Olandezii care au construit insula-palmier din Dubai lucrează acum pe litoralul românesc pentru largirea plajelor Marii Negre

• Tweet

Coasta litorală de la Marea Neagră se erodează, pentru că așa este natural. Specialiștii despre care vorbim sunt cei care se ocupă de împiedicarea acestui fenomen. Cum colaborează Olanda și România dincolo de politică?

Oraşele care se învecinează cu apele au zone de structuri cu tot felul de utilizări, care fac posibilă convieţuirea cu mările. Porturi, diguri, terminale, chei, dane sunt numele acestor construcţii care au mereu nevoie de îmbunătăţiri, reparaţii şi completări. Portul Constanţa are de câţiva ani un dig nou, puţin mai lung de 1 kilometru, ridicat de la zero, în largul mării. O astfel de structură impresionantă poate fi făcută doar de constructori cu experienţă în stăpânirea apelor. Olandezii sunt probabil cei mai buni din lume în acest domeniu. Talentul lor a fost pus la lucru şi în România.

În anul 2013, compania respectiva a câştigat licitaţia pentru extinderea digului de larg din portul Constanţa, practic este ultima porţiune a digului de larg, aşa cum a fost proiectată în proiectul iniţial al portului, cu scopul de a reduce agitaţia valurilor din gura de intrare a portului, pentru creşterea siguranţei navigaţiei şi pentru posibilitatea de a dezvolta în continuare partea de sud a portului Constanţa. Este un proiect realizat între 2013 şi 2015, cu o foarte bună planificare şi cu un proces foarte strict de evaluare a riscurilor.

Echipamentele şi know-how-ul sunt olandeze. O parte din forţa de muncă specializată a fost olandeză, o bună parte din forţa de muncă specializată a fost selectată din România. În rest, tot ce a însemnat partea de forţă de muncă în construcţia digului a fost selectată din România. In primul rând permite portului Constanţa să dezvolte capacităţi suplimentare de operare, ceea ce ridică valoarea portului în sine.

În spaţiul public din România s-a rostogolit câţiva ani la rând informaţia cum că olandezii ne blochează intrarea în zona Schengen pentru că nu ar vrea ca portul Constanţa să concureze interesele economice ale portului Rotterdam, de altfel cel mai mare din Europa. O simplă privire peste câteva imagini din cele două porturi ne ajută să înţelegem cât de falsă este această afirmaţie. Din fericire, la nivelul specialiştilor lucrurile au evoluat în direcţia firească şi treaba s-a făcut fără discordie politică. Aşa a apărut digul de larg din portul constănţean, la care au lucrat deopotrivă olandezi şi români.

Digul are o lungime de 1.050 de metri, în total au intrat 3 milioane de tone de piatră şi încă aproximativ 1 milion de tone de beton, în aceste elemente de beton, acropozi şi dala de coronament. Valoarea proiectului a fost de aproximativ 600 de milioane de lei, 120 de milioane de euro, cu un efectiv mediu de 200 de oameni care au lucrat la construcţia lui. Parţial au fost pe finanţare europeană, parţial statul român.

Câteva plaje de pe litoralul românesc sunt mai largi, aşa cum se poate vedea cu ochiul liber. Acesta este însă doar efectul unui proces care poartă numele de protecţie a eroziunii costiere. Tot olandezii au dezvoltat tehnologiile care controlează forţa valurilor şi le împiedică să strice construcţiile din oraş. Coasta românească a Mării Negre a avut deja de suferit din cauza puterii apelor, pentru că eroziunea este un fenomen natural, care se desfăşoară încontinuu. Poate fi însă ţinut sub control prin astfel de intervenţii inginereşti. Iar de rezultatul este benefic nu doar protecţiei oraşului, ci şi turismului.

Cu ajutorul finanţării de la Uniunea Europeană a fost dezvoltat un proiect de protecţie a eroziunii costiere care are în vedere toată coasta litorală românească a Mării Negre. Nu doar se lărgeşte plaja. Se construiesc anumite structuri de protecţie, diguri, cu nişte calcule foarte bine puse la punct şi cu o modelare fizică în laborator, tocmai pentru a determina eficienţa poziţiei lor în funcţie de condiţiile specifice ale locului în care se construieşte. Iar între ele, pe o anumită distanţă la suprafaţă se înnisipează şi practic apar aceste plaje care pot fi folosite şi în scop turistic, dar în acelaşi timp plaja continuă şi sub nivelul mării, pe câteva sute de metri, cu scopul de a reduce energia valurilor care de fapt conduce la eroziune.

Procesul de reparare a plajei, cum va fi facut dupa 15 septembrie la Mamaia, presupune extracţia nisipului din Marea Neagră şi pomparea acestuia printr-o conductă care va fi poziţionată pe fundul mării, până când va ajunge pe plajă. Pe plajă conducta aceea va fi direcţionată de echipamente, astfel încât înnisiparea se va face hidraulic, iar sedimentele se vor aşeza natural.