Descoperirea ce intrigă astronomii: Cel mai mare lucru din lume, care nu poate fi perceput de niciun om

Postat la: 09.02.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

DeO echipă de cercetători condusă de Institutul Max Planck din Munchen, Germania, care a efectuat un studiu important publicat în revista Astronomy and Astrophysics (Astronomie și Astrofizică) din 31 ianuarie 2025, a făcut o descoperire care intrigă astronomii.

Experții au găsit cel mai mare lucru din univers, structura colosală denumită Quipu și care are lățimea de 1,3 miliarde de ani-lumină (1 an lumină = 9,46 x 10 la puterea 12 km). Cu siguranță Quipu, cea mai mare structură din Univers nu poate fi percepută de mintea niciunui om, ea conținând 200 de cvadrilioane de mase solare, potrivit astronomilor, scrie Science Alert. Și dacă masa extrem de mare a lui Quipu poate nu atrage atenția, dimensiunea sa cu siguranță o face. Obiectul, numit suprastructură, are o lungime de peste 400 de megaparsecs. Adică peste 1,3 miliarde de ani lumină.

O structură atât de mare trebuie pur și simplu să afecteze mediul înconjurător, iar înțelegerea acestor efecte este esențială pentru cunoașterea cosmosului. Potrivit unor noi cercetări, studierea lui Quipu și a fraților săi ne poate ajuta să înțelegem cum evoluează galaxiile, ne poate ajuta să ne îmbunătățim modelele cosmologice și să îmbunătățim acuratețea măsurătorilor noastre cosmologice. Cercetarea, intitulată „Dezvăluirea celor mai mari structuri din Universul apropiat: Descoperirea suprastructurii Quipu", a fost acceptată pentru publicare în revista Astronomy and Astrophysics. Iar Hans Bohringer de la Institutul Max Planck din Muchen, Germania, este autorul principal al lucrării.

„Pentru o determinare precisă a parametrilor cosmologici, trebuie să înțelegem efectele structurii locale pe scară largă a Universului asupra măsurătorilor", scriu autorii. „Ele includ modificări ale fundalului cosmic cu microunde, distorsiuni ale imaginilor cerului prin lentile gravitaționale la scară mare și influența mișcărilor în flux la scară largă asupra măsurătorilor constantei Hubble".

Suprastructurile sunt structuri extrem de mari care conțin grupuri mari de galaxii și superclustere. Sunt atât de masive încât ne provoacă înțelegerea modului în care a evoluat Universul nostru. Unele dintre ele sunt atât de masive încât încalcă modelele noastre de evoluție cosmologică. Quipu este cea mai mare structură pe care am găsit-o vreodată în Univers. Ea și celelalte patru suprastructuri descoperite de cercetători conțin 45% din clusterele de galaxii, 30% din galaxii, 25% din materie și ocupă o fracțiune de volum de 13%.

Quipu sunt dispozitive de înregistrare realizate din șnururi înnodate, unde nodurile conțin informații bazate pe culoare, ordine și număr. „Această vedere oferă cea mai bună impresie a suprastructurii ca un filament lung cu filamente laterale mici, care a inițiat denumirea lui Quipu", explică autorii în lucrarea lor. În munca lor, Bohringer și colaboratorii săi au găsit Quipu și alte patru suprastructuri într-un interval de distanță de 130 până la 250 Mpc. Ei au folosit clustere de galaxii cu raze X pentru a identifica și analiza suprastructurile din Sondajul lor Cluster Survey Cosmic Large-Scale Structure in X-rays (CLASSIX).

Grupurile de galaxii cu raze X pot conține mii de galaxii și o mulțime de gaz intracluster foarte fierbinte care emite raze X. Aceste emisii sunt cheia cartografierii masei suprastructurilor. Razele X urmăresc cele mai dense regiuni de concentrare a materiei și rețeaua cosmică subiacentă. Emisiile sunt ca niște indicatoare pentru identificarea suprastructurilor. Autorii subliniază că „diferența în densitatea galaxiilor în jurul clusterelor de câmp și a membrilor suprastructurilor este remarcabilă". Acest lucru se poate datora faptului că clusterele de câmp sunt populate cu clustere mai puțin masive decât cele din suprastructură, mai degrabă decât clusterele de câmp, care au o densitate mai mică de galaxii.

Indiferent de motive, masa acestor suprastructuri exercită o influență enormă asupra încercării noastre de a observa, măsura și înțelege cosmosul. „Aceste structuri mari își lasă amprenta asupra observațiilor cosmologice", scriu autorii. Gravitația suprastructurilor modifică CMB pe măsură ce trece prin ele în funcție de efectul Integrated Sachs-Wolfe (ISW), producând fluctuații în CMB. Aceste fluctuații sunt artefacte din prim-plan care sunt greu de filtrat, introducând interferențe în înțelegerea noastră despre CMB și, prin urmare, despre Big Bang. Cercetarea remarcă, de asemenea, că aceste structuri masive ne pot altera și distorsiona imaginile cerului prin lentile gravitaționale la scară largă. Acest lucru poate introduce erori în măsurătorile noastre.