Ai senzația că ești urmărit, deși nu este nimeni în jur? Iată explicația științifică din spatele acestui fenomen

• Tweet

Sunteți singur și brusc aveți bănuiala că cineva este acolo. Poate că te-ai uitat la un film de groază sau ai citit cel mai recent roman thriller și te întrebi dacă nu cumva un criminal te pândește în camera ta. Te uiți în jur și deschizi ușa dulapului, dar nu este nimeni acolo. Atunci de ce mintea ta te face să te simți ca și cum ai fi urmărit?

Potrivit lui Leslie Dobson, psiholog clinician și criminalist, există o serie de motive pentru care cineva se poate simți ca și cum ar fi urmărit. Aceste cauze acoperă un spectru larg, incluzând expunerea la cărți, filme sau știri înfricoșătoare; hipervigilența în urma unui eveniment stresant sau traumatic; și afecțiuni grave de sănătate mintală, scrie livescience.com.

„În cazuri mai extreme, o persoană poate experimenta paranoia și hipervigilență, adesea legate de o afecțiune psihică subiacentă sau de o afecțiune fizică a creierului", a declarat Dobson într-un mesaj scris.

Desigur, uneori chiar suntem urmăriți. Probabil că oamenii au evoluat pentru a fi sensibili la privirea altei persoane și s-a sugerat că creierul uman are o rețea neuronală dedicată exclusiv procesării privirii, conform unui articol scris de Harriet Dempsey-Jones, cercetător postdoctoral în neuroștiințe cognitive la Universitatea Queensland din Australia. Este posibil ca atenția noastră față de privire să fi apărut pentru că poate sprijini interacțiunile de cooperare între oameni. De obicei, această abilitate nu este greu de stăpânit; este destul de ușor să vedem unde se uită o persoană, deoarece putem vedea unde se concentrează pupilele sale, iar cu ajutorul vederii periferice putem identifica indicii, cum ar fi limbajul corpului, care arată că o persoană se uită la noi.

Dar uneori, chiar dacă nimeni nu ne privește, stimulii externi ne pot face să ne temem și să ne uităm în jur pentru a vedea dacă suntem urmăriți. Aceasta ar putea include vizionarea sau citirea unui thriller în care protagonistul este urmărit de o figură amenințătoare sau auzul unui zgomot aleatoriu atunci când suntem singuri acasă.

Pentru persoanele care au experimentat evenimente traumatice, hipervigilența devine un mecanism de apărare menit să ne împiedice să experimentăm stresul viitor prin evitarea pericolului, potrivit unui studiu 2023 în revista Frontiers in Psychology. Simptome precum paranoia și anxietatea care apar de obicei după evenimente stresante pot apărea într-o regiune similară a creierului, a explicat Dobson.

„Amygdala procesează emoțiile noastre, cum ar fi stresul și anxietatea", a declarat ea pentru Live Science. „Dacă este hiperactivă sau afectată din cauza unor leziuni fizice sau a unor traume stresante continue, aceasta poate duce la răspunsuri emoționale accentuate, cum ar fi perceperea amenințării".

Nu este neobișnuit ca oamenii să se simtă supravegheați, a declarat Dr. Alice Feller, un psihiatru clinician cu sediul în California, pentru Live Science. Așadar, cum puteți distinge o precauție rezonabilă de o problemă mai gravă?

Problema apare atunci când cineva se simte în mod constant supravegheat sau paranoic despre a fi supravegheat pentru o perioadă lungă de timp.

„[Cu] boala mintală, ceea ce se întâmplă este că îți pierzi capacitatea de a te întreba dacă este doar un sentiment, știi, îți pierzi un fel de înțelegere a propriului proces corporal și mental", a spus Feller. „Poți face o verificare a realității, dar aceasta nu rămâne neapărat."

De exemplu, simptomele schizofreniei includ hipervigilența și paranoia, care pot include iluzia că cineva vă urmărește. Cercetările sugerează că, la persoanele cu schizofrenie, paranoia este asociată cu o activitate anormală în sistemul limbic, o parte a creierului care include amigdala și controlează răspunsurile noastre comportamentale emoționale și bazate pe supraviețuire, cum ar fi răspunsul luptă sau fugi.

Un studiu 2022 a explicat că, la pacienții cu schizofrenie, paranoia a fost asociată cu creșterea fluxului sanguin în stare de repaus în amigdală. În plus, conectivitatea neobișnuită dintre amigdală și alte zone ale creierului, cum ar fi cortexul vizual, hipocampusul și cortexul prefrontal, a fost legată de paranoia, sugerând că „paranoia actuală este legată de conectivitatea aberantă în cadrul circuitului limbic de bază", sugerând „procesarea amplificată a amenințărilor și afectarea reglării emoțiilor".

Indiferent de cauză, atât Feller, cât și Dobson au afirmat că merită să căutați sprijin în domeniul sănătății mintale dacă vă confruntați cu paranoia persistentă. Acest lucru este valabil mai ales dacă sentimentul de a fi urmărit apare în ciuda dovezilor fizice că nimeni altcineva nu se află acolo sau dacă anxietatea de a fi urmărit se agravează.

„Îi încurajez pe oameni să caute intervenție psihică și medicală atunci când încep să observe că au probleme, mai degrabă decât să încerce să aștepte", a spus Dobson. „Intervenția timpurie este esențială. Dacă o persoană se luptă mai multe zile pe săptămână decât nu, sau dacă locul de muncă, educația sau relațiile încep să aibă probleme, este important să caute un profesionist."