Ingineria cerului - Marea minciună a schimbărilor climatice

• Tweet

Douglas Fox, publicat în Scientific American din 1 octombrie 2023, descrie discuțiile și testele în curs de desfășurare privind ideea de a lansa mici particule de diverse substanțe chimice în stratosferă pentru a reflecta radiația solară, în speranța de a răci Pământul pentru a combate încălzirea globală.

Articolul începe astfel: "Încălzirea globală este atât de galopantă încât unii oameni de știință spun că ar trebui să începem să modificăm stratosfera pentru a bloca lumina solară care intră, chiar dacă acest lucru pune în pericol ploile și culturile".

Când Muntele Pinatubo a erupt în 1991, a ejectat în atmosferă aproximativ 20 de milioane de tone de dioxid de sulf (SO2), răcind ușor planeta timp de câțiva ani. Douglas Fox afirmă că, dacă dioxidul de sulf ar fi injectat la o scară suficient de mare - eliberând poate o pătrime din această cantitate - cu unul până la două procente mai puțină lumină solară ar ajunge la suprafața Pământului.

Aducerea dioxidului de sulf la o înălțime suficientă în stratosferă pentru a atinge acest obiectiv este în sine o provocare. Niciun avion existent în prezent nu poate zbura la această altitudine, având în vedere lipsa moleculelor necesare pentru a se ridica. Dar oamenii de știință care pledează pentru această operațiune cred că B-47 Stratojet ar putea fi eventual modificat în termen de 7-10 ani. Pentru a îndeplini această sarcină, ar trebui construită o întreagă flotă de astfel de avioane. Costul estimat al acestei operațiuni este de 18 miliarde de dolari pe an pentru fiecare grad de răcire produs. Iar această operațiune ar trebui să fie repetată la fiecare doi ani.

Deși o astfel de operațiune, denumită Solar Radiation Management (SRM) ar costa, se presupune, mai puțin decât eliminarea directă a CO2 din atmosferă, autorul articolului susține că combustibilul necesar pentru a trimite această flotă de avioane la o asemenea înălțime ar putea crește întreaga cheltuială cu energia Pământului cu până la 25%. Acest lucru pare foarte puțin probabil. Dar ar fi nevoie de foarte multă energie. Și, bineînțeles, arderea combustibilului pentru avioane produce dioxid de carbon.

În mod ciudat, este posibil ca acești oameni de știință să nu fi luat niciodată în considerare faptul că dioxidul de sulf, reacționând cu apa, produce acid sulfuric (H2SO4), care ar putea rămâne în atmosferă până la trei ani. Aceasta este ploaia acidă! Acest lucru nu a fost menționat niciodată în articol.

O altă posibilitate care a fost sugerată este pulverizarea de sare de mare la o înălțime de aproximativ 1000 de metri, pentru a însămânța norii. Iodura de argint ar putea fi folosită pentru a însămânța norii cirrus la o altitudine de aproximativ 4500 - 9000 de metri. Sarah Doherty, cercetător în domeniul climei la Universitatea din Washington, consideră că o combinație de metode folosite selectiv ar minimiza posibilele riscuri.

Aceasta nu este prima dată când oamenii încearcă să influențeze clima. În 1962, un proiect militar denumit Storm Fury a pulverizat particule de iodură de argint în uragane, în încercarea de a le slăbi. În timpul războiului din Vietnam, Operațiunea Popeye a pulverizat plumb și pudră de iodură de argint în norii musonici pentru a crește cantitatea de precipitații pe traseul Ho Chi Minh, în speranța de a-l face atât de noroios încât Vietcongul să aibă dificultăți în a-l traversa.

Timp de zeci de ani, studiile efectuate cu ajutorul modelelor computerizate au investigat efectul diferiților aerosoli pentru a determina ce substanțe chimice ar fi cele mai bune de utilizat și care ar fi locurile ideale pentru a le elibera. Problema este că clima este foarte complicată, iar știința climei este încă la început. Nu se știe suficient despre posibilele perturbări pe care le-ar putea provoca, care ar putea fi mult mai grave decât orice efect pe care l-a avut încălzirea globală.

Un lucru pe care l-au învățat din aceste experimente este că efectele jocului cu clima nu sunt niciodată locale. Ele ar avea consecințe de mare anvergură, cum ar fi schimbarea tiparelor de precipitații care ar putea provoca inundații într-o zonă și secetă în alta. Un studiu efectuat în Africa de Sud a concluzionat că astfel de operațiuni ar putea chiar să mute prevalența malariei de la locația actuală, situată în zonele înalte din Africa de Est, în Africa Subsahariană și în Asia de Sud.

Trebuie luate în considerare zeci de variabile. Una dintre acestea este viteza cu care aceste picături minuscule provoacă reacții chimice care distrug ozonul. Unii prezic că, în cazul în care această operațiune va fi efectuată, cerul albastru din prezent ar apărea alb. Alții spun că SRM ar putea provoca mai multă încălzire! Asemenea unui copil care se joacă cu focul sau care deschide cutia Pandorei, aceste eforturi greșite ar putea perturba întreaga climă a Pământului.

Aceste studii au dat rezultate contradictorii, dar chiar și cei care pledează pentru gestionarea radiației solare au recunoscut că aceasta ar putea provoca ravagii. Peste 400 de oameni de știință au semnat o scrisoare deschisă în care recomandă interzicerea SRM. Katharine Ricke, profesor asistent la Scripps Institution of Oceanography, a caracterizat SRM ca fiind "un loc foarte periculos".

Dar, în același timp, alți 110 oameni de știință - inclusiv James Hansen, care a inițiat în 1988 în SUA spaima privind încălzirea globală - au scris o altă scrisoare deschisă prin care îndemnau guvernele să continue cu acest plan. Kelly Wanser, director al Silver Lining, o organizație non-profit, face presiuni pentru ca mai multe teste să fie finanțate de National Science Foundation. Dar Alan Robock avertizează: "Dacă cineva este tentat să facă acest lucru în viitor, ar trebui să știe care vor fi consecințele.