Bătălia pentru NATO: Nici vorbă de Iohannis!

• Tweet

Jens Stoltenberg, secretarul general norvegian al alianței militare transatlantice, va demisiona la sfârșitul lunii septembrie, după nouă ani în funcție, notează Reuters. Mulți membri ai alianței ar dori ca succesiunea sa să fie stabilită chiar înainte de summitul NATO din Lituania, care va avea loc la mijlocul lunii iulie.

Acest lucru nu le oferă celor 31 de națiuni din NATO, de la Statele Unite la Finlanda, noul membru, până la Turcia, prea mult timp pentru a ajunge la consensul necesar pentru a alege un nou lider. De asemenea, acestea i-ar putea cere lui Stoltenberg să își prelungească mandatul pentru a patra oară.

Oricine va prelua frâiele va face acest lucru într-un moment critic, confruntându-se cu dubla provocare de a menține aliații uniți în susținerea Ucrainei, protejându-se în același timp împotriva oricărei escaladări care ar atrage NATO direct într-un război cu Rusia.

Secretarul britanic al apărării, Ben Wallace, a declarat săptămâna trecută că i-ar plăcea această funcție. Dar, în timp ce unele guverne fac presiuni pentru o primă femeie secretar general al NATO, premierul danez Mette Frederiksen se profilează, de asemenea, ca un candidat serios.

Deși este un rol public, concursul este extrem de opac, desfășurându-se în principal în cadrul unor consultări între lideri și diplomați. Aceste consultări continuă până când toți membrii NATO sunt de acord că au ajuns la un consens.

Jamie Shea, un fost înalt oficial NATO care a lucrat în cadrul alianței timp de 38 de ani, a declarat că liderii vor căuta un politician, un comunicator și un diplomat foarte priceput.

"Să ții familia unită, să îi ții pe toți la bord în mod constant, să fii în contact cu toți aliații pentru a te asigura că le abordezi preocupările, este o parte importantă a postului", a declarat Shea.

Mulți diplomați îl văd pe Wallace ca fiind cotat cu o șansă mică pentru acest post, deși este foarte respectat în cadrul alianței. Dorința de a alege o femeie contează împotriva sa în rândul unor membri.

Mulți ar prefera, de asemenea, un fost prim-ministru sau președinte pentru a se asigura că șeful NATO are influență politică la nivel înalt. Stoltenberg, în vârstă de 64 de ani, a fost prim-ministru al Norvegiei.

Iar unii, în special Franța, doresc o persoană dintr-o țară din Uniunea Europeană, în speranța unei cooperări mai strânse între NATO și UE.

Frederiksen îndeplinește toate criteriile de mai sus. Deși spune că nu este candidată, ea nu a spus că nu este interesată de acest post. Diplomații NATO spun că, în culise, ea este luată în considerare în mod serios.

Numele lui Frederiksen a apărut pentru prima dată în mod public într-un raport al ziarului norvegian VG luna trecută, iar săptămâna aceasta a existat din nou un val de interes mediatic atunci când Casa Albă a anunțat că ea îl va vizita pe președintele american Joe Biden la începutul lunii iunie.

"Nu candidez pentru niciun post", a declarat miercuri reporterilor de la Copenhaga, minimizând speculațiile potrivit cărora vizita ar putea echivala cu un interviu de angajare pentru rolul din NATO.

În timp ce postul revine în mod tradițional unui european, orice candidat serios are nevoie de acceptul Washingtonului, puterea dominantă a NATO.

O sursă familiarizată cu gândirea americană a declarat că administrația Biden nu are încă un candidat favorit și că este în curs o "dezbatere aprinsă" între consilierii de top.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a declarat că este "prea devreme în acest proces pentru a face speculații cu privire la persoana pe care Statele Unite o vor susține".

Social-democrata Frederiksen, în vârstă de 45 de ani, a devenit cel mai tânăr prim-ministru al Danemarcei în 2019. Ea a fost lăudată pentru gestionarea crizei în pandemia COVID-19 și a câștigat un al doilea mandat anul trecut.

Ea ar trebui să renunțe la postul de prim-ministru dacă ar obține postul de la NATO, ceea ce, potrivit comentatorilor politici, ar aduce guvernul său fragil în pragul colapsului.

Iar o campanie pentru postul de la NATO nu ar fi deloc ușoară.

Prim-ministrul estonian Kaja Kallas, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen din Germania și vicepremierul canadian Chrystia Freeland au fost, de asemenea, subiecte de discuție între diplomați și în presă.

Dar diplomații spun că Kallas este considerată prea dură față de Rusia de către unii membri NATO, Berlinul dorește ca von der Leyen să rămână la Comisie, iar Freeland se confruntă cu dificultăți majore ca neeuropeană dintr-o țară considerată a fi codașă în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare.

Alte nume care apar adesea sunt premierul olandez veteran Mark Rutte și premierul spaniol Pedro Sanchez.

Însă Rutte a insistat că nu își dorește acest post. Iar Sanchez are de luptat în alegerile generale de la sfârșitul acestui an.

Unii diplomați suspectează, de asemenea, că mulți dintre candidații propuși ar putea fi inacceptați de președintele turc Tayyip Erdogan, care este de așteptat să fie reales duminică și care nu a arătat niciun scrupul în a bloca consensul NATO.

Turcia, alături de Ungaria, blochează aderarea Suediei la NATO.

Lipsa aparentă de candidați cu un sprijin larg ridică posibilitatea ca mandatul lui Stoltenberg să fie prelungit din nou, poate până la un alt summit NATO în 2024.

Stoltenberg a declarat că nu dorește să rămână mai mult timp. Dar nu a spus cum ar răspunde dacă i s-ar cere acest lucru.