Rusia domină lumea într-un domeniu crucial: SUA, vulnerabilitate strategică în fața Moscovei și nu pot face nimic

• Tweet

O lovitură de stat din Niger, un stat african din deșertul Sahara, poate schimba lucrurile într-un domeniu crucial de pe piața energetică a lumii.

Orașul Arlit din această țară este punctul zero al unei lupte geopolitice mondiale. Acolo există un zăcământ de uraniu, care a transformat Nigerul, o fostă colonie franceză, în al șaptelea producător de uraniu din lume, acolo unde Rusia domină globul. Datorită acestui aspect, Statele Unite au o vulnerabilitate strategică în fața Moscovei și nu poate face nimic deocamdată pentru a schimba ceva.

Rusia deține supremația în domeniul uraniului îmbogățit necesar funcționării centralelor nucleare, având 45% din piața mondială, potrivit datelor Asociației Mondiale Nucleare, arată Bloomberg.

Este o stăpânire a Rusiei care a creat ceea ce oficialii americani au numit recent o „vulnerabilitate strategică" care este „nesustenabilă". Aproximativ o treime din tot uraniul îmbogățit consumat anul trecut de utilitățile americane a venit din Rusia, la un cost de aproape 1 miliard de dolari plătit unei companii controlate direct de Kremlin.

La mai bine de un an de la invazia rusă a Ucrainei, Washingtonul nu a interzis importurile de combustibil nuclear rusesc. În primii 50 de ani ai erei nucleare, America a fost autonomă, dar odată cu sfârșitul Războiului Rece, a abandonat în mare măsură extracția de uraniu și, în mod crucial, procesele complexe de conversie și îmbogățire.

Astăzi, SUA sunt în mare măsură „dependentă de sursele internaționale de combustibil nuclear, inclusiv de națiunile care nu au în suflet interesele noastre cele mai bune", potrivit lui John Wagner, șeful Laboratorului Național Idaho al Departamentului de Energie al SUA.

Modul în care Rusia a ajuns să domine industria combustibilului nuclear este un amestec de noroc geologic, inovație inginerească și un acord diplomatic bine intenționat, convenit de Moscova și Washington imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice.

În primul rând, Rusia este înzestrată cu zăcăminte de uraniu, dându-i un rol natural în industrie. Apoi, inginerii săi au dezvoltat un sistem de îmbogățire a materialului radioactiv care consuma mult mai puțină energie decât metoda preferată de inginerii francezi și americani, făcându-l mult mai ieftin.

Numai acești factori ar fi dat Rusiei un rol important în minerit, conversie și îmbogăţire. Apoi, în 1993, SUA și Rusia au convenit asupra a ceea ce este cunoscut sub numele de programul „de la megatoni la megawați", în care uraniul foarte îmbogățit de la fostele focoase nucleare sovietice a fost transformat în uraniu slab îmbogățit și expediat în SUA pentru centrale nucleare civile.

Chiar înainte de invazia Ucrainei, industria nucleară americană dădea alarma pentru dependența sa de surse străine. De atunci, discuțiile dintre directori și oficiali guvernamentali au fost despre o criză.

Dacă Nigerul va cădea pe orbita Rusiei, lumea ar depinde și mai mult de Moscova - și de clienții săi - pentru energia atomică. Kazahstanul și Uzbekistanul, două foste republici sovietice, se numără printre cei mai mari producători de uraniu din lume, reprezentând aproximativ 50% din aprovizionarea a lumii. Adăugați Rusia și Nigerul la asta, iar cota crește la puțin peste 60%.

Washington și Paris ar putea dezvolta un plan de creștere a producției prin redeschiderea fabricilor de combustibil nuclear blocate și de a spori sprijinul diplomatic și militar pentru țările producătoare de uraniu, începând din Niger. Occidentul trebuie să acționeze înainte ca Kremlinul să decidă să armeze chiar și utilizarea pașnică a uraniului într-un mod care să facă tranziția la energie fără carbon și mai dificilă.