Documentar: Inteligența artificială acum treizeci de ani și astăzi

• Tweet

Autor: Carlos X. Blanco

În 1993, Departamentul de Filosofie și Psihologie al Universității din Oviedo, a prezentat teza "Gnoseologia psihologiei cognitive" și, în diferitele sale capitole, a abordat pe larg statutul unor discipline care - încă de pe atunci - promiteau să revoluționeze știința și tehnologia și, în cele din urmă, să schimbe condiția umană.

Analiza, realizată în mare parte cu instrumentele teoriei închiderii categoriale (Gustavo Bueno), nu s-a limitat la acea școală de psihologie care folosea așa-numita "metaforă a computerului", care înțelegea mintea umană (și animală) ca pe un sistem de procesare a informațiilor. Dincolo de aceasta, analiza trebuia să includă o critică a acelui tip de "club" al cunoașterii care - în Statele Unite - începea să fie numit "știință cognitivă". Era un corp de cunoștințe foarte eterogen, dar unit de o așa-numită abordare și metodologii "computaționale".

Inteligența artificială (AI), care s-a născut cu mult înainte de "clubul" științelor cognitive, simțea că aici (în anii 1980) era stăpâna casei, regina care putea să țină prelegeri și să dea mandate celorlalte științe (de exemplu, psihologia, lingvistica, antropologia, neuroștiința etc.). Ea era cea care, AI-ul domnitor, le oferea celorlalte un cadru comun, o viziune asupra lumii, o metodologie etc. Chiar și filosofia (care, în lumea anglo-saxonă, era în primul rând filosofia analitică, filosofia minții) a trebuit să își integreze argumentele și analizele în sfera IT (Fodor, Dennet).

La acea vreme, nu se înțelegea importanța unei astfel de analize. Nu era vorba doar de a critica "mentalismul" unei astfel de viziuni a lumii și a omului. Gustavo Bueno, pe tema gnoseologiei psihologiei, avea niște viziuni foarte crude, în mod curios foarte apropiate de behaviorism. Așa se explică prezența în comisie, pe lângă celebrul filozof (în calitate de președinte), a unei perechi de psihologi filozofi (Marino Pérez și Juan Bautista Fuentes), care înțelegeau materialismul în psihologie ca însemnând exact asta: "behaviorism". Ei au fost - sau poate că încă mai sunt - doi discipoli ai lui Bueno care au aplicat anumite teorii buniste la științele comportamentale.

În acei ani, ei l-au hibridizat pe Skinner cu Ortega și Bueno, adică erau hotărâți să facă pătratul cercului și să facă fiare de lemn. O absurditate tipică a universităților hispanice, atât de predispuse la arbitrar și sterilitate. Behaviorismul care le place atât de mult nu este altceva decât o ideologie de origine americană care nu produce decât o viziune mecanică și alienantă asupra ființei umane; această viziune behavioristă și mecanică a fost ascunsă, de asemenea, încă de la început, în întreaga abordare computațională, astfel încât la Oviedo (Fuentes este profesor la Complutense, dar a fost "adoptat" de Oviedo în multe privințe) nu existau prea multe instrumente sau oameni care să facă o critică adecvată.

Aplicarea acestei metode de analiză a științei și a cunoașterii pe care a conceput-o Gustavo Bueno, teoria închiderii, a necesitat rectificarea și refacerea instrumentelor folosite, în funcție de cunoștințele în cauză. Inteligența artificială, care este ceea ce îl interesează cu adevărat pe filosof (și nu doar o simplă tehnologie de programare, de simulare a comportamentului etc.), nu este o știință: este un proiect ontologic transformator, copil al celui mai distructiv și prădător capitalism, condus astăzi de Silicon Valley, Big Tech, GAFAM... Aceasta nu a fost o simplă metaforă pentru mentalismul cognitiviștilor.

În teza respectiva, s-a avertizat împotriva apariției periculoase a unui "umanism computațional", în care granițele dintre mașină, ființă vie și ființă umană ar deveni neclare. Un "umanism computațional" a fost prezentat ca un cadru filosofic pentru promisiunea unei lumi mai confortabile și mai fericite, în care oamenii ar fi fost mecanizați. Procesul de comodificare va continua, iar capitalismul va vedea căderea unor noi bariere: totul va putea fi comodificat, totul va intra pe piață. Nu doar pământul, apa, aerul, transpirația umană, organele și viața organică. Chiar și procesele mentale și intimitatea umană sunt destinate să fie comercializate. Ideologia transumanistă despre care se vorbește atât de mult astăzi nu este altceva decât o actualizare a proiectului "științelor cognitive și informatice" analizate în anii 1980.

Un "umanism computațional" proclamat ca un cadru filosofic pentru promisiunea unei lumi mai confortabile și mai fericite, în care oamenii ar fi mecanizați. Procesul de comodificare ar continua, iar capitalismul ar vedea căderea unor noi bariere: totul ar putea fi comodificat, totul ar intra pe piață. Nu doar pământul, apa, aerul, transpirația umană, organele și viața organică. Chiar și procesele mentale și intimitatea umană sunt destinate să fie comercializate. Ideologia transumanistă despre care se vorbește atât de mult astăzi nu este altceva decât o actualizare a proiectului "științelor cognitive și informatice" pe care am avut ocazia să-l analizez în anii 1980.

Inteligența artificială nu era o adevărată "știință", dar nici o simplă "tehnologie", înțeleasă ca aplicație practică a științei. Mai degrabă, a implicat crearea unei ontologii alternative. Dar nu era doar un joc academic. La MIT, Carnegie Mellon, universitățile californiene etc., nu exista o simplă dorință de a fi modern și de a spune lumii: "Încetați cu vechea metafizică europeană prăfuită. Suntem în curs de îmblânzire a metafizicii cu ajutorul calculatoarelor!". Nu este așa. A fost ceva mult mai rău, ceva teribil.

Ontologia alternativă pe care o propuneau era virală și uzurpatoare. Ideea era să pătrundă în toate ramurile cunoașterii, științifico-tehnice și umaniste, să se hrănească cu miezul vital al fiecăreia dintre ele și, ca un parazit, să o suplinească odată pentru totdeauna, aruncând la gunoi părțile inutile. De exemplu, Inteligența Artificială a transformat în qualia, adică în subiectivitate reziduală, necalculabilă, tot ceea ce însemna sentiment, experiență, fenomene interne, ceea ce era cel mai caracteristic pentru toată psihologia filosofică noncomportamentalistă. Dar proiectul care se contura, repet, un veritabil preludiu al transumanismului de astăzi, mergea mult mai departe. Ca o adevărată pistă roșie, Inteligența Artificială a vremii promitea să reducă figurile Minții obiective, în sensul lui Hegel, la simple structuri simbolice manipulabile: Cultura, nu în sens subiectiv, adică formarea unui individ, ci în sens obiectiv și suprapersonal, urma să fie devorată de algoritmi.

Nu era vorba de a denunța Inteligența Artificială ca pe o simplă pseudoștiință (ceea ce este), nici de a rămâne la o simplă critică ideologică (spunând că este un mecanicism alienant, o aberație în care omul se degradează pe sine însuși prin reducerea la un lucru, o mașină). După cum spuneam, e mult mai multă ceară decât ardere. Aceste critici epistemologice și ideologice sunt critici valide, dar mult mai interesant a fost statutul ontologic (nu doar gnoseologic) al acestor tehnologii și pseudo-tehnologii aflate în slujba Marelui Capital, bine plătit la vremea respectivă cu bani americani. Practici și discursuri care aveau să ducă omenirea la detronarea definitivă și la sclavia ulterioară.

La sclavie. O lume în care nu mai există Lege, pentru că algoritmii judecă; o lume în care nu mai există Artă, pentru că algoritmii creează; o lume în care nu mai există Stat, pentru că întreaga lume este guvernată de programe care "fac și desfac" ceea ce le convine Marilor Afaceri... Ce fel de lume este aceasta?

Față de pretențiile unui așa-numit "umanism informatic", umanismul real este o întoarcere la meșteșug. Un bun profesor dă lecții de măiestrie care sunt unice, personale și netransferabile. Niciun computer nu va înlocui arhitecții catedralelor gotice. Nici un robot nu va înlocui lucrătorul manual care pune grijă și experiență în obiectele care ies din mâinile sale. Abordarea mecanicistă, ca și abordarea "biocentrică" sau orice altă abordare care marginalizează ființa umană, este un aliat al totalitarismului. Lumea este cea pe care omul o transformă cu mâinile sale, cu dragostea și experiența sa. Știința și tehnologia care nu ne permit să fim oameni.