Ziua în care Victor Ponta cade de pe sârmă

• Tweet

Se apropie sfârșitul de etapă în lungul șir de duplicități avându-l drept autor pe Victor Ponta. Guvernul Dăncilă cade sau rămâne în picioare. Dacă rezistă, atunci Victor Ponta își poate asuma succesul. Dar nu va fi succesul său. Dacă Dăncilă cade, eșecul i se va atribui. Dar nu el va primi coronița. Ci Ludovic Orban. Și Klaus Iohannis. Foarte repede, Victor Ponta se va prăbuși între scaune. În ce mod?

Liderul Pro România și-a utilizat întreaga inteligență, pe care în mod insiscutabil o are, dar și experiența de om politic, pentru a pune la cale un scenariu extrem de sofisticat. Obiectivul acestuia a fost de a prelua într-un fel sau altul hățurile PSD. În cel mai fericit caz, conform planului urmărit, urma să slăbească PSD într-o asemenea măsură încât, mai devreme sau mai târziu, în uma unei fuziuni cu Pro România, să poată reveni la conducerea partidului socialist. Ținta minimală era aceea de a provoca în PSD o hemoragie profundă și de a transforma Pro România în cel mai eficient aspirator de pesediști. Pentru ca, în final, din PSD să mai rămână doar o simplă amintire iar ștafeta socialistă să fie preluată de Pro România.

Pentru a-și atinge unul dintre cele două obiective, Victor Ponta a profitat din plin de o operațiune a statului subteran la care poate a fost și complice, prin care ALDE a fost depunctat la europarlamentare și trecut pe banca de rezerve a partidelor parlamentare. În aceste condiții, nu i-a fost greu liderului Pro România să-l convingă pe Călin Popescu Tăriceanu să facă cu el o alianță politică, să renunțe la propria candidatură și să-l susțină în campania prezidențială pe Mircea Diaconu. În felul acesta, a șubrezit și mai mult ALDE, reușind pentru o scurtă etapă să preia conducerea alianței. Conform principiului vaselor comunicante, prin negocieri la vârful PSD, a încercat să umple golul lăsat de Tăriceanu și să facă o alianță prin care să-și plaseze patru miniștri, dacă se putea chiar mai mulți, în Guvernul Dăncilă. Nu a funcționat. Astfel încât și-a reluat discursul ferm anti-Dăncilă, după care a inițiat același tip de operațiune, având de această dată drept țintă PNL. Aici a intervenit însă primul scurtcircut major.

Călin Popescu Tăriceanu, înțelegând că a fost tras pe sfoară de partenerul său, a sărit el însuși cu arme și bagaje, fără a se mai obosi să-l avertizeze pe Ponta, în tabăra liberală. Începând din momentul încheierii acordului dintre ALDE și PNL, lui Victor Ponta nu i-a mai rămas decât una din două opțiuni: să se predea liberalilor și să accepte teza conform căreia Ludovic Orban, care până ieri era un candidat catastrofal de premier, astăzi ar fi un candidat bun; sau să joace în mod deschis cartea PSD, acceptând ideea că doamna Viorica Dăncilă, care până ieri era un lider de partid și un candidat prezidențial catastrofal, astăzi devine un premier bun și un prezidențiabil viabil. În ambele variante, Victor Ponta pune coada între picioare și se alege nu cu un câștig politic, ci cu praful de pe tobă.

În Parlament se va juca la limită. PSD face toate eforturile să împiedice realizarea cvorumului în ziua în care se va decide soarta premierului desemnat, a guvernului propus de acesta și a programului de guvernare, plagiat sau nu, prezentat forumului legislativ. Iar dacă cvorumul totuși se realizează și se trece la procedura de vot, eforturile PSD sunt îndreptate, cum este și firesc, în sensul trântirii la limită a premierului desemnat. Întrucât bătălia este pe muchie de cuțit, voturile Pro România contează. Chiar într-o măsură decisivă.

În aceste condiții, Victor Ponta are posibilitatea să opteze fie pentru susținerea unui premier rău, în persoana Vioricăi Dăncilă, fie pentru confirmarea unui premier la fel de rău - tot conform propriilor sale declarații - în persoana lui Ludovic Orban. În oricare dintre cele două scenarii, liderul Pro România și-ar infirma într-un mod spectaculos și jalnic în același timp toate raționamentele în baza cărora a susținut în trecut că cei doi lideri politici sunt nepotriviți unul pentru funcțiile deținute, celălalt pentru poziția în care a fost desemnat de Klaus Iohannis. O altă soluție, ultima pe care o are la îndemână Victor Ponta este aceea de a împinge până la ultima limită, adică până în clipa deciziei din Parlament, jocul duplicitar pe care l-a practicat până în prezent. În sensul de a le lăsa deputaților și senatorilor Pro România libertatea de a alege. Să fie sau să nu fie prezenți în ziua votului în Parlament. Iar în cazul celor prezenți, să voteze sau să nu voteze guvernul Ludovic Orban. Dar în această eventualitate, el nu va avea de câștigat nimic, nici din direcția PNL și nici din direcția PSD. Și, în același timp, va constata nu numai că și-a pierdut definitiv singurul aliat, ALDE, dar și că l-a determinat pe Tăriceanu să încheie o alianță politică pe termen scurt și mediu cu PNL, care i-ar putea asigura supraviețuirea. La capătul acestui proces, în Pro România se va declanșa un efect de reflux. În sensul că mulți dintre oportuniștii care au trecut de partea lui Victor Ponta se vor întoarce la nava mamă.

Din toate motivele expuse mai sus, eu unul trag concluzia că dansul pe sârmă al lui Victor Ponta s-a încheiat. Fără posibilitatea acestuia de a accesa unul dintre cele două capete. Prins la mijloc, va intra într-un balans periculos și se va prăbuși. Va cădea el însuși în capcana întinsă altora. Și insist asupra faptului că nu-l mai poate salva nici măcar o decizie disperată de ultim moment, care l-ar arunca în brațele unuia dintre cei doi poli de putere. Unde ar fi sufocat în scurt timp în urma unei îmbrățișări mortale.

Sorin Rosca Stanescu