Cum a devenit Viktor Orban calul troian al Europei: distruge totul din interior și nu poate fi oprit

• Tweet

A doua a fost acordul UE privind pornirea negocierilor de aderare cu Ucraina, în ciuda amenințării cu veto a premierului ungar Viktor Orbán. Dar același Orbán a reușit să provoace și un fiasco, blocând un acord UE privind un ajutor pentru Kiev de 50 de miliarde de euro eșalonat pe patru ani și periclitând astfel capacitatea Ucrainei de a-și finanța efortul de război contra Rusiei. UE trebuie să găsească o soluție pentru „problema Orbán", dacă vrea să asigure asistența financiară pentru Ucraina în 2024 și dacă vrea să rămână un actor geopolitic eficient, arată un editorial din Financial Times.

Liderii UE ar trebui să înceapă prin clarificarea faptului că Orbán e motivat în principal de bani. El are nevoie ca fondurile UE să continue să se reverse în Ungaria, susținând economia națională și asigurându-i lui baza electorală. După 2021 Ungariei i-au fost blocate miliarde de euro din cauza problemelor cu statul de drept. Săptămâna trecută Orbán încerca să-și folosească vorbele goale referitoare la Ucraina drept pârghie pentru deblocarea fondurilor înghețate. El realizează totodată că viitoarea aderare a Ucrainei va micșora porția financiară disponibilă pentru Ungaria și ceilalți membri din Europa Centrală.

Orbán nu are nici o dorință de a „părăsi UE", după cum a și afirmat într-un interviu. Vrea în schimb să „preia controlul asupra ei", împreună cu aliați având aceeași mentalitate. Ceea ce a fost totuși remarcabil săptămâna trecută e evidența că Orbán încă este extrem de departe de acel țel, mai ales după ce Polonia a schimbat cursul și în ciuda avansului populiștilor în alte țări. De fapt, în chestiunea Ucrainei el a fost complet izolat. Cu 26 de lideri împotrivindu-i-se, până și Orbán însuși a părut să se considere prea slab pentru a merge până la capăt cu amenințarea unui veto dublu, părăsind sala și permițând restului UE să voteze începerea negocierilor cu Kievul.

Dar Orbán și-a demonstrat totuși capacitatea de a băga bețe în roate. Prin urmare, capitalele UE ar trebui să insiste și mai mult pe măsurile menite a-i curma comportamentul indezirabil, precum și pe al altora care l-ar putea imita. Acum, când Budapesta nu se mai poate baza pe protecția Varșoviei, UE ar trebui să clarifice că e din nou posibilă activarea Articolului 7 și suspendarea dreptului de vot al Ungariei, chiar dacă unele state ezită să folosească această „opțiune nucleară".

După ce au muncit din greu la înființarea unui mecanism ceva mai eficient pentru înghețarea fondurilor atunci când un stat o ia pe contrasens în privința democrației și statului de drept, liderii UE nu ar trebui să ezite să îl și folosească. Orbán a demonstrat deja cum pot fi distorsionate astfel de ezitări și transformate în pârghii contra voinței Uniunii. Chiar dacă săptămâna trecută i s-au eliberat Ungariei fonduri de 10 miliarde de euro după ce Bruxelles-ul a afirmat că Budapesta i-ar fi îndeplinit condițiile, nu ar trebui să existe târguri „murdare" pentru deblocarea și mai multor fonduri fără motive întemeiate, nici măcar de dragul Ucrainei. A proceda astfel echivalează cu neutralizarea celui mai credibil instrument pe care îl are la dispoziție UE pentru a aplica legea.

Pentru finanțarea Ucrainei UE trebuie să găsească pur și simplu altă cale - un acord interguvernamental între celelalte 26 de state. Va fi mai complicat, dar va asigura pe moment continuitatea fluxului de bani. Soluții similare ar putea fi posibile și în privința altor măsuri - deși nu și în privința extinderii, domeniu în care, după cum a remarcat și Orbán, necesitatea unanimității la fiecare pas îi oferă Ungariei multiple ocazii viitoare de a bloca accederea Ucrainei.

Acest ultim episod a expus limpede, din nou, problemele structurale care afectează procesul decizional al UE, probleme care trebuie să fie rezolvate acum, dată fiind perspectiva aderării a șase ori mai multe țări. Trebuie să existe mai multe categorii de decizii care pot fi luate cu majoritate calificată și trebuie să existe mai multe posibilități de manevră pentru formarea unor „coaliții de voință" pentru a se putea avansa în caz de blocaj.

E improbabil ca statele membre să renunțe la obligativitatea unanimității în privința extinderii - deși e posibil ca nevoia unanimității să fie limitată doar la începutul și finalul procedurii de aderare. Deocamdată, liderii UE vor trebui să folosească orice mijloace au la dispoziție pentru a-l convinge și rușina pe Orbán să nu folosească veto în privința Ucrainei. Pentru stabilitatea Europei în general, e benefic că extinderea a revenit pe agendă. Totuși, pe măsură ce se extinde, UE nu poate permite ca mecanismele ei de funcționare să fie luate ostatice de o minoritate restrânsă.