SUA-Rusia: Un pic de strategie militară

• Tweet

După cum se știe, "săptămâna diplomatică" inițiată de Rusia tocmai s-a încheiat. Acum este timpul să acționăm. Comentariile din mass-media și de pe blogurile serioase (pe celelalte nu le consultăm) încep să imagineze scenarii posibile.

Pentru a-i lumina pe cititorii noștri, scrie publicatia Reseau International, aș dori să ofer punctul de vedere al unui specialist. Andrei, pe care îl cităm adesea, este un cetățean elvețian care trăiește în Florida cu soția sa americană. S-a născut în Elveția, dintr-o mamă emigrantă rusă și un tată olandez. A servit în serviciul de informații al armatei elvețiene, specializat în Uniunea Sovietică, mai întâi ca ofițer militar și apoi ca consultant civil. Am tradus, mai jos, pentru reflecția tuturor, extrase din ultimul său articol.

"Liderii Imperiului (deja mort) nu înțeleg deloc realitatea fundamentală a războiului modern. Aceștia par a ignora în special trei fapte de bază:

- Războiul modern se desfășoară în principal cu arme cu rază lungă de acțiune și la distanță, ceea ce face ca manevra prin foc să fie mult mai importantă decât manevra prin forță.
- Războiul modern pune un accent considerabil pe apărarea antiaeriană integrată, care lucrează împreună în cadrul unor sisteme automate de gestionare a luptei. Rachetele moderne de apărare aeriană pot doborî ținte aflate la sute de kilometri distanță. Niciun sistem de apărare antiaeriană occidental nu poate opri armele hipersonice.
- Războiul modern este, înainte de toate, neliniar, adică mai mult ca fotbalul decât fotbalul american: fiecare jucător (de exemplu, un grup tactic de batalion) "urmărește/opune" un alt jucător, mai degrabă decât să încerce să mențină o linie și să apere un teritoriu.

Cei care cred că Putin plănuiește un atac în stilul celui de-al Doilea Război Mondial pur și simplu nu înțeleg deloc războiul modern. El abordează, de asemenea, chestiunea mișcărilor de trupe, un subiect fierbinte atunci când Occidentul acuză Rusia că își adună trupe la granița cu Ucraina. Statele Unite pot desfășura o forță militară foarte rapid aproape oriunde pe planetă, în absența unei apărări aeriene moderne. Acest lucru înseamnă că, în ceea ce privește mobilitatea strategică, SUA rămân liderul în ceea ce privește desfășurarea unei forțe ușoare departe de casă.

Forțele mobile rusești sunt mult mai grele decât cele americane. O divizie aeropurtată rusă este complet mecanizată și are propria artilerie, blindate, război electronic și așa mai departe. Din cauza acestei greutăți, este imposibil pentru ruși să folosească, să zicem, IL-76 sau An-124 pentru a desfășura o astfel de divizie aeropurtată (sau brigadă sau chiar batalion) undeva în Africa sau America Latină.

Cu toate acestea, sacrificând în acest fel mobilitatea strategică, Rusia câștigă o mobilitate operațională/tactică la care țările NATO și SUA pot doar să viseze. Pur și simplu, Rusia nu-și poate permite să desfășoare un batalion complet de infanterie undeva în îndepărtatul Paraguay, dar își poate permite să transporte o forță aeropurtată mare (până la câteva divizii) oriunde în Rusia (acest lucru se aplică în special forțelor desemnate drept 'Rezerva comandantului-șef') sau, foarte aproximativ, pe o rază de aproximativ 1.000 km de la granița rusă.

Odată debarcată, această forță nu numai că va dispune de o putere de foc pe care forțele mobile occidentale nici măcar nu pot spera să o dobândească vreodată, dar va putea, de asemenea, să se deplaseze rapid, fiind, așa cum am menționat, complet mecanizată (deplasarea Rusbat din Bosnia la Pristina este un bun exemplu al acestui tip de capacitate).

Toate cele de mai sus arată cât de prostești sunt toate discuțiile despre faptul că forțele rusești se află la 100, 200 sau chiar 400 km de granița ucraineană. Dacă este necesar, Rusia ar putea muta cu ușurință o forță foarte mare (din nou, complet mecanizată) la granița ucraineană sau chiar în Ucraina controlată de naziști. Nu cred că au astfel de planuri (deoarece Rusia are opțiuni mult mai bune), dar cu siguranță Rusia are capacitatea de a mări foarte rapid cele 100.000 de trupe care s-ar afla în prezent la 400 km de granița ucraineană."

În cele din urmă, Andrei abordează problema ridicată de mai mulți comentatori, majoritatea dintre ei non-militari, a unei instalații de rachete rusești în apropierea Statelor Unite, în țări precum Cuba, Venezuela sau Nicaragua. În primul rând, astfel de operațiuni sunt grele și consumatoare de timp, dar, mai presus de toate, nu se pune problema desfășurării unor arme atât de sofisticate în țări cu o stabilitate îndoielnică și fără forțe de apărare foarte mari. Așadar, este și o operațiune costisitoare. Dar, mai presus de toate, Andrei insistă asupra inutilității unor astfel de măsuri.

"Rusia nu are nevoie să își mute rachetele, deoarece are acum mijloacele de a lovi întreaga zonă continentală a Statelor Unite cu o gamă largă de arme cu rază lungă de acțiune. În cele din urmă, Rusia nu numai că poate amenința partea continentală a Statelor Unite fără a implica vreo țară terță, dar poate amenința și interesele SUA acolo unde acestea sunt cele mai vulnerabile: în străinătate (inclusiv CENTCOM, Orientul Îndepărtat și regiunea Pacificului). Lui Putin îi place să surprindă".