Academicienii canadieni scriu lucrări argumentând în favoarea eutanasiei pentru oamenii săraci

• Tweet

Pe măsură ce sprijinul pentru sinuciderea asistată din Canada crește exponențial în ciuda unei serii îngrozitoare de povești care raportează că oamenii săraci și persoanele cu dizabilități optează pentru injecții letale din pură disperare, asistăm la apariția unei culturi cu adevărat post-creștine. Revista The Spectator punea următoarea problemă anul trecut: „De ce Canada eutanasiază săracii?" Răspunsul unor bio-eticieni pare a fi: Ei bine, de ce nu?

De fapt, o nouă lucrare a doi bioeticieni de la Universitatea din Toronto arată că eutanasia săracilor ar trebui să fie acceptabilă din punct de vedere social. Kayla Wiebe, doctorand în filozofie, și bioeticianul Amy Mullin, profesor de filozofie, au scris în Journal of Medical Ethics că: „A forța persoanele care sunt deja în circumstanțe sociale nedrepte să fie nevoite să aștepte până la îmbunătățirea acestor circumstanțe sociale sau să aștepte caritatea publică este inacceptabil. O abordare care țintește spre reducerea durerii recomandă că soluția ar fi una imperfectă: un rău mai mic, dar necesar, între două sau mai multe opțiuni care nu sunt ideale".

Poveștile de groază ale canadienilor care caută sinucidere asistată, deoarece nu pot primi asistența socială de care au nevoie sunt „scenariile cele mai grave", scriu bioeticienii. „Un mod de a răspunde la aceste cazuri este: ‘Ei bine, în mod clar asistența medicală în sinucidere nu ar trebui să fie disponibilă pentru ei'", a spus Mullin într-un interviu. „Doar nu credem că dacă anumite condiții sociale contribuie la a le face viața intolerabilă, asta înseamnă că nu au cum să facă această alegere. Oamenii pot lua propriile decizii când vine vorba de viața lor, dacă merită trăită sau nu, și ar trebui să respectăm asta".

Wiebe și Mullin resping ideea că circumstanțele care îi determină pe canadieni să se sinucidă sunt coercitive și că refuzul de a-i omorî la cerere „duce la perpetuarea suferinței lor, sperând că acest lucru va duce în cele din urmă la o lume mai bună, mai ‘justă'". În opinia lor, cea mai bună abordare pentru a reduce suferința ar însemna a permite ca sinuciderea asistată să fie disponibilă.

Vedem ce se întâmplă când redefinim cuvintele; când se consideră că suicidul și injecțiile letale reprezintă „ajutor medical" sau asistență medicală - bioeticienii pot scrie că sinuciderea reprezintă „reducerea daunelor/suferinței" și că a oferi posibilitatea de a se sinucide asistat celor cu condiții sociale intolerabile este „cel mai puțin dăunător drum de uramt". Potrivit lui Wiebe: „Toate opțiunile de pe masă sunt cu adevărat tragice. Dar cea mai puțin dăunătoare cale de urmat este a permite persoanelor competente să ia decizii să aibă acces la această alegere, chiar dacă este una groaznică".

Este ușor să batjocorești sau să respingi această abordare, dar reține că, în urmă cu foarte puțin timp, activiștii insistau că nimeni nu a cerut vreodată sinucidere asistată din cauza condițiilor sociale. Se pare că unii au trecut deja la recunoașterea faptului că se întâmplă și că ar trebui să fie permis. Având în vedere cât de rapid a crescut regimul de sinucidere al Canadei și hotărârea guvernului Trudeau de a-l extinde în continuare, cred că ar trebui să tratăm propuneri ca aceasta cu seriozitate. Canada a decis să definească sinuciderea prin injecție letală ca asistență medicală. Cum le poate fi refuzată persoanelor, în mod justificat, „asistența medicală"?

După cum a declarat Yuan Yu Zhu, cercetător canadian la Harris Manchester College de la Oxford, care scrie frecvent despre eutanasie: „Este mai mult decât tragic: este o pată morală a țării noastre, pentru care generațiile viitoare vor trebui să suporte consecințele". El are dreptate. Situația va deveni mult mai rea în loc să se îmbunătățească.

sursă: lifesitenews.com