Institutul GOLD: starea internă a partidelor și candidații la prezidențiale. (partea 2, PNL)Luptele interne și candidații Ciucă, Bogdan, Gorghiu.

• Tweet

Raport Institutul GOLD

Institutul GOLD va publica o serie de rapoarte cu ritmicitate lunară, respectiv conjuncturală, în cazul unor evenimente semnificative, referitoare la mediile politice intern sau extern. Datele supuse analizei sunt furnizate din surse publice de informații, surse interne din partidele politice, cercetări publicate sau discrete ale unor institute de sondare a opiniei publice (Curs, Sociopol, Avangarde, Inscop, Insomar).

Starea internă a partidelor și candidații la prezidențiale (PSD și PNL, februarie 2023)

PNL

1. Evoluția recentă

PNL a cunoscut în 2022 cea mai abruptă scădere în măsurătorile efectuate de către institutele de sondare, media scorurilor obținute așezându-l pe locul 3 în opțiunile alegătorilor. Situația este greu de administrat pentru liberali prin măsuri obișnuite de redresare, deoarece decăderea este efectul unui management turbionar, dar aleatoriu, implementat în ultimii 8 ani, conform intereselor conjuncturale ale președintelui Klaus Iohannis. Șirul de președinți PNL incompetenți din punct de vedere al organizării politice (Alina Gorghiu, Raluca Turcan, Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă), președinți secondați de către echipe de lideri obedienți sau disciplinați cu forța, treburi combinate la alegeri cu proptelele asigurate de către serviciile secrete mobilizate de către Iohannis, au suprimat competiția liberă pentru funcțiile de conducere în partid, iar anularea funcționării mecanismelor de tip meritocratic, a generat dezastrul actual al PNL, ce poate fi etichetat azi ca fiind "bolnavul politicii românești". Un alt element ce a acționat în mod distructiv pentru PNL a fost administrarea fuziunii PNL-PDL, operaționalizată în mod defectuos, nefinalizată în mod real niciodată, până și în prezent liberalii se adună prin organizații și-și împart funcțiile după criteriul apartenenței vechi la unul dintre cele două partide. Conclavurile separate după criteriul PDL sau "PNL-vechi" s-au înmulțit chiar în ultimele luni, și de-aici a apărut chiar pericolul de sciziune, care e previzibil să devină iminent în următoarele luni, pe măsură ce autoritatea lui Iohannis se va topi. În fine, rolul asumat de PNL ca "partid prezidențial" (cu conotația negativă, dar reală, de "partidul meu"), a generat intruziunea puternică în activitatea partidului a serviciilor secrete sau a "Diviziei R", cea a rezerviștilor cu interese politico-economice. Realitatea de după 1989 ne-a indicat infiltrarea puternică a PNL mai ales de către SIE (în virtutea moștenirii vechilor agenți liberali din DIE), în timp ce PDL-ul a fost controlat de către SRI, iar aici vorbim despre moștenirea Băsescu, al cărui partid prezidențial a fost infiltrat de către Statul Paralel administrat la vedere de către Coldea. Prezența lui Eduard Hellvig în poziția de director civil al SRI, vechi liberal și bun cunoscător al acoperiților din PDL, i-a făcut pe aceștia din urmă să migreze în masă în ultimii ani, voluntar sau șantajați fiind, către Divizia R, coordonată de către grupul de rezerviști SRI din perioada Băsescu. Și celelalte trei servicii secrete, SPP, DGIA, DGIPI, au început să joace activ în interiorul PNL, unii din motivul de a manipula în favoarea lui Iohannis (SPP), alții pentru că li s-a netezit calea infiltrării prin prezența lui Ciucă în fruntea partidului (DGIA), alții din nevoia implicită de a-i face servicii șefului de la minister, care e și secretarul general al PNL (DGIPI). Astfel liberalii acționează de câțiva ani sub forma unor grupuri/găști ce au manetele de comandă în zonele de intelligence, fapt ce le-a dinamitat coeziunea internă și spiritul de conservare și inițiativă politică.

2. Starea internă actuală

Debutul lui 2023 a marcat pentru liberali și primele acțiuni de disidență vizibile, de la cererea publică a fostului secretar general Dan Vâlceanu pentru demisiile lui Ciucă și Bode, la anunțul constituirii unui Forum de Dreapta de către fostul președinte Florin Cîțu, culminând cu anunțul adunării în Maramureș a 14 șefi de organizații județene PNL, ce se opun conducerii actuale, și unde au participat în final 8 lideri județeni. Interesant de remarcat aici este faptul că inițiatorii de facto ai conclavului, Ilie Bolojan și Emil Boc, n-au mai participat sub pretexte diferite, Bolojan conspirându-și inițiativa printr-o întâlnire cu Ciucă la București, iar Boc fiind blocat/placat de către Lucian Bode la Cluj. Ședința PNL de la începutul sesiunii parlamentare a consemnat o victorie înșelătoare a conducerii actuale, ce și-a impus favoriții pentru conducerea Camerelor, în detrimentul taberei disidente. La dezagregarea coeziunii interne lucrează în mod organizat mai ales fostul președinte Ludovic Orban, ce și-a constituit Forța Dreptei, și dorește să folosească noul partid ca rezervor pentru atragerea nemulțumiților liberali, iar în acest scop bate țara și negociază mai ales cu cei aducători de voturi, primari de tipul Boc sau președinți de CJ-uri ca Bolojan. Acțiunea lui Orban este periculoasă pentru PNL, tocmai pentru că este sprijinită de Divizia R, cu Coldea la butoane, și-i oferă astfel deschidere și argumente specifice pentru cei prinși în plasa Statului Paralel, cu mulți dintre foștii pedeliști incluși, iar rezerviștii sunt interesați finalmente de sciziunea PNL ce le-ar putea întări viitorul front electoral din 2024, constituit din USR/Reper/Forța Dreptei, la comanda Factorului Extern.

Problema curentă ce frământă în plus PNL-ul este iminenta rotativă din luna mai, când trebuie să predea volanul Guvernului în mâinile lui Marcel Ciolacu, fapt care, având în vedere situația descrisă mai sus, îi va arunca pe liberali într-o fază incendiară a crizei interne. Iohannis încearcă să minimizeze efectele și a avansat soluția rămânerii lui Ciucă în Guvern, ca ministru al apărării și viceprim-ministru, pentru a simboliza prezervarea autorității guvernamentale, dar și pentru viitoarele negocieri directe cu SUA-Pentagon referitoare la viitorul președinte al României, e limpede că de-acolo se vor face intervențiile cele mai mari, știe asta în baza istoriei recente, dar și prin prisma intereselor americane în regiune în condițiile războiului. Liberalii sunt conștienți de situația groaznică în care se află, care le generează perspective electorale sumbre pentru 2024, cu un scor optimist situat sub 15%, și-atunci forțează soluția unor liste comune cu PSD la toate rândurile de alegeri de anul viitor, cu un acord negociat și parafat înaintea rotativei din luna mai. Pesediștii îi refuză deocamdată, conștienți că viitorul electoral ar fi mai fructuos pentru ei dacă vor candida singuri, fiind împănați cu o aripă naționalistă în interiorul partidului și având înțelegere postelectorală discretă cu UDMR. Refuzul PSD și scandalurile maximum mediatizate orientate împotriva lui Ciucă, Bode, Popescu, plus grupurile disidente din partid ce s-au activat în mod public, aduc PNL o imagine publică deplorabilă și o atmosferă internă de tip isteric.

3. Candidații la prezidențiale

Spre deosebire de PSD, care dispune de o garnitură consistentă de prezidențiabili, PNL nu are în acest moment nici un candidat de luat în seamă în mod serios, pentru a se impune publicului. Nicolae Ciucă, deși este vehiculat ca viitor prezidențiabil, generează glume sau ironii printre cei ce comentează acest fapt, iar uzura guvernării și lipsa de realizări îl vor transforma chiar într-un politician detestabil. Dintre cei 4 primvice-președinți, Gheorghe Flutur nu-și propune vreo candidatură în plan central, jucând discret și oarecum înțelept rolul de lider regional în Moldova, iar Iulian Dumitrescu este nu doar inexistent în plan public, dar și puternic marcat de jocurile puturoase de culise guvernamentale sau de obligațiile pe care le are la nivelul rezerviștilor Statului Paralel. Dan Motreanu este cvasinul la nivelul percepției publice, încurcat în tot felul de combinații politico-juridico-personale și, deși se anunță singur ca protagonist pentru orice viitoare competiții politice, e previzibil că nu are nici o șansă pentru nominalizări. Cu Rareș Bogdan situația este diferită, el având atuuri personale care l-ar fi putut aduce în postura de prezidențiabil PNL. Activitatea în "slujba lui Iohannis" din ultimii ani, efectuată în mod imprudent și fără limite autoimpuse, laolaltă cu susținerea publică deșănțată a unor prim-miniștri slabi sau penibili, cum au fost Orban, Cîțu, Ciucă, i-au diluat mult din potențialul electoral cu care venise în PNL în 2019, având rol decisiv în victoriile electorale ale partidului. Relația tradițional proastă cu pesediștii, asumată din credința că doar așa se poate afirma public "penelismul", nu-i mai servește azi, mai ales în contextul posibil al unor viitoare liste comune. Trebuie inclusă în lista de analiză și Alina Gorghiu, azi omul numărul 2 în stat, care, cu un cinism și viclenie de invidiat, dublate de atuurile specifice unei "dame bine între bărbați", a reușit un parcurs îndelungat la vârful puterii din partid și din statul român. Jocul eficient de părăsire oportun(ist)ă a taberelor politice atunci când acestea pierdeau prim-planul, i-a asigurat longevitatea, dar au adus-o azi într-un con de neîncredere internă și publică, are un statut de "femeie-paria", a cărei putere actuală se ține doar în legăturile din zona Cotroceniului, sau depind de utilitatea pe care i-o conferă legăturile de la vârful PSD, pe linia lui Sorin Grindeanu. Candidatul potențial din afara partidului, pe modelul Geoană pentru PSD, nu se întrevede încă în cazul PNL. Ludovic Orban forțează o asemenea percepție, anunțându-și în mod timpuriu candidatura, agrementând-o cu ingredientul necesar al poziționării dure anti-Iohannis, dar acest demers apare ca fiind inutil, ba chiar penibil, ținând cont de încrederea publică redusă de care mai dispune fostul prim-ministru. Variantele de lideri locali ai PNL ca viitori prezidențiabili, cum ar fi Emil Boc sau Ilie Bolojan, sunt percepute azi ca fiind doar "de coloratură", primul neavând curajul asumării, fiind blocat în insectarul Statului Paralel sau al Grupului de la Cluj, iar cel de-al doilea, neconfirmând în cariera sa politică c-ar putea/vrea să intre în vreo luptă în plan central, n-a dovedit că are calitățile necesare pentru asta, iar de câte ori a fost obligat s-o facă, a preferat să se retragă în arealul bihorean.

În baza considerentelor de mai sus putem considera că numele ce vor fi totuși vehiculate o perioadă de către PNL pentru a obține nominalizarea ca prezidențiabil, sunt cele ale lui Nicolae Ciucă, Rareș Bogdan și Alina Gorghiu. Cea din urmă va apărea din condiția necesară ca o femeie să existe printre candidați, dar și din dorința din zona Cotroceni ca să aibă un "om la joc". Rareș Bogdan are avantajul conjunctural al faptului că e singurul liberal ce bastonează de la Bruxelles strategia antiromânească a austriecilor sau olandezilor, dar beneficiază și de suportul explicit al unor grupuri de presă sau foști colegi. Nicolae Ciucă reprezintă azi prima opțiune de prezidențiabil pentru PNL, dar suportul pentru el se va dilua brusc din momentul în care nu va mai fi prim-ministru, și poate deveni "istorie" rapid, dacă va pierde și funcția de președinte PNL, eveniment posibil și probabil în viitorul context al luptelor interne ce se vor înteți începând cu vara viitoare.

Institutul GOLD: starea internă a partidelor și candidații la prezidențiale. (partea 1, PSD)
Luptele interne și candidații Ciolacu, Firea, Dîncu, Tudose, Geoană.