Eduard Hellvig rupe tăcerea și oferă detalii neștiute din interiorul SRI: circulă multe pe culoarele politicii

• Tweet

Eduard Hellvig a demisionat în mod surprinzător de la șefia SRI, iar într-un editorial pe blogul personal oferă detalii despre modul în care a interacționat cu "sereiștii". Hellvig explică că a mers în SRI cu preconcepțiile care circulă pe culoarele politicii și la început a avut impresia că nu se va putea acomoda cu ofițerii de informații, dar ulterior i-a descoperit pe aceștia.

"Am încheiat acum treizeci de zile cel mai solicitant capitol din viața mea profesională. Am fost timp de 100 de luni directorul SRI și, cum se spune, asta mi-a ocupat tot timpul. Sunt probabil încă sub efectul recentei schimbări de ritm - îmi apar noi rutine, noi preocupări, alte lecturi, alte conversatii, dar și sentimentul că îmi lipsește ceva... Nu este vorba de adrenalină, de decizii la limită sau de euforia unor succese. Lipsa pe care o resimt cel mai tare este cea a oamenilor din SRI.

În urma cu o luna le-am mulțumit personal colegilor cu care am lucrat direct si majorității celor cu care am interacționat ocazional. N-am avut cum sa le transmit un gând bun și recunoștință profesională tuturor angajaților SRI, alături de care socotesc că am îndeplinit misiunea mandatului de director timp de mai bine de opt ani. Este un bun prilej să o fac acum, aici.

Ca director al instituției am avut privilegiul de a cunoaște sute de „sereiști". Eram un liberal obișnuit cu deschiderea, cu polemica și eram, firește, tributar unor preconcepții robuste privitoare la SRI, prejudecăți care circulă amăgitor pe culoarele politicii. De aceea, în mod natural, am privit la început circumspect persoanele și personajele pe care le întâlneam. Există în SRI o cultură de organizație care nu permite apropieri bruște și împrieteniri fulgerătoare.

Nimeni nu se deschide prematur, iar extrovertiții sunt o specie rară. Orice ofițer de informații bun este și o personalitate complexă, nu neapărat ușor de gestionat. Oamenii vorbesc puțin, contextualizează mult, sunt curioși sub aparența detașării. Sunt microbiști ai profesiei și nu concep să aibă scăpări pe domeniul lor. Par orgolioși sau chiar sunt. Sunt teribil de atenți la nuanțe, rezervați ca mod de manifestare, ascultă atent, deferent, sunt mereu preocupați să cuprindă cu mintea toate posibilitățile și orice scenariu. Inițial, ofițerii SRI par oameni cu care greu poți construi o relație. Asta până când ei descopera în tine o persoană de încredere.

Când vine vorba de munca lor, ofițerii de informații devin și rămân cele mai riguroase persoane. În plus, sereiștii pe care i-am cunoscut au un sentiment acut al loialității, poate că cea mai de preț calitate a unui profesionist dintr-o echipă.

Nu vreau să le aduc un omagiu- nu este cazul ca cineva să își propună acest lucru, pentru că ar însemna generalizări greu de făcut și de susținut. Vreau doar să le transmit un mesaj de mulțumire și de încredere. Cea mai mare parte a reușitelor instituției din ultimii ani li se datorează lor, celor niciodată văzuți, preocupării și dedicației cu care și-au asumat schimbări pe care altădată nu le-am fi crezut posibile. Am prezentat realizările lor, atât cât permite specificul muncii, presa le poate căuta și documenta. Nu voi insista aici, încă o dată, deși poate n-ar strica la un moment dat ...

Toți angajații SRI, de la cei care efectuează analize în birouri și până la cel mai dinamic ofițer sau subofițer operativ contribuie la misiunea organizației. Cu toții sunt mândri atunci când organizația lor apare sus în sondajele de opinie privind încrederea populației, fiecare din ei este afectat atunci când instituția este criticată, blamată sau denigrată. Unele din materialele critice la adresa SRI au avut temei. Am ținut cont de semnalele publice, de îngrijorările societății, de nevoia unor schimbări. Alteori materiale publice rău-voitoare, insinuări cu agendă, acuzații nefondate sau trimiteri malițioase cu limbaj suburban au produs indignarea angajaților SRI.

Pentru că ei știau adevărul, iar în unele situații înțeleg și motivațiile ascunse ale atacurilor nedrepte. Spre deosebire de alte instituții publice și diferit de oricare altă breaslă, ei nu se pot apăra, nu pot intra în spirala replicilor, dezmințirilor sau a avertismentelor legale. Este particularitatea muncii lor să consume în tăcere și victoriile obiective, și neajunsurile subiective.", arată Eduard Hellvig, pe blogul personal.