Moment istoric: capsula Osiris-Rex a NASA s-a întors pe Pământ, după 7 ani, cu mostre dintr-un asteroid

• Tweet

O capsulă lansată în urmă cu șapte ani în spațiu a aterizat cu succes duminică, 24 septembrie, într-o regiune deșertică a statului american Utah. La bordul capsulei se află mostre din asteroidul Bennu, clasificat drept un „potențial risc" pentru Pământ.

Mostrele aduse pe Pământ de Osiris-Rex oferă informații în premieră despre originile sistemului solar și despre potențialul impact al asteroizilor asupra Pământului.

Eșantionul imaculat de pe asteroidul Bennu, colectat de Osiris-Rex, va dezvălui informații cruciale despre formarea sistemului solar și despre compoziția asteroizilor din apropierea Pământului, contribuind la dezvoltarea metodelor de deviere a asteroizilor și îmbunătățind înțelegerea noastră în ceea ce privește potențialele coliziuni viitoare ale asteroizilor cu Pământul.

La șapte ani de la lansarea sa în spațiu, nava Osiris-Rex a NASA a reușit o întoarcere istorică pe Pământ, livrând o mostră de pe asteroidul Bennu, aflat în apropierea Pământului. Această misiune marchează prima tentativă de succes a NASA în acest sens, oferind oamenilor de știință o oportunitate unică de a aprofunda misterele originilor sistemului solar și compoziția asteroizilor care reprezintă o potențială amenințare de coliziune pentru Pământ.

Nava spațială, al cărei nume vine de la Origins, Spectral Interpretation, Resource Identification, Security, Regolith Explorer (Origini, Interpretare spectrală, Identificarea Resurselor, Securitate, Exploratorul Regolitului), a început să orbiteze în jurul lui Bennu în 2018 , după ce a decolat în 2016. Ea a colectat eșantionul în octombrie 2020 și a pornit în călătoria de întoarcere pe Pământ în mai 2021.

Capsula de eșantionare, care conținea aproximativ 250 de grame de roci și sol de asteroid, a fost lansată de la o distanță de peste 100.000 de kilometri deasupra suprafeței Pământului și a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 27.650 de mile pe oră. Acesta a aterizat în siguranță în poligonul de testare și antrenament din Utah al Departamentului Apărării, datorită parașutelor desfășurate care l-au încetinit la o viteză blândă de 11 mile pe oră.

Echipele de recuperare și de cercetare, conduse de Rich Burns, managerul de proiect Osiris-Rex de la Goddard Space Flight Center al NASA, și Sandra Freund, managerul programului Osiris-Rex de la Lockheed Martin Space, au fost transportate la locul de aterizare cu elicoptere pentru a asigura integritatea capsulei, scriu jurnaliștii CNN .

Echipele, antrenate timp de luni de zile pentru acest eveniment, au confirmat faptul că nu a existat nicio breșă în capsula în timpul aterizării și că aceasta era suficient de rece pentru a fi atinsă, având în vedere temperaturile ridicate pe care le-a atins în timpul reintrarea în atmosferă.

Eșantionul va fi supus unor analize la Centrul Spațial Johnson al NASA în următorii doi ani. Oamenii de știință anticipează că descoperirile vor fi revoluționare, aruncând lumină asupra sistemului solar timpuriu și a elementelor livrate Pământului în timpul formării sale, cum ar fi apa.

Eșantionul va fi, de asemenea, împărtășit cu parteneri internaționali, inclusiv Agenția Spațială Canadiană și Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială, permițând un efort global de colaborare în studierea compoziției și implicațiilor eșantionului.

Investigatorul principal al misiunii, Dante Lauretta, a subliniat importanța menținerii stării imaculate a eșantionului pentru a evita contaminarea în timpul analizei. Eșantionul, despre care se crede că este reprezentativ pentru cele mai vechi materiale din sistemul solar, îi va ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă parcursul evolutiv al sistemului nostru solar și rolul asteroizilor precum Bennu în cadrul acestuia.

În plus, informațiile despre compoziția lui Bennu pe care le oferă eșantionul sunt cruciale, deoarece asteroidul are șanse de a se ciocni cu Pământul în viitor. Înțelegerea compoziției și a orbitelor asteroizilor din apropierea Pământului este esențială pentru dezvoltarea unor metode de deviere a asteroizilor care ar putea intra în coliziune cu Pământul și pentru prezicerea proximității lor față de acesta.