indirect către noi - niște prieteni din Târgoviște care au visat frumos.

Bogdan Comaroni