Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice

• Tweet

Muzica cultă este considerată a fi „prea colonială", iar Beethoven și Mozart vor fi înlocuiți cu Dua Lipa și staruri de muzică pop.

Universitatea Oxford și-a asumat idealurile mișcării Black Lives Matter și, ca atare, are în vedere un plan de a elimina din curriculă muzica clasică, cultă, compusă pe partituri și cu notații muzicale. Muzica cultă este considerată a fi „prea colonială", în timp ce Beethoven și Mozart, precum și curriculumul muzical în general, sunt considerați a fi în „complicitate cu supremația albă".

Argumentele împotriva muzicii clasice, care este una dintre cele mai mari realizări ale civilizației occidentale, au venit nu doar din partea unor studenții activiști, ci inclusiv din partea unor profesori progresiști care susțin că studiul muzicii în forma sa actuală este axat pe „muzica albă europeană din perioada sclavilor". Ei consideră că sistemul de notație muzicală (cu note pe partituri - n.tr.) face parte dintr-un „sistem de reprezentare colonialist". Modificările propuse vizează programele de studii universtiare de licență, iar scopul lor este „decolonizarea" studiului muzicii. Acești profesori intenționează să atace „hegemonia albă", potrivit ziarului The Telegraph.

Cadrele didactice susțin că predarea notației muzicale ar fi o „palmă" dată studenților, deoarece muzica cultă „nu s-a lepădat de legătura cu trecutul ei colonial". Studierea muzicii va continua, dar va fi susținută financiar doar după un „rebranding" care să o facă „mult mai incluzivă".

În plus, cerințele academice vor fi modificate, iar studenții care urmează o specializare în muzică nu vor mai fi obligați să învețe să cânte la pian sau să dirijeze orchestre, considerându-se că și acest lucru este „structural centrat pe muzica albă europeană". Potrivit acestor profesori de muzică de la Oxford, a căror misiune ar trebui să fie aceea de a preda istoria, rolul, amploarea și practica muzicii [clasice], cântatul la pian și dirijarea de orchestre poate pune „în mare dificultate studenții de culoare". Acești profesori se plâng chiar și modul în care este predată practica muzicală, considerându-l o problemă deoarece „marea majoritate a tutorilor pentru tehnici muzicale sunt bărbați albi".

Deci, cu ce vor fi înlocuite toate aceste notații muzicale și compoziții „problematice"? Vor exista „subiecte speciale", mai multe opțiuni de ales și mai puține cerințe pe care studenții să le îndeplinească cu privire la învățarea istoriei sau a tehnicii muzicale clasice. Potrivit unor profesori, este îngrijorător faptul că „structura curriculumului nostru susține supremația albă".

Acest lucru este „susținut" de faptul că tocmai facultatea, care, desigur, propune aceste schimbări, este „aproape complet albă". Acești profesori „aproape complet albi" sunt îngrijorați de faptul că ei „acordă privilegii muzicii albe ", chiar dacă în practică, în prezent, preferă orice altceva decât muzica clasică europeană.

Noile subiecte speciale ar include: „Introducere în studiile socioculturale și istorice" sau „Muzica africană și a diasporei africane", „Muzica globală" și „Genuri muzicale populare". Deci, în loc să studieze istoria muzicii occidentale (culte - n.tr.), care evoluează și se schimbă de mii și mii de ani, studenții vor studia ceea ce se întâmplă în acest moment în domeniul muzical.

Muzica pop va fi acum inclusă în curriculum, astfel încât studenții să o poată studia pe Dua Lipa, vedeta pop câștigătoare a premiului Grammy în 2021, sau artiști care îi cer lui Trump să nu mai folosească piesele lor. Cadrele universitare care propun aceste schimbări au afirmat că modificările sunt o reacție directă la mișcarea Black Lives Matter. The Telegraph consemnează că „în urma unei documentații depusă de către personalul academic ca urmare a demonstrațiilor internaționale ale Black Lives Matter, Consiliul Facultății a propus [aceste] modificări pentru a spori diversitatea curriculumului universitar."

Profesorii de la Oxford își asumă prin legământ să elimine supremația albă din muzica occidentală și să aducă în curriculum elemente ale muzicii pop contemporane. Ei se luptă să afirme că disciplina lor, diafana artă a muzicii, este de asemenea rasistă. Au existat și unele proteste împotriva acestor schimbări din interiorul departamentului. Un profesor a menționat că cei care predau muzica de dinaninte de secolul al XX-lea «„sunt deseori acuzați că sunt, în mod implicit, preocupați exclusiv de muzica „occidentală" și „albă"».

Cu toate acestea, muzica occidentală a fost o formă de artă cu o evoluție îndelungată care, după cum notează The Telegraph, precedă în totalitate comerțul transatlantic cu sclavi. Muzica a evoluat odată cu biserica catolică și a avut ca scop venerarea divinului. Iar notația muzicală nici măcar nu își are originea în occident. Prima notație muzicală cunoscută a fost găsită pe o tabletă cuneiformă din Imperiul Babilonian. Această tabletă are acum vreo 4.000 de ani vechime. Primul cântec notat este cunoscut sub numele de Imnul Hurrian nr. 6 și, deoarece un fragment al acestuia a supraviețuit, poate fi recreat astăzi.

Oamenii au învățat cum să-și transmită piesele muzicale chiar și atunci când nu era nimeni acolo care să le cânte, iar această practică s-a tot dezvoltat. Grecii au folosit și ei notația muzicală. Și în timp ce instrumentele de măsurare a greutății și lungimii s-au tot schimbat, practica diseminării muzicii în formă notată, care a început din Orientul Mijlociu ca multe alte realizări umane, s-a răspândit în Europa. Se crede că notația muzicală nu a fost o invenție, ci o evoluție, exact ca limbajul scris, care nu a stagnat când a apărut prima dată, ci s-a schimbat pe măsură ce oamenii l-au tot folosit.

Universitatea Oxford, care nu a răspuns la solicitarea The Telegraph de comenta situația, notează pe site-ul cursului că: „Muzica face parte din viața Oxfordului de mai bine de 800 de ani. Avem aproximativ 30 de cadre didactice, dintre care 15 țin prelegeri în mod regulat - cercetători cu o distinsă reputație de muzicologi, interpreți sau compozitori.

Oxford primește în vizită numeroși vorbitori și ansambluri profesioniste. Studenții se bucură de ateliere de interpretare și compoziție și joacă un rol activ în viața facultății și a colegiilor lor - în capele, orchestre, ansambluri, formații și spectacole de scenă și în comunicarea muzicală către comunitatea mai largă." Dacă Universitatea Oxford nu mai dorește sau nu mai este capabilă să apere 800 de ani de istorie a studiului muzicii în tradiția occidentală, atunci nu știm cine o va face.