Disensiunile dintre Von der Leyen și Charles Michel răbufnesc la G20. Șeful Consiliului se va vedea cu Xi Jinping de unul singur

• Tweet

Răceala dintre cele mai înalte două funcții ale Uniunii Europene, și anume între președintele Comisiei și cel al Consiliului, dăinuie încă de pe vremea gestului grosolan al lui Erdogan de a le oferi un singur scaun celor doi. Numai că în acest fel Uniunea, care ar trebui să pară unită, apare divizată.

Joe Biden și Xi Jinping vor fi protagoniștii reuniunii G20 care se deschide mâine în Bali, Indonezia, ambii relansaţi de victorii diferite, una neaşteptată pentru preşedintele democrat, cealaltă, a unei dictaturi planificate până în cele mai mici detalii. Președintele american și liderul chinez revigorează un summit de care depinde viitorul zonei indo-pacifice, noul centru nevralgic al lumii, relatează Il Corriere della sera preluat de Rador.

Pe insula indoneziană va notabilă și absenţa lui Vladimir Putin care se confruntă cu o înfrângere militară și politică serioasă în Ucraina şi care a preferat să nu participe fizic la summit-ul asiatic de teama că statutul său de paria internațional ar fi fost consacrat şi vizual, prin refuzul multora de a-i strânge chiar şi mâna.

Și Europa? Ei bine, Europa este din nou pregătită să se rănească de una singură, alimentând încă o dată dilema veche și mereu actuală a lui Henry Kissinger, care cerea în zadar un număr de telefon. Nu că ar exista mari iluzii cu privire la puterea Uniunii Europene în forurile internaționale, de la G7 la G20, unde în general își găsește un rol doar atunci când vine vorba de finanțarea proiectelor de ajutor și de reconstrucție. Numai că în Bali, UE se pregătește să facă un alt dezastru politico-diplomatic, arătându-și în public meschinăriile și gâlcevile sale ridicole.

Ne referim aici la una dintre cele mai importante reuniuni bilaterale de pe marginea G20, care va fi cea dintre Xi Jinping și președintele Consiliului European, Charles Michel.

O întâlnire crucială, având în vedere diviziunile europenilor privind linia care urmează să fie adoptată cu Beijingul, care au dat naştere şi unor controverse, cu ocazia recentei călătorii în China a cancelarului Olaf Scholz în fruntea unei delegații de oameni de afaceri germani. Păcat doar că Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, nu a fost invitată la tête-à-tête. Motivul este unul incredibil, dar adevărat: lăsând-o pe dinafară, Michel vrea să se răzbune pentru că în iunie, la întâlnirea G7 de la Elmau, Bavaria, von der Leyen a refuzat să-l primească pe fostul premier belgian la întâlnirea sa cu premierul indian Narendra Modi.

Causticitatea și meschinării vechi marchează relația dintre Michel și von der Leyen cel puțin de pe vremea Sofagate, din 2021, când în Turcia, ''sultanul'' Recep Tayyp Erdogan, atent la riturile misogine ale Sublimei Porți, a dispus ca alături de el să fie pus un singur scaun, pe care Michel s-a grăbit să se aşeze, ​​lăsând-o năucită pe preşedinta Comisiei, constrânsă să se aşeze pe o canapea, nu departe de cei doi. Președintelui Consiliului European i-au trebuit câteva luni pentru a-şi cere scuze.

De-atunci s-a dus totul pe apa sâmbetei. Au fost eliminate prânzurile săptămânale, comunicarea între cele două echipe a fost redusă până când a devenit inexistentă, pe lângă faptul că informațiile asupra dosarelor erau refuzate sau ascunse de Președinția Comisiei până în ajunul ședințelor ministeriale. Mai mult, în Bali, echipele celor doi au studiat agenda în aşa fel încât Michel și von der Leyen să nu se încrucișeze nici măcar din greşeală.

Acum, este adevărat că în arhitectura instituțională complicată a UE există o tensiune structurală: Comisia propune, dar decizia este luată de Consiliul de Miniștri, unde Michel are un rol coordonator. Recent, acesta din urmă nu a ezitat să-i trimită lui von der Leyen o scrisoare de reproș, teoretic confidențială, dar scursă presei de o mână nu atât de misterioasă, pentru că nu a prezentat încă propunerea de plafonare a prețului gazelor, așa cum îi ceruseră miniştri.

Cu toate acestea, în fosta Comisie, tensiunea a fost atenuată, dacă nu chiar complet depășită graţie excelentei relații personale și de lucru dintre președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, și cel al Consiliului, Donald Tusk. Charles Michel - care are o stimă de sine nelimitată și o grandomanie a la Macron, mentorul şi modelul său - suferă în schimb din cauza rolului din ce în ce mai important al lui von der Leyen, care nu ratează nicio ocazie de a-i da peste nas. Iar cea care plăteşte preţul acestor jocuri otrăvite este Europa, ai căror înalți reprezentanți ar trebui să se comporte în aşa fel încât UE să se arate şi să fie unită. Ceea nu se va întâmpla la G20.