Noua sperietoare globalista îmbină pandemia cu incalzirea globală: "Următoarea catastrofă va fi cauzată de topirea gheţarilor care conţin viruşi activi!"

• Tweet

Analiza genetică a solului şi a sedimentelor lacustre din Lacul Hazen, cel mai mare lac de apă dulce din Arctica, sugerează că riscul de răspândire virală ar putea fi mai mare în apropierea gheţarilor care se topesc.

Descoperirile implică faptul că, pe măsură ce temperaturile globale cresc din cauza schimbărilor climatice, devine mai probabil ca viruşii şi bacteriile blocate în gheţari şi permafrost să se trezească şi să infecteze animalele sălbatice locale, în special pe măsură ce aria lor de răspândire se deplasează mai aproape de poli, potrivit The Guardian.

De exemplu, în 2016, o epidemie de antrax în nordul Siberiei, care a ucis un copil şi a infectat cel puţin alte şapte persoane, a fost atribuită unui val de căldură care a topit permafrostul şi a expus o carcasă de ren infectată. Înainte de aceasta, ultima epidemie din regiune fusese în 1941.

Pentru a înţelege mai bine riscul reprezentat de virusurile îngheţate, Stéphane Aris-Brosou şi colegii săi de la Universitatea din Ottawa, Canada, au colectat probe de sol şi sedimente din lacul Hazen, în apropierea locului unde se scurgeau cantităţi mici, medii şi mari de apă după topirea gheţarilor locali.
În continuare, au secvenţiat ARN şi ADN din aceste mostre pentru a identifica semnăturile care se potrivesc îndeaproape cu cele ale viruşilor cunoscuţi, precum şi potenţialele gazde animale, vegetale sau fungice, şi au rulat un algoritm care a evaluat şansele ca aceşti viruşi să infecteze grupuri de organisme fără legătură între ele.

Cercetarea, publicată în Proceedings of the Royal Society B, a sugerat că riscul ca viruşii să se răspândească la noi gazde a fost mai mare în locaţiile aflate în apropierea locurilor în care curgeau cantităţi mari de apă după topirea gheţarilor, o situaţie care devine mai probabilă pe măsură ce clima se încălzeşte.
Echipa nu a cuantificat câte dintre virusurile pe care le-a identificat erau necunoscute anterior, lucru pe care intenţionează să îl facă în lunile următoare, şi nici nu a evaluat dacă aceste virusuri erau capabile să declanşeze o infecţie.

Cu toate acestea, alte cercetări recente au sugerat că viruşii necunoscuţi pot să supravieţuiască, şi chiar o fac, în interiorul gheţarilor. De exemplu, anul trecut, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio, SUA, au anunţat că au găsit material genetic de la 33 de viruşi, dintre care 28 noi, în mostre de gheaţă prelevate de pe platoul tibetan din China. Pe baza locaţiei lor, s-a estimat că viruşii au o vechime de aproximativ 15.000 de ani.

Pe de altă parte, se preconizează că schimbările climatice vor modifica aria de răspândire a speciilor existente, ceea ce ar putea aduce noi gazde în contact cu viruşi sau bacterii vechi.

„Trebuie să explorăm urgent lumile microbiene de pe întreaga noastră planetă pentru a înţelege aceste riscuri în context„, a declarat Arwyn Edwards, directorul Centrului interdisciplinar de microbiologie de mediu de la Universitatea Aberystwyth. „Două lucruri sunt foarte clare acum. În primul rând, că Arctica se încălzeşte rapid şi că riscurile majore pentru omenire provin din influenţa sa asupra climei noastre. În al doilea rând, faptul că bolile din alte părţi îşi croiesc drum în comunităţile şi ecosistemele vulnerabile din Arctica".