Cum defineste Ungaria Noua ordine mondială. Directorul politic al cabinetului lui Viktor Orban prezintă capcanele următorului deceniu!

• Tweet

Directorul politic al biroului prim-ministrului Ungariei, Balázs Orbán, descrie o nouă ordine mondială într-un amplu articol apărut în publicația de centru-dreapta Mandiner.hu.

„Acum a devenit clar că cea mai mare provocare strategică cu care se confruntă Ungaria în următorul deceniu este să iasă din grupul țărilor mediu dezvoltate și să ajungă din urmă cu statele dezvoltate și să dobândească statutul de putere mijlocie regională în Europa Centrală. Rezolvarea acestui puzzle este o mare provocare în sine și nu toate țările au reușit să ajungă din urmă. Există multe exemple bune în literatură, dar există destul de multe țări care au eșuat în eforturile lor. Mai mult, nu există nici un exemplu de țară care să izbucnească după stagnare sau stagnare după mai multe încercări.

Deci aceasta este o sarcină pe care Ungaria trebuie să o îndeplinească imediat, altfel condițiile erupției se vor evapora și fereastra de timp se va închide. Faptul că trebuie să parcurgă toată această cale de dezvoltare alături de o ordine mondială fragmentată înseamnă dificultăți - sau chiar oportunități - pentru țara noastră. Contururile noii ordini abia acum prind contur, dar un lucru este cert: dacă ordinea internațională bazată pe blocurile din epoca Războiului Rece este restabilită, ea amenință cu declinul relațiilor internaționale și al comerțului și, în consecință, chiar cu irelevanța Ungariei.

Toate acestea reprezintă o provocare fundamentală pentru țara noastră, care se află pe un curs intensiv de recuperare. Modelul bazat pe conectivitate, care servește deja drept strategie de recuperare a Ungariei, poate oferi un răspuns la problema cu două componente de mai sus. Să vedem ce înseamnă asta!

Modelul neoliberal al globalizării s-a epuizat

Actualul model de globalizare a fost creat după căderea Uniunii Sovietice. S-a bazat pe o ordine mondială unipolară condusă de Statele Unite, care a fost organizată în principiu după principii neoliberale. Esența acestui lucru este că participanții de pe piață ar putea stabili relații de afaceri cu orice parte a lumii în mod spontan, la propria discreție, fără controlul statului. Pentru a înțelege modelul, merită să apelăm la știința rețelelor. Examinat din acest punct de vedere, vedem în fața noastră un model de globalizare descentralizat, fără ierarhie. Dar aceasta avea și dezavantajele sale.

Lipsa reglementării și lipsa controlului statului au eliminat mecanismele de securitate capabile să atenueze eventualele efecte nocive. Aici se poate înțelege importanța crizei economice din 2008: răspândirea rapidă și drasticitatea ei au fost tocmai consecința faptului că, în lipsa unui stat puternic, nu exista un actor capabil să atenueze simptomele sau să elimine cauzele. În plus, doctrina neoliberală s-a concentrat pe importanța sectorului serviciilor și a profitabilității în locul producției industriale. Astfel, într-un deceniu sau doi, capacitatea industrială dezvoltată în mod tradițional a multor țări occidentale a fost degradată. Acest lucru s-a întors în 2008: puterile occidentale, în special cele europene, care au rămas fără industrie, au simțit mai mult criza, în timp ce țările asiatice - în special China - au devenit mai puternice.

Cu toate acestea, în 2008, puțini oameni au recunoscut că ordinea mondială economică și politică neoliberală a ajuns într-o criză și mulți credeau că aceasta este doar una dintre recesiunile economice periodice ale sistemului de stil occidental. Pe de altă parte, dreapta maghiară a văzut și atunci că e mai mult: întreaga ordine mondială se transforma. Evenimentele din anii 2010, migrația, Brexit-ul și victoria lui Donald Trump au arătat că ordinea mondială neoliberală nu funcționează la fel de bine ca înainte, așa că își pierde din ce în ce mai mult legitimitatea. Iar pandemia care a izbucnit în 2020 a scos din nou la lumină vulnerabilitatea ordinii mondiale neoliberale. Punctul a fost pus pe i de războiul ucrainean-rus care a izbucnit în 2022, care a arătat clar că actuala focalizare occidentală nu poate fi menținută, deoarece contestatorii Occidentului au devenit mai puternici.

Răspunsul Occidentului: aglomerarea

Ca răspuns la criza ordinii mondiale - pentru a-și menține dominația cel puțin parțial - Occidentul, care este încă condus de SUA, se rupe, slăbește sau își ține relațiile sub control într-un ritm crescut. Aceasta se numește decuplare în terminologia occidentală. Se pare că blocurile internaționale cunoscute în timpul Războiului Rece vor fi reînființate. Din punctul de vedere al teoriei rețelelor, ordinea mondială rezultată poate fi descrisă ca un sistem de rețele ierarhice existente una lângă alta.

Într-o astfel de configurație, toate transferurile economice, politice și culturale au loc prin statele lider ale blocului. Acestea formează centrul blocurilor, iar țările individuale aflate sub centre, interpretate ca noduri, au doar rolul de periferie.

Aceasta este o veste deosebit de proastă pentru întreaga Uniune Europeană, dar mai ales pentru statele ei periferice, pentru că într-un astfel de sistem centrul nu poate doar controla relațiile dintre blocuri, ci preia și sarcina de a distribui resursele. În plus, orice perturbare a lanțului de aprovizionare cu mărfuri apare în primul rând și cel mai drastic în țările periferice - iar între timp aceste țări nu au mijloace la dispoziție pentru a schimba situația.

Ungaria trebuie să rămână în afara blocadei

Țara noastră a avut experiențe deosebit de proaste cu blocarea, pentru că până acum acest fenomen a fost întotdeauna sinonim cu irelevanța. Așa a fost cazul în timpul subjugării turcești, când eram o zonă de ciocnire între lumea creștină și cea islamică, mai târziu în timpul Imperiului Habsburgic, când eram supuși regiunilor industrializate ale imperiului, iar apoi am fost forțați să ajungem la coasta în Blocul de Est dominat de Uniunea Sovietică.

Nu doar o serie de exemple istorice demonstrează că Ungaria nu este interesată de blocare. Pentru a înțelege problema, ar trebui să ne întoarcem din nou la rezultatele cercetării în rețea. Într-o astfel de configurație, chiar și în cea mai bună lectură, ceea ce se întâmplă este că fiecare țară trebuie să aleagă un centru, iar legătura lor este o conexiune exclusivă. Cu alte cuvinte, țara noastră ar fi neapărat forțată într-un rol subordonat, ceea ce ar constitui un obstacol în calea scoaterii ei din rândurile țărilor mediu dezvoltate. Prin urmare, pasul zero al strategiei maghiare de recuperare din urmă este dezvoltarea unei logici de globalizare specifice fiecărei țări, care trece peste efectele negative. Modelul economiei conectate oferă o soluție la această problemă. Ceea ce este necesar nu este decuplare, ci conectivitate, adică nu separare, ci conexiune. În loc să rupem legăturile, este în interesul nostru să creștem legăturile, deoarece acest lucru decurge din istoria, locația geografică și caracteristicile culturale ale Ungariei. Nu este o coincidență că gânditori precum István Széchenyi sau Pál Teleki au văzut cheia ascensiunii noastre în medierea dintre Occident și Orient. Orice lucru contrar acestui lucru ne provoacă probleme considerabile. Este și cazul războiului și al sancțiunilor economice, deoarece fac impracticabile rutele comerciale dintre Est și Vest. De asemenea, rezultă că importanța strategică a sudului, pentru noi singura rută deschisă est-vest, și a țărilor de-a lungul acesteia, de la Ungaria la Turcia până la Uzbekistan, a crescut.

Economia conectată ca strategie de recuperare

Pe baza celor conturate până acum, se pot determina ce probleme trebuie să rezolve o strategie maghiară: este necesar să se evite ca țara noastră să devină periferia unui mare bloc internațional; trebuie evitate anomaliile modelului de liber schimb anterior bazat pe procese spontane de piata; trebuie abordată reducerea vulnerabilității lanțurilor de aprovizionare; împreună cu aceasta, este necesar să se realizeze ca Ungaria să se alăture grupului de ţări dezvoltate economic.

Avantajul modelului economic conectat este că poate face față problemelor de mai sus în același timp și, în plus, aplicarea acestuia coincide cu interesele economice și obiectivele geopolitice ale Ungariei. În același timp, oferă o alternativă atât la modelul neoliberal, cât și la cel de globalizare bazat pe blocuri internaționale. Esența modelului bazat pe conectivitate este că în sistemul internațional înțeles ca rețea, o țară trebuie să se străduiască să fie conectată la alte țări și jucători de pe piață în cât mai multe puncte. Natura legăturilor depășește aspectele economice. Acestea includ comerțul, relațiile de infrastructură, investițiile și transferul de cunoștințe, precum și relațiile diplomatice publice.

Într-un astfel de model, nu trebuie să ne temem de pericolele marginalizării, întrucât un stat însuși poate stabili relații cu un alt actor economic, inițiativele pot veni nu numai de la liderii de bloc din vârful ierarhiei. Statul exercită și controlul asupra relațiilor. Astfel, un model economic bazat pe conectivitate crește rezistența țării; crește rata de rentabilitate a investițiilor și productivitatea economiei în general; sprijină crearea de clustere; precum și a fi deosebit de potrivită ca strategie de evaziune, deoarece creşterea numărului de contacte măreşte din ce în ce mai mult rolul economic al ţării date.

Ungaria este pe drumul spre o economie conectată

Potrivit literaturii relevante, cele mai cunoscute trei exemple de recuperare sunt cazurile din Coreea de Sud, Finlanda și Irlanda. Aceste exemple arată nu numai că este posibilă intrarea în grupul țărilor dezvoltate, ci și că nu se face doar printr-o cale exclusivă. Coreea de Sud s-a concentrat pe dezvoltarea industrială, Finlanda pe restructurarea economică, iar Irlanda pe intrările de capital. Dar aceste exemple sunt numai bune pentru inspirație în cel mai bun caz, ultimii treizeci de ani ne-au învățat că nu este posibil să copiem soluțiile altor țări una câte una.

Dacă ne uităm la caracteristicile structurii economiei maghiare, putem observa că țara noastră este capabilă să îmbine avantajele și elementele de succes ale modelelor anterioare. Printre exemple se numără implicarea sporită a statului în dezvoltare, crearea unui sistem fiscal care să încurajeze investițiile și antreprenoriatul, creșterea semnificativă a salariilor reale înregistrată în ultimul deceniu sau rolul decisiv al sectoarelor cu valoare adăugată ridicată. Iar problema sensibilității economice care afectează afluxurile de capital este contracarată prin inversarea logicii: nu încurajăm înființarea de sedii ale companiilor străine aici, ci consolidarea companiilor autohtone care devin jucători dominanti la nivel regional, precum Mol, OTP. Bank sau 4iG.

Pe baza celor de mai sus, s-a realizat până la începutul anilor 2020 că Ungaria are șanse realiste de a ieși din capcana țărilor moderat dezvoltate. Acest lucru este demonstrat clar de faptul că în ultimii doisprezece ani suntem acum cei mai aproape de media Uniunii Europene în ceea ce privește produsul intern brut pe cap de locuitor. În 2010, această valoare corespundea cu 66 la sută din media UE, în 2021 am ajuns la 76 la sută din nivelul mediu de dezvoltare. Momentul istoric a venit acum pentru a pune economia maghiară pe o nouă cale de creștere cu ajutorul conectivității.

Momentul care decurge din ritmul de recuperare și din modelul economic maghiar care o face posibil ne fac, de asemenea, potriviți pentru a crește nivelul prin conectivitate. Ungaria este bine echipată pentru a crea un nou model economic strategic. Care sunt domeniile care pot juca un rol cheie în această strategie? Acestea includ sectoare orizontale care pătrund în economia în ansamblu și industrii strategice care servesc drept puncte de erupție.

La nivelul sectoarelor orizontale este necesară creșterea în continuare a investițiilor străine în capitalul de lucru, care deja bate recorduri, iar în domeniul energiei este necesar să se construiască cât mai multe legături cu marile puncte de distribuție ale lumii și regiunea mai îngustă. Cooperarea regională trebuie consolidată în continuare, întrucât relațiile regionale sunt cele mai importante într-un model interconectat, iar unitatea economică și geografică a Bazinului Carpatic este deosebit de potrivită pentru aceasta. În plus, sectorul bancar maghiar, care este catalizatorul tuturor sectoarelor economice, trebuie să devină un jucător regional și global.

Transformarea învățământului superior, care a început deja, ar trebui folosită pentru a promova transferul de cunoștințe în ceea ce privește actorii industriali și centrele de cercetare îndepărtate. În cele din urmă, trebuie să fim prezenți mai proeminent în spațiul internațional decât în ​​prezent, în primul rând cu instrumentele diplomației publice. La nivelul industriilor, pe lângă industria militară potrivită pentru construirea de clustere și sectorul infocomunicațiilor, care s-a apreciat în ultimele decenii, merită consolidarea industriilor alimentare, farmaceutice și de vehicule, cele mai potrivite pentru conectivitate.

Aceasta este strategia Ungariei pentru câștigarea actualului deceniu. Strategia există și este implementată metodic. Totul este dat pentru a-și exploata potențialul. Sarcina nu este mică, cursul este poate mai dificil decât a fost până acum. Cu toate acestea, credem cu toții că țara noastră este destinată unor lucruri mărețe și că ne aflăm la poarta unei oportunități istorice. Iar succesul depinde doar de noi. Hai sa muncim!".