George Friedman: Războiul s-a terminat, dar nimeni nu știe cum să oprească lupta!

• Tweet

A trecut mai bine de un an și jumătate de când Rusia și-a lansat atacul asupra Ucrainei. Războiul nu a decurs așa cum se așteptau rușii, cu excepția cazului în care plănuiseră mai mult de un an de pierderi fără a fi în măsură să-i zdrobească pe ucraineni.

Rușii se așteptau la un război scurt în care ar fi zdrobit armata ucraineană și voința acesteia de a rezista. Dacă nu reușeau, știau că americanii, după o perioadă scurtă de timp, vor trimite arme în Ucraina, riscând un conflict prelungit, scrie analistul George Friedman în Geopolitical Futures.

Ucraina și-a apărat teritoriul, așa că moralul său este ridicat. Obiectivul ucrainenilor era să forțeze o retragere a Rusiei peste graniță. Prima strategie a armatei Kievului s-a bazat pe agilitate, angajând unități relativ mici pentru a lovi forțele ruse care se mișcau încet. Dar, pe măsură ce rușii au ajuns în poziții defensive deja pregătite, cu arme grele, strategia ucraineană a devenit mai puțin eficientă. Creșterea livrărilor de arme americane și NATO a crescut numărul de victime atât în pozițiile defensive, cât și în cele ofensive.

Războiul americano-rus a fost în anumite privințe distinct de războiul ruso-ucrainean, scrie Friedman. Teama Rusiei era că o forță americană de la granița cu Ucraina ar putea ataca Moscova, aflată la aproximativ 480 de kilometri distanță. Americanii se temeau că prăbușirea Ucrainei va aduce forțele rusești mai aproape de granița de est a NATO, reluând astfel Războiul Rece. În acest sens, războiul are prea puțin de-a face cu Ucraina, cu excepția faptului că a distrus țara și alunecă spre un război rece dureros și periculos.

Privită în acest fel, invazia rusă în Ucraina a fost o mișcare împotriva americanilor. Răspunsul american a fost menit nu numai să blocheze mișcarea, ci și să deschidă posibilitatea ca cea mai mare frică a Rusiei să se concretizeze: forțele ucrainene, susținute de echipamente americane, să înainteze până la cea mai sensibilă graniță a Rusiei. Este posibil ca niciuna dintre părți să nu fi avut ca obiectiv aceste acțiuni, dar nici una nu a putut să o respingă pe cealaltă.

Drept urmare, rușii au trecut în poziții defensive formidabile. Au continuat să lanseze operațiuni ofensive, dar acestora le lipsea puterea de a-și atinge scopurile. Aceste operațiuni au devenit defensive. Ucrainenii au încercat acțiuni ofensive, întotdeauna ținând și trupe în rezervă în cazul unui atac rusesc neașteptat. Ambele părți au lansat astfel de operațiuni, dar nu au avut suficientă putere pentru a-și menține propria apărare. Așadar, asistăm la un fel de război înghețat, în care nevoia de a deține poziții face imposibilă angajarea de forță suficientă pentru a atinge obiectivele inițiale. Aceste tipuri de războaie devin în primul rând mlaștini politice, unde ambele părți se tem că orice mișcare ar avea consecințe politice pentru inițierea discuțiilor de pace.

Zelenski a crezut că, dacă intervenția americană nu-i va determina pe ruși să se retragă, atunci cel puțin ar permite Ucrainei să contraatace pe scară largă. Dar Statele Unite sunt angajate într-un conflict diferit: ținerea Rusiei departe de NATO. Vor oferi suficientă forță pentru a-i ține pe ruși la distanță, dar nu suficientă pentru a-i zdrobi.

Rusia a ținut SUA departe de granița sa, dar nimic altceva. Ucraina și-a păstrat suveranitatea asupra unei bune părți a țării. Și SUA au făcut ca un avans al Rusiei dincolo de Ucraina să fie foarte puțin probabil. SUA și-au atins obiectivul, în timp ce Rusia și Ucraina nu și nici nu o vor face. Cu toate acestea, nici ele nu au fost zdrobite. Ucraina este acum o țară divizată, dar este suficient de intactă pentru a revendica victoria, iar Rusia a depășit vechea ei graniță suficient pentru a revendica o mică victorie. Ambele ar putea pretinde motive umanitare pentru încheierea războiului.

Iar acum morții. Și-au dat viața pentru nimic altceva decât pretinderea victoriei, deoarece nicio persoană rațională nu va considera rezultatul ca desconsiderare pentru cei morți. Deci, după ce s-au luptat timp de doi ani, este destul de clar cum se termină războiul. Cât timp va dura până când liderii vor recunoaște ceea ce este evident? Toți au pierdut acest război, iar în scurt timp o vor face și liderii. Și acest lucru va întârzia pacea inevitabilă.