Unirea dus-întors

• Tweet

Ca de fiecare dată, și acum, în luna octombrie, partizanii unirii Basarabiei cu România organizează o demonstrație la București. Liderul acestora, George Simion, excomunicat de autoritățile din Republica Moldova, susține că acesta este momentul cel mai bun al anului, întrucât studenții au revenit la cursuri. Și au pregătit de această dată, în premieră, corturi. Pe care le-au instalat în Piața Universității. Urmează să negocieze. Cu Guvernul și cu partidele. Și, în ciuda acestui avânt unificator, efectele se lasă așteptate. De ce?

Jandarmii au intervenit cu brutalitate. O brutalitate cu care nu am mai fost obișnuiți în ultima vreme. Imaginile prezentate de televiziuni sunt elocvente. Răspunsul inadecvat al autorităților a provocat reacții. Aparent, cea mai importantă este că protestatarii au decis să rămână pe poziții. În Piața Universității. Este, însă, doar o aparență. Ei veniseră pregătiți cu corturi obținute, prin donație, din Suedia. Intenția de a se instala, zi și noapte, în Piața Universității era fermă. Ca și dorința lor, tot manifestă, de a negocia cu Guvernul și cu partidele. Ce ar putea negocia? Protestatarii vor să negocieze unirea. Pașii necesari în vederea readucerii Basarabiei la patria mamă. Mai ales că există și un termen psihologic. Aniversarea a 100 de ani de la Unire în 2018. Dar cum ar putea negocia acești tineri cu Guvernul și cu partidele care, până la ora la care eu postez acest editorial, nu au răspuns invitației? Cu ce vin ei la masa negocierii? Și ce pot ei solicita Executivului și clasei politice de la București? Ei vin cu un argument imbatabil. Și anume cu apartenența istorică a Republicii Moldova la România. Mai vin cu argumentul populației, în sensul că majoritari sunt românii, și cu argumentul limbii. În subsidiar, acești tineri cred, și au și dreptate, că unirea ar putea precipita lucrurile, în sensul integrării Republicii Moldova, cu România cu tot, în structurile Uniunii Europene, dar și sub scutul NATO.

Momentul este, însă, extrem de sensibil. Au loc alegeri parlamentare la București. Președintele Klaus Iohannis își manifestă intenția ca, după alegeri, să încerce să asigure o continuitate a lui Dacian Ciolos la Palatul Victoria. Asta, însă, în timp ce premierul este acuzat că face parte din tabăra globaliștilor și nu a susținătorilor statelor națiune din Europa. Și, în general, administrația de la București este acuzată, și nu de azi, de ieri, ci de mai mult timp, de atitudine șovăielnică atunci când este vorba de negocierea interesului național. În mod straniu, în acest context, partidele, care, teoretic, susțin cauzele naționale și patriotice, dau dovadă de reținere. La fel ca și Guvernul. A nu-i primi pe protestatari, a nu discuta cu ei pe o temă atât de importantă cum este unirea reprezintă cel puțin o gafă. La fel cum și Guvernul gafează trântindu-le basarabenilor ușa în nas. Ceva mai departe, Federația Rusă prin strategii ei, în fruntea cărora se află un personaj redutabil și extrem de longeviv la putere, Vladimir Putin, așteaptă să vadă cum va face jocurile. Cum va folosi această conjunctură de la București în propriul beneficiu.

Iar Bucureștiul cade prost cam orice ar face. Dacă îi încurajează prea mult pe unioniști, dintre care foarte mulți sunt cetățeni născuți în România, autoritățile de la București ar putea să fie acuzate că, în preajma alegerilor din Republica Moldova, încearcă să influențeze alegerile. Pentru ca partida pro-moscovită să piardă președinția. Dacă îi ignoră pe demonstranții de la București sau chiar recurg la represiune, așa cum s-a întâmplat sâmbătă, din nou, respectivele autorități cad prost, în sensul că, în Republica Moldova, va fi ușor de acreditat ideea că, de fapt, Bucureștiul nu-i vrea pe basarabeni, ci i-a abandonat. La fel se poate spune și în ceea ce privește partidele politice. De unde reticența acestora și a Executivul de a se întâlni cu demonstranții.

O soluție, totuși, ar exista. În ultimii ani, România a acordat sute de mii de cetățenii basarabenilor. Beneficiind de acest lucru, ei se pot stabili în România, pot călători liber, pot munci în străinătate și, mai ales, pot vota. Sute de mii de basarabeni au, astfel, posibilitatea să își spună cuvântul atât în alegerile prezidențiale, cât și în cele locale și parlamentare. Autoritățile de la Moscova nu au motive, din această perspectivă, să fie reticente. Dimpotrivă, întrucât basarabenii au primit cetățenia română, mulți dintre aceștia au părăsit Republica Moldova, astfel încât procentul etnicilor români cu drept de vot scade. Și în rândul acestora există, evident, și o Coloană a cincea, prin care Kremlinul poate manevra, într-o oarecare măsură, procesul electoral de la București.

Nimeni nu s-a întrebat până acum de ce nu se întâmplă și invers. De ce, pe bază de reciprocitate, guvernele pro-europene de la Chișinău, măcar acestea, nu acordă, la rândul lor, cetățenia Republicii Moldova oricărui român solicită acest lucru. Pentru ca și noi să putem beneficia de drepturile electorale ale basarabenilor. Poate că, în felul acesta, reunificarea s-ar face mai repede. Și, iată, avem, cât se poate de vizibil acum, și motivul pentru care nu s-a făcut ceea ce ar fi trebuit și ar fi putut să se facă. Și ceea ce ar putea fi negociat, dacă Guvernul și partidele ar fi dispuse să negocieze. Altfel, unirea e cu dus și întors.

Sorin Rosca Stanescu