Ritmul "inspaimantator" al topirii ghetarilor. Cum aratau masuratorile din 1972

• Tweet

Masurarea topirii ghetarilor in Groenlanda sau in Antarctica este un demers realizat cu o anumita precizie in 2019, gratie unui arsenal de sateliti, statii meteorologice si modele climatice complexe.

Oamenii de stiinta stiau sa faca acest calcul destul de bine pentru perioada 1990-2000, dar estimarile care vizau deceniile precedente erau, pana in prezent, putin fiabile, intrucat satelitii si celelalte tehnologii erau mai putin avansate. Intr-un studiu publicat luni in revista Academiei Nationale de Stiinte din Statele Unite (PNAS), cercetatorii au recalculat pierderile de gheata incepand cu 1972, data lansarii pe orbita a primilor sateliti Landsat, care au fotografiat cu regularitate Groenlanda.

"Cand privim asupra mai multor decenii, cel mai bine ar fi sa luam loc pe un scaun inainte sa ne uitam la rezultate, pentru ca este putin inspaimantator sa constatam viteza la care se produc schimbarile", a precizat pentru AFP glaciologul francez Eric Rignot, de la Universitatea din California, coautor al studiului impreuna cu colegi din California, Grenoble, Utrecht si Copenhaga. "Este o problema care afecteaza toate regiunile Groenlandei, nu doar partile mai calde, din Sud".

Glaciologii dispun de trei metode pentru masurarea topirii calotei glaciare. Satelitii masoara pur si simplu altitudinea - si variatiile acesteia - cu ajutorul unui laser: daca un ghetar se topeste, satelitul vede scaderea in altitudine. O a doua tehnica, disponibila din 2002 gratie satelitilor NASA, consta in masurarea variatiilor in gravitatia terestra: muntii nu se misca (aproape) deloc, asa ca acestea se explica prin miscarile si transformarile apei.

In ultimul rand, oamenii de stiinta au dezvoltat modele de bilant al maselor: acestia compara ceea ce se acumuleaza in Groenlanda (ploaie, ninsoare) cu ceea ce iese (rauri de gheata topita) si calculeaza apoi ceea ce ramane. Aceste modele, confirmate prin masuratori de teren, au devenit foarte fiabile incepand cu mijlocul anilor 2000, spune Eric Rignot, cu o marja de eroare cuprinsa intre 5 si 7%, in comparatie cu 100% cu cateva decenii in urma.

Echipa de cercetatori a utilizat acest model pentru a ″merge pe firul timpului″⁣ si a reconstrui in detalii felul in care arata stratul de gheata din Groenlanda in anii 1970 si 1980. Putinele date de care dispun pentru aceasta perioada (fotografii de rezolutie medie realizate din satelit, fotografii aeriene, probe de zapada si alte observatii de pe teren) a permis rafinarea acestui model.

"Am adaugat o mica parte de istorie care nu a existat", a adaugat Eric Rignot. Potrivit rezultatelor, in anii 1970, Groenlanda a castigat in medie 47 de gigatone de gheata anual (Gt/an), dupa care a pierdut un volum echivalent in anii 1980. Topirea a continuat intr-un ritm similar in anii 1990, cu o accelerare puternica incepand cu anii 2000 (187 Gt/an) si mai ales din 2010 (286 de Gt/an). In prezent, gheata se topeste asadar de sase ori mai rapid decat in anii 1980, estimeaza cercetatorii. Ghetarii din Groenlanda, doar acestia, au contribuit la cresterea nivelului apelor oceanelor cu 13,7 milimetri din 1972.

"Este o munca excelenta, a unei echipe de cercetare bine stabilita, care utilizeaza metode noi pentru a extrage mai multe informatii din datele disponibile", a comentat Colin Summerhayes, din cadrul Scott Polar Research Institute, cu sediul in Cambridge, Marea Britanie. Asemenea unui studiu similar realizat de aceeasi echipa pentru Antarctica, noua cercetare ofera un context mai larg pentru topirea accelerata constatata in Groenlanda in ultimii ani. "Topirea ghetarilor observata de opt ani este echivalenta cu cea din cele patru decenii precedente", a rezumat Amber Leeson, de al Universitatea din Lancaster.