Unul mirolăie, altul mârâie!

• Tweet

La o distanță de 1.000 de kilometri unul de altul și în timp de doar câteva ore, liderul Rusiei și, respectiv, președintele Statelor Unite au rostit câte un discurs destinat, primul, cetățenilor Federației Ruse, iar cel de-al doilea, lumii întregi. Mesajul lui Putin a fost mai degrabă destinat menținerii unui grad de acceptabilitate în rândul rușilor, iar discursul lui Biden a avut în primul rând rolul de a-i lansa acestuia campania electorală pentru un nou mandat la Casa Albă. În esență, primul a miorlăit, iar cel de-al doilea a mârâit.

Un discurs fluviu, de aproape două ore, în Sala Congreselor din Piața Roșie, în care miile de participanți au fost aleși și puși cu penseta. Și de unde au lipsit pentru prima dată în istoria Rusiei delegați de peste hotare. Probabil pentru a nu se observa un adevăr jenant: sunt prea puține state care îl încurajează și îl susțin pe Putin în acest război. Dincolo, în centrul Varșoviei, într-o piața arhiplină, o lume cât se poate de diversă, pestriță chiar, care a creat cumva imaginea că s-a grupat spontan pentru a auzi ce are de spus octogenarul președinte al Statelor Unite.

Vladimir Putin a citit un text, compus probabil de birocrații de la Kremlin, dând asigurări, cu o voce egală, lipsită de stridențe, rând pe rând, tuturor categoriilor socio-profesionale, că în Federația Rusă lucrurile merg bine, că totul este sub control, că sancțiunile aplicate Rusiei nu au prăbușit economia ci, dimpotrivă, au întărit-o, că „operațiunea militară specială" merge ca la carte și că Rusia va câștiga în cele din urmă un război transformat prin retorica de la Kremlin într-o cruciadă a ortodoxiei împotriva decandenței lumii occidentale.

Am perceput acest discurs ca unul de tip lacrimogen, prin care liderul de la Kremlin s-a autocompătimit și s-a autovictimizat. Două accente, doar două, au stârnit în realitate reacții în plan internațional. Primul, perceput ca o amenințare, a fost că cu cât Federația Rusă este mai îngrădită de baze militare NATO, cu atât Rusia va „înainta în granițele lor". Cea de-a doua s-a vrut o adevărată bombă politică, dar s-a fâsâit aproape instantaneu. Vladimir Putin a declarat că Rusia se retrage din acordul nuclear. Numai că respectivul acord nuclear nu mai avea drept semnatari decât Statele Unite și devenise în esența lui lipsit de obiect. Dacă Putin a încercat să-și creeze imaginea unui lider puternic, al unui stat aflat în plină forță, ei bine atunci discursul său, departe de a fi fost inspirat, aduce mai degrabă cu un ultim cântec de lebădă.

Dincolo, Joe Biden, într-un discurs aparent liber - în realitate a citit de pe cele două promtere plasate în stânga și în dreapta lui - a asigurat planeta că se află în fruntea celei mai mari coaliții din istorie care, conform socotelilor sale, numără în prezent peste 50 de state. Conform lui Biden, Ucraina este invincibilă, deși Kievul nu a primit nici cele mai mici asigurări că, într-un termen relativ scurt, ar putea beneficia de armamentul necesar pentru a rezista unui eventual atac dezlănțuit al armatei Federației Ruse.

În timp ce Vladimir Putin este ferm în a afirma că poate transforma oricând într-o țintă rezonabilă orice spațiu aparținând NATO, de unde Ucraina este aprovizionată cu armament sau unde sunt instruiți militari ai Kievului, Statele Unite nu vor cu niciun chip să treacă peste o așa-numită linie roșie, trasată tot de Moscova. Ucraina, pentru a se putea apăra eficient, are nevoie de o aviație performantă și de rachete cu rază lungă de acțiune, pentru că și pentru Ucraina bazele militare precum și vasele de război de unde sunt declanșate atacuri ar trebui să constituie tot ținte rezonabile. Până când acest lucru nu va fi înțeles, ucrainenii rămân carne de tun. Iar Federația Rusă își dezvoltă și își modernizează într-o veselie, așa cum Putin a anunțat, uriașul complex militar de care dispune.

Ce Dumnezeu poate să iasă, atunci când ni se servesc două personalități politice de primă mărime și două discursuri care ar trebui să fie istorice, în condițiile în care ei ne provoacă practic la un dialog al surzilor, în care unul mirolăie, iar altul mârâie?

Sorin Rosca Stanescu