S-a descoperit declanșatorul care conduce la îngrășarea necontrolată: Este o problemă de cod genetic

• Tweet

Obezitatea nu este doar o problemă de alimentaţie şi exerciţii fizice, ci ar putea fi o problemă de cod genetic, conform unor noi cercetări. Cauzele obezităţii sunt foarte complexe şi, în majoritatea cazurilor, reprezintă o combinaţie de mai mulţi factori.

În acest studiu, o echipă de cercetători din Marea Britanie a descoperit un „declanşator genetic clar pentru obezitate", a declarat autorul principal al studiului, dr. Mattia Frontini, membru senior al Fundaţiei Britanice a Inimii şi profesor de biologie celulară la Universitatea din Exeter, într-un comunicat.

Cercetătorii au folosit o mare bază de date biomedicale (UK Biobank) şi o resursă de cercetare care urmăreşte oamenii pe termen lung, potrivit studiului publicat joi în revista Med.

Ei au comparat datele de la persoanele cu două copii defecte ale unei anumite gene (SMIM1) şi cele care nu aveau cele două copii defecte.

Un nou scor de risc genetic numit „intestin flămând" poate ajuta la determinarea persoanelor care vor reuşi să slăbească cu succes cu noile medicamente injectabile

Femeile cu mutaţia genetică au cântărit cu 4,6 kilograme în plus, iar bărbaţii cu această variantă au cântărit cu 2,4 kilograme în plus, potrivit studiului.

Copiile defectuoase ale genei SMIM1 cauzează scăderea funcţiei tiroidei şi scăderea cheltuielilor energetice, explică dr. Frontini, „ceea ce înseamnă că, având în vedere acelaşi aport alimentar, se foloseşte mai puţină energie, iar acest exces este depozitat sub formă de grăsime".

Nu numai că această corelaţie este semnificativă, dar acest studiu identifică şi o mutaţie genetică specifică, ceea ce nu este întotdeauna cazul în cercetare, a declarat dr. Philipp Scherer, director al Centrul de diabet Touchstone din cadrul Universităţii Sudice din Texas, care nu a fost implicat în acest studiu.

„Este un studiu interesant, în sensul că pune o nouă genă pe hartă", a adăugat dr. Scherer. „Este o genă reală, mai degrabă decât doar un locus genomic cu o mutaţie necunoscută. Credem că avem în faţă o genă pe care o putem studia în continuare", a precizat specialistul.

Această descoperire genetică particulară nu se aplică la o populaţie mare de persoane cu obezitate - doar aproximativ 1 din 5.000 de persoane au această alcătuire genetică, a explicat dr. Frontini.

„Este destul de rar, dar dacă înmulţim acest lucru la o populaţie de 10 (milioane), 15 milioane şi sunt destul de mulţi oameni care ar umbla cu această mutaţie şi poate că nu erau pe deplin conştienţi de faptul că există o explicaţie genetică pentru lupta lor cu obezitatea", a completat dr. Scherer.

Disfuncţia tiroidiană este frecventă, afectând aproape 2% din populaţia din Marea Britanie, a arătat dr. Frontini, subliniind că afecţiunea este tratată în mod regulat cu un medicament relativ ieftin.

Următorul pas al cercetării este de a afla dacă persoanele cu mutaţia SMIM1 se califică pentru a-şi trata tiroida cu medicamente, a adăugat el.

În caz în care va valida acest aspect echipa plănuieşte realizarea unui studiu clinic randomizat pentru a determina dacă aceste persoane ar putea beneficia de acest tratament.

Specialiştii speră că acesta este cazul şi vor putea astfel să îmbunătăţească viaţa pacienţilor.

Greutatea nu este doar o chestiune de voinţă sau de lene. Dimensiunea şi forma corpului unei persoane sunt determinate de mulţi factori - asupra unora dintre ei poate fi exercitat un control, iar asupra altora nu, potrivit Institutului Naţional de Diabet şi Boli Digestive şi Renale.

Printre aceşti factori se numără obiceiurile legate de stilul de viaţă, cantitatea de somn, medicamentele, problemele de sănătate, locul în care o persoană trăieşte şi munceşte şi genetica, potrivit institutului.

Cercetările privind factorii genetici şi potenţialele tratamente sunt încă în curs de desfăşurare, dar specialiştii spun că cea mai bună abordare actuală a tratamentului medical al obezităţii este reprezentată de noile medicamente GLP-1.

O dietă restrictivă severă nu este răspunsul, spun specialiştii. Demonizarea prea mult a alimentelor poate face să le dorim mai mult, iar apoi vina pe care o simţim când cedăm poate duce la un ciclu fluctuant între a ne restricţiona şi a ne înfrupta, spun aceştia.

Recomandările specialiştilor pentru schimbarea stilului de viaţă, ar fi o abordare graduală şi durabilă, menţinând în acelaşi timp o relaţie sănătoasă cu alimentele.