Una caldă, una rece

• Tweet

Mă uit înapoi, la ce am încercat să anticipez săptămâna trecută, în privința celor trei mari sportive care se aflau în fața unor tentative de comeback, spre finalul carierelor lor de excepție. Cumva, au reușit revenirea toate trei, grație extraordinarei lor ambiții de depășire a suitei de accidentări care le-au marcat ultimul an competițional.

Cristina Neagu, declarată de trei ori cea mai bună handbalistă a lumii, a jucat doar 15 minute în meciul decisiv de la Skopje, înscriind două goluri, și a privit apoi de pe bancă la felul în care echipa națională s-a descurcat fără ea în teren, repurtând o victorie categorică (35-20), care îi asigură și o nouă calificare la Campionatul Mondial. Felicitându-și coechipierele, Cristina a anunțat însă după joc ceea ce prevăzusem acum o săptămână, și anume că se retrage din prima reprezentativă, pentru următorul an. Și-a explicat decizia cum nu se poate mai elegant și mai de înțeles: "Fetele vor învăța să joace și fără mine... Am acumulat oboseală fizică, psihică, am avut parte de câteva accidentări în ultimul an și cred că e un moment bun să mă odihnesc, apoi să revin cu dorințe noi. De la anul, voi continua să joc la națională, pentru că îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024, când voi avea deja 36 de ani. Îmi doresc o altfel de ieșire din handbal!..."

Larisa Iordache are doar 24 de ani, ceea ce înseamnă mult pentru gimnastica de performanță, dar a reușit, iată, calificarea la Olimpiada de la Tokio, ocupând unul din cele două locuri eligibile puse în joc la Europenele din Elveția. În ziua următoare însă, nu a mai putut lua startul și în finala de la individual compus, fiind deja...internată în spitalul din Basel, cu febră mare și colică renală, ceea ce i-a uimit și pe medicii de acolo, care s-au întrebat cum a putut să concureze în această stare?! Răspunsul trebuie căutat în poveștile de aur ale Nadiei Comăneci, care a trecut triumfătoare prin crize similare, la Mondialele de la Strasbourg din 1978 sau la Olimpiada de la Moscova, din ‘80!...

Simona Halep nu m-a... ascultat și a ținut morțiș să joace în turneul de la Stuttgart, deși prezența ei era incertă chiar în zilele premergătoare. Existau cel puțin două motive să riște: încerca pentru a treia oară să cucerească titlul turneului Porsche, iar în primele tururi avea de luat revanșele cu Vondrousova și Ekaterina Alexandrova. N-au mai durut-o nici umărul, nici spatele și nici glezna, așa că și-a pulverizat ambele adversare! Era deja pe cai mari, Țiriac i-a transmis că meciul cu rusoaica a fost cea mai bună prestație a ei de după Wimbledon, Darren Cahill o asista mulțumit din tribune și totul părea să se îndrepte spre marele și așteptatul ei comeback.

A venit însă semifinala dezastruoasă cu Sabalenka, în care Simona a fost de nerecunoscut, fiind învinsă fără drept de apel de bielorusă: 3-6, 2-6! Primul serviciu al româncei n-a mai funcționat ca în partidele precedente, au reapărut și nervii, și racheta dată de pământ, iar explicațiile unora, cum că uriașa și temperamentala Aryna e o nucă mult prea tare, nu cred că se susțin. Pur și simplu, Simona a avut o zi proastă, în timp ce Sabalenka, în mare formă de la începutul acestui sezon, a prins una de excepție. Și ea a gustat totuși în finală amărăciunea zicerii "una caldă, una rece", fiind îngenuncheată de Ash Barty, în trei seturi: 6-3, 0-6, 3-6!

N-au mai contat deci nici serviciul năpraznic al bielorusei (media e de peste 180km/oră!), nici îndârjirea cu care se angajează în joc și nici măcar statura ei impresionantă (1,82m - 80kg). Numărul unu mondial, Ashleigh Barty, i-a fost net superioară, deși are cu aproape 20 de centimetri mai puțin în înălțime! Iar cum australianca e mai scundă și decât Halep (1,66 - 1,68cm) și nici nu dispune de forța Sabalenkăi, se cuvine să tragem concluziile aferente și să-i dăm dreptate Simonei, care a concluzionat după eliminarea de la Stuttgart: "Mâine e o altă zi!" Urmează Madridul și nici nu se mai retrage la vară!

P. S. În Play-off-ul Ligii I, Craiova a învins CFR-ul, Sepsi a bătut FCSB-ul, așa că lupta pentru titlu rămâne deschisă și se va da tot în trei. Arbitrată jalnic de aceiași cavaleri a fluierului care continuă să facă legea (strâmbă) în campionatul nostru.

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)