Conspiraţioniştii din echipa lui Donald Trump: "E nebună, nu-i aşa?!"

• Tweet

Seria Axios care prezintă culisele degringoladei preşedintelui american Donald Trump continuă: "Plonjarea în nebunie. Trump: uneori e nevoie de puţină nebunie". Noua echipa de avocaţi, şi în principal Syney Powell, o fostă procuroare federală, pune pe masă teorii ale conspiraţiei.

„O cam ia pe arătură, nu-i aşa? Trebuie să o lase mai moale. Nimeni nu crede lucrurile astea. Este prea mult", spune la moment dat Trump personalului său de la Casa Albă, punând-o pe mute pe avocata care vorbea de ameninţări de securitate naţională şi iranieni care schimbau voturile în favoarea democraţilor. „E cam nebună, nu-i aşa?, se amuza Trump, ţinându-i totuşi isonul: „Şi ce vom face în acest caz, Sydney?" Noua „banda" de consilieri, care îi prezenta unui Trump disperat o viziune seducătoare dar cu accente delirante despre căile spre victorie, avea nişte trăsături comune: erau dornici de atenţia preşedintelui, credeau în nucleul dur al teoriilor conspiraţiei şi aproape toţi au avut la un moment dat o carieră strălucită.

Supranumit „primarul Americii", Rudy Giuliani a fost aplaudat pentru gestionarea oraşului New York după atacurile teroriste de la 11 septembrie. Powell a fost un avocat de succes, apărătorul corporaţiei Enron (o companie de energie din Houston, Texas) într-un scandal de faliment. Michael Flynn, un general decorat, concediat de Obama, a fost numit de Trump consilier de securitate naţională înainte de a-l demite şi apoi graţia. Lin Wood este un avocat cunoscut specializat în procese de calomnie. Powell şi Wood erau cei mai extremişti dintre ei, în asemenea măsură că şi Giuliani a a ajuns la un moment dat să spună că Powell nu-l reprezintă pe preşedinte. Deşi recunoştea acest fapt deschis, Trump o asculta totuşi. „Uneori e nevoie şi de puţină nebunie", i-a spus unui oficial de la Casa Albă.

În paralel, avocaţii experimentaţi ai campanii sale, precum Justin Clark şi Matt Morgan, analizau posibilităţi de contestaţie privind verificarea semnăturilor şi accesul la camerele de monitorizare a numărătorii voturilor. Powell îi prezenta o versiune a conspiraţiei din partea puterilor străine la scară mare, în timp ce susţinea că agenţiile de informaţii erau împotriva lui Trump, întrucât nu-i ofereau dovezile complotului Chinei, Iranului şi Venezuelei. Toate astea fără a putea veni cu probe în sprijinul tezelor sale, unele care eventual să fie susţinute şi în faţa judecătorilor care examinau contestaţiile.

În subsidiar era ideea paranoidă că Trump e subminat de aceste agenţii. Astfel că s-a pus problema accesului la documente securizate , iar Powell ar fi fost numită în echipa oficială de avocaţi care să prezinte acuzaţiile de fraudă electorală. Şeful de personal, Mark Meadows, şi avocatul Casei Albe, Pat Cipollone, au fost unanim de acord: în niciun caz Powell nu poate obţine un astfel de acces.

Powell şi Flynn le-au transmis consilierilor lui Trump documente cu presupuse dovezi ale unei conspiraţii la scară mare în favoarea democraţilor. Oficialii de la Casa Albă nu le-au putut lua în serios. Potrivit acestor documente, obţinute de Axios, Powell şi echipa argumentau în sensul unui complot străin de a fura scrutinul în defavoarea lui Trump, şi anume printr-un atac cibernetic coordonat provenit din China, Rusia, Iran, irak şi Coreea de Nord. Oficialii Casei Albe s-au opus puternic unor asemenea argumente chiar în Biroul Oval: dacă Powell avea dreptate, atunci ar fi vorba de cel mai mare atac străin din istoria SUA, or comunitatea de informaţii nu a aflat nimic în acest sens.

Powell avea o explicaţie: Trump nu a fost informat, întrucât aceştia îl subminau activ şi îi ascundeau informaţii importante. Adepţii mişcării QAnon privind o cabală a elitelor globale şi a statului profund i-au stârnit curiozitatea preşedintelui american în momentul când a auzit că „îl iubesc pe Trump". Qanon a fost adusă în discuţie în timpul unei întâlniri din luna iulie în Biroul Oval la care au participat între alţii liderul majorităţii din Senat şi consilieri politici în scopul unei evaluări a curselor pentru Senat. Trump se uita pe grafice când a observat: „Dar ce spuneţi despre primarele de noaptea trecută?" Era vorba de o cursă din Colorado unde Lauren Boebert, o simpatizantă Qanon, tocmai câştigase. O victorie surprinzătoare în opinia unanimă a celor prezenţi.

Apoi Trump i s-a adresat lui McConnell: „Ştii, este o credincioasă în acea QAnon. Ţi-e cunoscută, Mitch?". McConnell înlemnise, scrie Axios. „Oamenii spun că ei cred în tot felul de lucruri rele şi de aceea îi acuză de lucruri teribile. Dar înţeleg că sunt doar oameni care îşi doresc o guvernare bună", a continuat Trump. Nimeni n-a spus nimic, iar în tăcerea generală, Meadows a izbucnit în râs: „I-am auzit descrişi în fel şi chip, dar niciodată în acest fel". Toţi au râs mai apoi, dar erau mai degrabă îngroziţi, spune o sursă care a luat parte la acea întâlnire. Powell a fost un intermediar între linguşitori şi conspiraţioniştii get-beget, relatează Axios.

Potrivit teoriei sale, nesusţinute de dovezi şi vădit false, inamicii Americii au folosit două programe CIA pentru a fura scrutinul american: un program de supraveghere numit „Hammer" şi o unealtă a războiului cibernetic numită „Scorecard". Probele sale în acest sens se bazau pe afirmaţiile unui programator din California care s-a lăudat cu tehnologii ieşite din comun, care s-au dovedit o înşelătorie (el a obţinut contracte de milioane de dolari cu statul SUA pentru dispozitive de supraveghere care să împiedice atacurile teroriste). Împreună cu Flynn, avocata susţinea că CIA foloseşte ilicit aceste programe din 2009.

În documentele care au ajuns şi la consilierii lui Trump, ei arătau în mod fals că John Brennan şi Jim Clapper, oficiali de informaţii de top din administraţia Obama, amândoi adversari ai lui Trump - au folosit ilegal programul informatic pentru a avansa presupusele ambiţii ale lui Obama de a transforma America într-un stat comunist controlat. Ei au mers şi mai departe: aceştia doi au plecat din funcţie cu codul-sursă al programului. Ulterior, cumva programul a ajuns în China.

Pe 18 decembrie, în cadrul unei întruniri în Biroul Oval, ei au descris situaţia ca un act de război, şi de aceea trebuiau folosite toate puterile statului pentru a confisca sistemele de vot Dominion şi a fi găsiţi „trădătorii". În seara precedentă, Giuliani şi-a sunat un vechi prieten, pe Ken Cuccinelli, numărul doi în Departamentul de Securitate Internă, interesându-se dacă DHS poate confisca dispozitivele Dominion. Acesta a spus un ferm „nu", DHS nu are această autoritate legală.