Ce a vrut sa insemne, de fapt, summitul Biden-Putin de la Geneva

• Tweet

Intrebarea pe care analiștii ar trebui să și-o pună mai întâi: de ce anume administrația Biden s-a mișcat atât de repede pentru a programa o întâlnire față în față cu Vladimir Putin, pe care președintele american, în calitate de lider al Partidului Democrat, l-a defăimat pe tot parcursul anilor de mandat Trump?

Biden a fost unul dintre cei care au insistat că rușii au intervenit în alegerile prezidențiale din 2016 pentru a o defaima pe Hilary Clinton și a ajuta la alegerea lui Donald Trump. Cel mai recent, Biden s-a aliniat colegilor democrați în condamnarea încarcerării de către Rusia a activistului de opoziție Alexei Navalny. Pe scurt, democrații, și Biden la cârma lor, au transformat Rusia în marele răufăcător din spatele mai tuturor evoluțiilor dăunătoare intereselor americane pe plan intern sau internațional. Punctul culminant a fost confirmarea lui Biden, cu puțin mai mult de o lună în urmă, în fața unui reporter de televiziune, că Putin "este un ucigaș".

Așadar, de ce a insistat Joe Biden să organizeze o întâlnire atât de devreme în mandatul său? Summitul a avut un singur motor, și anume acela de a pune capăt unei curse a înarmărilor pe care Statele Unite o pierd, dacă nu au pierdut-o deja irevocabil, și de a împiedica ca schimbarea negativă a echilibrului strategic împotriva Americii să se agraveze și mai mult. Beneficiul secundar ar fi anularea cheltuielilor militare planificate, bugetate cu mult peste un trilion de dolari numai pentru modernizarea triadei nucleare. Acest lucru ar elibera astfel fonduri pentru investițiile masive în infrastructură pe care Biden încearcă în prezent să le impună în Congres

Evenimentele se referă la dezvăluirea dramatică a ultimelor sisteme de arme strategice de ultimă generație ale Rusiei de către Vladimir Putin în ultima treime a lungului său discurs în fața sesiunii comune a legislativului bicameral al Rusiei, ceea ce noi numim în mod obișnuit discursul său despre starea națiunii. Putin a descris în detaliu capacitățile operaționale ale noilor sisteme care erau pregătite pentru a fi puse la dispoziția forțelor militare active sau care se aflau foarte avansate în procesul de testare și producție. Printre acestea se numărau rachete hipersonice care zburau la Mach 10 și mai mult. El a afirmat că noile sisteme de armament au marcat prima dată în istorie când Rusia a luat-o înaintea Occidentului în ceea ce privește performanțele inovatoare și fără egal ale armelor sale, în timp ce în trecutul sovietic, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și apariția erei nucleare, au jucat mereu la recuperare. Mai mult, el a insistat că noile sisteme de armament au însemnat restabilirea parității strategice cu Statele Unite.

De la retragerea SUA din tratatul ABM în 2002, sub conducerea lui George Bush, politica americană a avut ca scop să permită un prim atac care să doboare rachetele balistice intercontinentale rusești și apoi să facă inutile forțele nucleare reziduale ale Rusiei, care ar putea fi doborâte în aer de sistemele americane de rachete antibalistice. Noile rachete rusești, manevrabile și cu viteză foarte mare, ar putea eluda toate rachetele ABM cunoscute. Potrivit textului lui Putin din martie 2018, noile arme strategice rusești au relegat sutele de miliarde pe care americanii le-au investit în obținerea superiorității la statutul unei linii Maginot moderne. Indiferent ce ar putea arunca Washingtonul asupra Rusiei, forțele rusești reziduale vor pătrunde în apărarea americană și vor face ravagii în patria americană.

În zilele care au urmat acestui discurs de "șoc și spaimă", presa americană mainstream a reacționat la afirmațiile lui Putin cu ideea că țara sa relativ săracă nu ar putea să devanseze Statele Unite în materie de arme strategice, lucrând cu un buget de 10 ori mai mic. În plus, scepticii au subliniat contextul discursului lui Putin, care era de fapt platforma sa electorală pentru alegerile prezidențiale de mai târziu în aceeași lună. Aceștia au susținut că marele său spectacol în fața parlamentului a fost pentru consumul intern, pentru a se apăra împotriva liberalilor din Rusia, care au făcut din corupție și din furtul activelor statului berbecul lor de luptă și care au susținut, ca și candidatul Iabloko Grigori Iavlinski, că țara nu ar putea fi niciodată un adversar militar al Occidentului, având în vedere PIB-ul și industria prelucrătoare scăzute.

Cu toate acestea, la Casa Albă și, cu siguranță, în interiorul Pentagonului, au existat unii care au lăsat la o parte aroganța omniprezentă și presupusul excepționalism. Dacă prezentarea sa era o cacealma, aceasta ar fi pus în pericol zeci de milioane de compatrioți ai săi și nu-i stătea în fire unui lider care fusese întotdeauna reținut și consecvent. Printre cei care au fost alarmați de prezentarea de către Putin a capacităților tehnice deținute acum de ruși s-au numărat patru senatori americani, trei dintre ei democrați cu drepturi depline și un independent care, de altfel, a candidat ca democrat atunci când a încercat să obțină președinția.

Prin urmare, putem presupune că ceea ce Putin a dezvăluit la începutul lunii martie 2018 nu a figurat în evaluările privind puterea militară a Rusiei de către întregul establishment de informații al SUA. Acesta a fost un eșec enorm al serviciilor de informații, dar nu a fost unic în ceea ce privește înțelegerea SUA despre Rusia în acei ani. De nenumărate ori, americanii se treziseră fără habar despre demersurile Rusiei, inclusiv, de exemplu, despre intervenția militară a Kremlinului în războiul civil sirian în 2015, despre înființarea comandamentului său comun de informații cu Bagdadul, despre faptul că a primit drepturi de survol al Iranului și Irakului pentru a-și îndeplini misiunea în Siria. Aceste "surprize" veniseră în pofida prezenței a mii de ofițeri de informații americani în Irak.

Într-o scrisoare deschisă adresată secretarului de stat de la acea vreme, Rex Tillerson, publicată pe site-ul Senatului, cei patru senatori democrați i-au cerut acestuia să înceapă imediat negocieri cu rușii pentru controlul armamentului, în ciuda tuturor divergențelor cu rușii în multe alte domenii:

"Scriem pentru a îndemna Departamentul de Stat să convoace următorul Dialog Strategic SUA-Rusia cât mai curând posibil. Un dialog strategic SUA-Rusia este mai urgent după discursul public al președintelui Putin din 1 martie, când acesta s-a referit la mai multe arme nucleare noi pe care Rusia se pare că le dezvoltă, inclusiv o rachetă de croazieră și o dronă nucleară subacvatică, care nu sunt în prezent limitate de Noul tratat START și care ar fi destabilizatoare dacă ar fi desfășurate."

În mod specific, ei au propus ca noile sisteme de arme rusești să fie introduse în tratatul SALT, pe care l-au îndemnat să îl prelungească. Acest lucru ar asigura stabilitatea strategică:

"Nu există nicio garanție că putem face progrese cu Rusia în aceste probleme. Cu toate acestea, chiar și la apogeul tensiunilor din timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică au fost capabile să se angajeze în chestiuni de stabilitate strategică. Liderii din ambele țări au crezut, așa cum ar trebui să credem și noi astăzi, că forța distructivă incredibilă a armelor nucleare este un motiv suficient pentru a face toate eforturile pentru a diminua șansa ca acestea să nu mai poată fi folosite niciodată."

Scrisoarea a fost preluată de agenția RIA Novosti, RBK și Tass la câteva ore de la postarea inițială, de unde a ajuns în știrile rusești principale. Mai târziu în cursul lunii, după victoria lui Vladimir Putin în alegeri, The New York Times a publicat pe prima pagină un reportaj despre comentariile lui Donald Trump cu privire la apelul său telefonic pentru a-l felicita pe omologul său rus: "Am avut o convorbire telefonică foarte bună", a declarat dl Trump reporterilor. "Probabil că ne vom întâlni în viitorul nu foarte îndepărtat pentru a discuta despre cursa înarmărilor, care scapă de sub control".

După aceasta, presedintele SUA a cerut și Congresul a reacționat pozitiv la creșterea bugetului apărării și, în special, la finanțarea unei modernizări masive și costisitoare a potențialului de arme nucleare al țării, pentru a contracara noile sisteme de arme hipersonice ale țării ar permite Rusiei să ajungă în orașele americane vizate în aceleași 10-12 minute de care americanii s-ar bucura dacă și-ar lansa rachetele lor mai lente asupra Moscovei din Polonia și România.

După cum a remarcat Vladimir Putin într-un discurs recent, adresat unei organizații profesionale, care a fost acoperit pe larg la știrile de seară ale televiziunii de stat, lansările celor mai noi rachete ale sale au fost urmărite îndeaproape de serviciile secrete americane. Cu mai mult decât un strop de dispreț pentru autocompătimirea încăpățânată a americanilor și pentru negarea realității, Putin a spus că rușii sunt gata să împărtășească înregistrările telemetrice cu Statele Unite, pentru ca acestea să poată vedea mai bine cu ce se confruntă acum.

Disprețul caustic față de răuvoitorii Rusiei, implicit în această declarație, este pe deplin simptomatic pentru ultima linie dură pe care o vedem în politica externă rusă de când Biden a preluat președinția. Kremlinul nu-și face iluzii cu privire la mentalitatea de Război Rece a adversarilor săi americani și europeni și răspunde cu aceeași monedă. Acest lucru se referă la expulzări diplomatice, la sancțiuni economice și personale, la orice praștie și săgeată care îi iese în cale. În ultimele săptămâni, am văzut cum fiecare afront adus mândriei naționale rusești și normelor diplomatice internaționale a fost întâmpinat de un răspuns rusesc care a făcut un pas înainte împotriva "statelor inamice", printre care se numără acum oficial și Statele Unite.

Text preluat si prelucrat (actualizat) de pe blogul expertului Gilbert Doctorow