Portretul celor doi candidati la locul lui Merkel și care e programul politic care-i diferentiaza

• Tweet

Doi candidați sunt creditați cu cele mai mari șanse să-i urmeze la putere Angelei Merkel, care ține deja de 16 ani frâiele Germaniei și ale Uniunii Europene.

Dacă în septembrie va fi aleasă Annalena Baerbock, co-președinta Partidului Verzilor, nu e exclus ca, până în 2030, să nu mai poată fi înmatriculate decât mașinile fără emisii, ca Nord Stream 2 să rămână doar o amintire și poate chiar ca UE să o ia treptat pe calea transformării într-o Republică Federală Europeană, încercând, în premieră, să acționeze de pe poziți de egalitate în raport cu SUA. Dacă germanii îl vor vota în schimb pe Armin Laschet, reprezentantul alianței CDU-CSU, din care provine și Merkel, principalele ei politici, precum cea privind imigrația și poziționarea față de Rusia, ar putea fi în linii mari continuate.

Născută la 15 decembrie 1980 - deci la nici un an după ce Verzii și-au făcut apariția în politica germană (13 ianuarie 1980), Annalena Charlotte Alma Baerbock mai că pare a fi fost predestinată să devină ecologistă. Deși a venit pe lume în orașul Hanovra, ea a crescut în mijlocul naturii, la o fermă din satul Pattensen. Mama ei era pedagog social iar tatăl, inginer. Presa germană relatează că fata avea în cameră un poster al organizației Greenpeace și că obișnuia încă de mică să participe, alături de părinți, la lanțuri umane și proteste împotriva puterii nucleare și a cursei înarmărilor. Fata era pasionată și de gimnastică, ea participând la campionatul național și câștigând de trei ori bronzul la trambulină. La 16 ani, Baerbock a participat, ca elevă a liceului Humboldt din Hanovra, la un program de schimb de experiență, studiind vreme de un an la o școală din Orlando, Florida. În intervalul 2000-2004, tânăra a studiat științe politice și drept public la Univesitatea din Hamburg, iar apoi și-a luat un master la London School of Economics and Political Science. În perioada studenției, a colaborat ca jurnalist cu cotidianul „Hannoversche Allgemeinen Zeitung" și și-a făcut practica în cabinetul de europarlamentar al lui Elisabeth Schroedter, reprezentantă a Verzilor, devenind ulterior șefa ei de Cabinet. În 2007, Baerbock s-a măritat cu consilierul politic și specialistul în comunicare Daniel Holefleisch, cu care are două fete (născute în 2011 și, respectiv, 2015) și o căsnicie caracterizată printr-o mare discreție, așa cum se întâmplă de altfel cu mai toate aspectele vieții private a politicienei germane, informeaza corectnews.ro.

Ascensiunea politică a Annalenei Baerbock fost rapidă și spectaculoasă. Tânăra a intrat în rândul Verzilor încă din 2005, iar din 2008 până în 2009 a fost consilier al grupului parlamentar al formațiunii în chestiuni vizând politicile externe și de securitate. Din 2009 până în 2013, a fost liderul Verzilor din Brandenburg, iar apoi a devenit parlamentar, calitate pe care o deține și astăzi, reușind să fie realează în mod succesiv. În decursul mandatelor ei, Baerbock a fost între altele purtătorul de cuvânt al partidului în chestiuni vizând politicile climatice, membru al Comisiei pentru afaceri economice și energie și al Comisiei pentru afaceri ale Uniunii Europene, membru adjunct al Comisiei pentru mediu și al Comisiei pentru familie, vârstnici, femei și tineret, membru al grupului parlamentar germano-polonez precum și membru al Comisiei pentru afaceri economice și energie.

De la începutul anului 2018, Annalena Baerbock a devenit copreședinte Partidului Verde, alături de Robert Habeck. La un an după preluarea mandatului, activista pentru climă a fost realeasă cu un procent record în istoria formațiunii, de 97 la sută dintre voturi.

În primăvara acestui an, conducerea Verzilor a anunțat că, pentru prima dată în istoria partidului, formațiunea a decis să numească un candidat unic pentru funcția de cancelar al Germaniei și nu pe ambii ei președinți, așa cum se întâmpla până acum. Această decizie istorică a fost confirmată din punct de vedere formal la congresul partidului din 11-13 iunie. După cum consemnează Wikipedia, din punct de vedere istoric, Baerbock este a doua femeie după Angela Merkel care caută să devină cancelar al Germaniei. Iar la cei 40 de ani ai ei, Baerbock va fi în ziua alegerilor cu doar câteva zile mai vârstnică decât era Guido Westerwelle în 2002, când a căpătat titulatura de cel mai tânăr candidat din istorie la funcția de șef al Executivului german.

Ascensiunea rapidă a Annalenei Baerbock n-a fost deloc întâmplătoare, ea fiind considerată de o parte a presei germane drept un adevărat fenomen. Focus.de o descrie ca fiind foarte meticuloasă, bine informată și având un sistem de relații bine pus la punct. Welt.de o prezintă folosind cuvintele cheie „tânără și dinamică" și notează că, deși unii îi reproșează lipsa experienței politice la vârf, Baerbock consideră acest aspect ca fiind mai degrabă un atu, argumentând că „trebuie să facem lucrurile într-un fel nou, diferit". În cadrul Verzilor, ea reprezintă acea aripă a partidului care susține așa-numita Realpolitik - politica sau diplomația bazată în principal pe considerentele circumstanțelor date, mai degrabă decât pe noțiuni ideologice ori premize morale și etice. Cu alte cuvinte, o politică pragmatică, ancorată în realitățile momentului.

O punct vulnerabil în contextul alegerilor l-ar putea constitui în schimb ideile de Stânga pe care le susțin Annalena Baerbock și partidul pe care-l reprezintă aceasta. Fapt pe care adversarii ei politici din alianța CDU-CSU s-au grăbit de altfel să-l evidențieze. „Verzii au pus mereu preț pe faptul că sunt un partid de Stânga. Astăzi ar dori să ascundă acest lucru, dar pregătesc cu programul lor o coaliție de Stânga. E timpul să expunem acest fapt", a declarat recent pentru revista „Spiegel" președintele grupului parlamentar CSU, domnul Alexander Dobrindt. „Un lucru e clar: cine o votează pe Annalena Baerbock, se alege cu partidul de Stânga", a declarat la rândul ei reprezentanta CDU, Julia Klöckner, citată de „Frankfurter Allgemeine Zeitung".

Într-un interviu acordat revistei „Bild", Annalena Baerbock a vorbit pe larg despre ce o recomandă pentru funcția de cancelar și modul în care crede că și-ar exercita mandatul. Ea a spus de pildă răspicat că, deși apreciază felul Angelei Merkel de a face lucrurile și mai ales stilul nepretențios al acesteia, o va lua pe propria cale în cazul în care va fi aleasă să-i urmeze în funcție. „Fiecare perioadă are culoarea și personalitatea ei", a explicat ea. Întrebată dacă are nervii suficient de tari pentru a fi cancelar, dacă e capabilă să negocieze câte 18 ore la rând și să reziste cu foarte puține ore de somn, candidata Verzilor a sugerat că a demonstrat deja că are aptitudinile necesare prin ceea ce a făcut până acum, dar a subliniat totodată că „nimeni nu s-a născut cancelar" și că toți care au ocupat această funcție înaltă au trebuit să învețe să se adapteze la ea. Întrebată ce alte calități mai trebuie să aibă un bun cancelar, ea a răspuns că acesta trebuie să fie bine ancorat în realitate și, totodată, „să aibă o viziune largă și cunoștințe profunde. Să facă politică nu doar cu capul, ci și cu inima. Capacitatea de a-și reduce în mod repetat pretențiile și, în același timp, de a înfrunta cu curaj provocările majore". Întrebată ce anume s-ar schimba cu un cancelar „verde", ea a răspuns îninte de toate că aceștia ar face politică privind în perspectivă, și nu ar porni într-o direcție sau alta „atunci când deja arde". „Asta începe cu clima, piețele financiare, Europa", a punctat candidata.

Potrivit Deutschlandfunk, care a realizat o sinteză a programului Verzilor, aceștia au în vedere un „program imediat de protecție a climei". Obiectivul climatic urmează să devină mai ambițios decât până acum: cu 70 % mai puține gaze cu efect de seră în 2030, decât în ​​1990 (spre deosebire de actualul obiectiv, de doar 55%). Prețul CO2 pentru transport și încălzire, care a fost introdus în ianuarie și care se ridică în prezent la 25 de euro pe tonă, ar urma să ajungă în 2023 la 60 de euro pe tonă. Pentru a reduce presiunea asupra cetățenilor, mai ales a celor cu venituri mici, se preconizează ca banii să revină la aceștia. Verzii vor totodată să „facă o campanie" pentru ca eliminarea treptată a cărbunelui să fie „finalizată" în 2030 (obiectivul stabilit în prezent este 2038) și ca, „cel târziu până în 2030", să nu mai poată fi înmatriculate decât mașinile fără emisii. În viziunea lui Baerbock, diferitele industrii afectate de măsurile vizând protecția mediului, dar și unele categorii de cetățeni, urmează însă să beneficieze de sprijinul statului, astfel încât tranziția să le fie cât mai ușoară.

În ceea ce privește delicata problemă a imigrației, Baerbock s-a pronunțat recent pentru înființarea unor centre de primire inițiale la frontierele externe ale Uniunii Europene, unde refugiații pot fi „înregistrați rapid, supuși unui control de securitate și comparării datelor", astfel încât să poată fi cât mai repede posibil distribuiți în UE. Verzii își mai doresc ca, după cinci ani petrecuți în Germania, imigranții să primească drept de ședere.

Din punct de vedere militar, Baerbock solicită „un angajament european comun mai puternic în politica de apărare", ea apreciind că, în caz contrar, există riscul ca golul format să fie umplut de unele state cu regimuri autoritare. Pe de altă parte, Verzii nu sunt de acord ca Germania să se alăture clubului ţărilor membre NATO care alocă cel puţin 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare, ei considerând că prioritar nu este ca sumele destinate cheltuielilor militare să fie cât mai mari, ci cât mai bine gândite.

În planul politicii externe, Baerbock pledează în favoarea unei cooperări strânse cu Statele Unite, dar susține că Europa trebuie să fie capabilă să acționeze de pe poziți de egalitate în raport cu Washingtonul. În opinia ei, trebuie să-ți formulezi clar propriile valori și interese, pentru că altfel doar ești condus.Reprezentanta Verzilor își dorește de asemenea ca Germania să contracareze mai ferm atât ambițiile globale ale Chinei, reducând dependența europeană de aceasta, cât și agresiunile rusești în Ucraina. Ea se opune și proiectului gazoductului Nord Stream 2, care ar urma să aducă gaze naturale din Rusia în Germania prin Marea Baltică.

Deosebit de semnificativă pentru calea pe care ar putea s-o urmeze Germania sub conducerea Annalenei Baerbock este însăși viziunea Verzilor în privința Uniunii Europene. Formațiunea lui Baerbock și-ar dori ca aceasta să se transforme la un moment dat într-o Republică Federală Europeană, adică într-un singur stat federal suveran.

Armin Laschet s-a născut în 18 februarie 1961, în Aachen, într-o familie care se trage din Valonia, aflată astăzi în componența Belgiei. Mama lui era casnică, iar tatăl era un inginer minier la o mină de cărbuni, devenit ulterior profesor și director la o școală elementară. Familia are multe rude în Olanda și Belgia și ține în continuare legătura cu unele dintre ele. Armin Laschet vorbește fluent limba franceză și este un romano-catolic fervent - spre deosebire de contracandidata lui, care a declarat în mod deschis că nu este o persoană religioasă. Laschet a studiat Dreptul în München și Bonn, activând totodată în cadrul unor asociații studențești catolice. Din 1987, tânărul a intrat în presă, lucrând între altele la postul regional de televizune și de radio din Bayern. Pe soția lui, Susanne (năcută Malangré și a cărei familie se trage tot din Valonia) a cunoscut-o încă din anii școlii. Cei doi s-au căsătorit în 1985 și au împreună doi băieți și o fată.

Armin Laschet este cu exact 20 de ani mai vârstnic decât contracandidata lui la funcția de cancelar al Germaniei, iar experiența sa politică este una cât se poate de consistentă. La 18 ani a intrat în CDU, devenind apoi membru al Consiliului orașului Aachen (1989-2004), al Bundestag-ului (1994-1998), al Parlamentului European (1999-2005) și al Parlamentului din landul Renania de Nord-Westfalia (din 2010 încoace).

Armin Laschet a ajuns să ocupe o poziție fruntașă în CDU încă din 2012, când a devenit unul dintre cei cinci vicepreședinți federali ai formațiunii. Reprezentând o "CDU de centru" și fiind un important aliat al Angelei Merkel, cel puțin până la debutul pandemiei, el a devenit în 2017 premierul Renaniei de Nord-Westfalia, cel mai populat land german. Și, după cum a argumentat Laschet, potrivit Deutsche Welle, „un premier de land, care guvernează cu succes o regiune cu 18 milioane de oameni, poate fi și cancelar federal". La congresul CDU din ianuarie 2021, care a fost organizat în format digital, Armin Laschet a fost ales președinte al formațiunii cu 53% dintre voturi, iar apoi votul prin corespondență l-a confirmat și mai apăsat, cu 83,5 procente.

În pofida acestui succes și a faptului că mulți îl privesc drept un garant al politicilor de până acum ale Angelei Merkel, colegii săi conservatori n-au fost tocmai ușor de convins să-l aleagă drept contracandidat al Annalenei Baerbock. El a trebuit mai întâi să se confrunte cu Markus Söder, liderul partidului aliat CSU (Uniunea Creștin-Socială), care era sensibil mai bine cotat în sondaje. Dar, încrezător în principiul conform căruia alegerile sunt tranșate în cadrul unor scrutinuri, și nu în sondaje, Armin Laschet a reușit într-adevăr să-și înfrângă rivalul în aprilie, când Consiliul Naţional al CDU s-a pronunțată în proporție de 77,5% în favoarea lui.

Puternic erodată de lungii ani de guvernare, culminând cu dificila perioadă a pandemiei, alianța CDU-CSU are în față delicata misiune de a se pune de acord cu privire la un program electoral pentru alegerile din septembrie. Iar Armin Laschet speră ca procesul să decurgă în mod transparent și să se finalizeze în iunie, deci cu doar trei luni înaintea scrutinului. Dar chiar și așa, pozițiile candidatului CDU-CSU la funcția de cancelar al Germaniei în privința principalelor teme electorale ale momentului sunt, în linii mari, deja destul de bine cunoscute marelui public.

Laschet a promis recent „un deceniu al modernizării" și a explicat că vrea „prosperitate climatică, dorind să reunească politica de mediu și interesele economice". După cum consemna revista „Spiegel" în 2019, Laschet „este unul dintre cei mai activi politicieni în problemele climatice din cadrul partidului său". Liderul CDU, despre care presa susține că a „flirtat" adeseori cu Verzii în decursul carierei sale politice, s-a angajat să elimine cărbunele și a militat pentru protejarea și împădurirea pădurilor, precum și pentru o politică externă de protecție a climei. În același timp, politicianul conservator a solicitat decizii mai rapide și mai consistente din partea guvernului federal în privința protejării mediului. Dar mulți consideră toate acestea insuficiente și îl critică pe Laschet, descriindu-l drept „un om al compromisului", care susține uneori politici care se bat cap în cap în privința protecției mediului și căruia îi lipsește capacitatea „de a proiecta și a stabili priorități" cu prețul unor sacrificii dureroase.

Laschet, care se bazeză în mare măsură pe oamenii de afaceri, dorește să nu existe dependențe față de marii jucători economici, precum China, și pledează pentru mai mult „Made in Germany", mai multă ingeniozitate și încurajarea unor domenii precum știința și cercetarea.

În privința imigrației, Armin Laschet a fost un avocat vocal al politicilor adoptate de Merkel în timpul crizei din 2015, când, în decurs de câteva luni, au fost primți în Germania sute de mii de migranți. Liderul CDU este adeptul principiilor integrării, toleranței și egalității de șansă, are relații bune cu comunitatea turcă și cu alte comunități de imigranți din Germania și pledează deosebit de apăsat pentru educarea copiilor, indiferent de originea părinților lor.

În plan extern, Laschet a fost adesea criticat pentru poziția indulgentă față de regimul condus de președintele rus Vladimir Putin, el opunându-se de pildă „demonizării" liderului de la Kremlin pentru anexarea Crimeei. Președintele CDU a declarat recet că Rusia ar putea fi un „partener" în anumite domenii, dar a notat totuși că „pe de altă parte, acolo unde sunt încălcate anumite reguli internaționale, Rusiei trebuie să i se arate unde este trasată linia". Spre deosebire de contracandidata lui la funcția de cancelar, Laschet și-a exprimat susținerea pentru proiectul Nord Stream 2, arătând că Angela Merkel urmează aici direcția potrivită. Și, tot spre deosebire de reprezentanta Verzilor, Armin Laschet crede că Germania trebuie să-și atingă obiectivul de cheltuieli pentru apărare NATO de 2% din PIB.

Vorbind despre China, politicianul a caracterizat-o suciint și totodată nuanțat, vorbind despre ea ca despre un „partener, competitor și rival".

Legat de relațiile cu Statele Unite, Armin Laschet a a declarat într-o adresă rostită în luna mai că avem nevoie de „o nouă dinamică a relației transatlantice", care „se va învârti în jurul problemelor comerciale - o mare zonă de liber schimb (...), dar și o politică climatică comună". "Locul Europei este de partea SUA, de partea Canadei", a subliniat Laschet.

În ceea ce privește integrarea europeană, Laschet a arătat că dorește o politică externă europeană mai strânsă și întărirea UE în chestiuni precum combaterea terorismului internațional și a crimei organizate. Liderul german și-ar dori totodată ca președintele Comisiei Europene să fie ales în mod direct de către cetățenii europeni. În timpul crizei datoriilor europene, el a cerut o „discuție deschisă" menită să contribuie la găsirea une soluții largi, și a atenționat că o ieșire a Greciei din zona euro ar putea declanșa în sudul Europei răsturnări nedorite de situație: "(O ieșire) ar putea duce la instabilitate într-un stat membru NATO. Rusia este pregătită cu miliarde pentru a ajuta Grecia într-un astfel de scenariu", a spus politicianul german. În 2011, Laschet a semnat, alături de alți 95 de oficiali guvernamentali, economiști și antreprenori, scrisoarea deschisă a celebrului miliardar George Soros către liderii europeni, prin care aceștia au invocat integrarea fiscală ca principală barcă de salvare a Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, Armin Laschet este cunoscut și pentru reația strânsă cu președintele Franței, Emmanuel Macron, cu care s-a întâlnit, numai în anul pandemic 2020, de nu mai puțin de trei ori. După cum consemna publicația britanică Express într-un articol din luna ianuarie, nu este exclus ca aceste întâlniri să reprezinte indiciul unei strategii vizând viitorul Uniunii Europene, în privința căreia care președintele Franței anunța încă de acum trei ani că-și dorește să asiste la „transformare profundă".

În preajma datei de 19 aprilie, când Verzii au decis să-și anunțe candidatul pentru funcția de cancelar, sondajele de opinie citate de BBC îi plasau încă pe ecologiști pe locul al doilea după CDU, având 22% din intenția de vot, deci cu circa șapte procente sub conservatorii lui Merkel. Ulterior, balanța s-a înclinat în favoarea Verzilor. Un sondaj lunar al Infratest Dimap, publicat de ARD la începutul lunii mai, arăta că doar 23% dintre germani ar mai fi votat alianța CDU-CSU, în vreme ce 26% dintre ei ar fi preferat Partidul Verzilor. În ceea ce privește votul pentru noul cancelar, 28% dintre cei chestionați s-ar fi pronunțat pentru Annalena Baerbock, și doar 21% pentru Armin Laschet.

Între timp, germanii par însă să-și fi schimbat din nou părerea. Un sondaj prezentat de ARD la mijlocul lunii mai indica faptul că, în cazul unor alegeri parlamentare, Verzii continuă să conducă în preferințele electoratului, însă doar cu un singur punct față de principalii săi rivali (25, versus 24 de procente). Dar întrebați cine ar trebui să conducă Guvernul, germanii au preferat în mod straniu tot varianta unei coaliții conduse de alianța CDU/CSU (31%), în defavoarea unei guvernări a Verzilor (pentru care au optat doar 21% dintre ei). Iar un nou sondaj, publicat de institutul Forsa la începutul lunii iunie, a arătat că CDU-CSU a ajuns la 25% din intenţiile de vot, plasându-se cu un procent în fața Verzilor, care au coborât la 24%.

Toate aceste date sugerează că populația e încă departe de a se fi decis clar în favoarea unuia sau altuia dintre candidații pentru funcția de cancelar. Și cum alegerile vor avea loc abia în 26 septembrie, mai e timp berechet pentru schimbări spectaculoase în preferințele electoratului german.