Un document redactat ca un teribil rechizitoriu împotriva crimelor României legionare

• Tweet

În diverse cercuri de la Bruxelles şi din alte capitale circulă traduceri ale documentului intitulat „Fundalul şi Precursorii Holocaustului. Rădăcini ale antisemitismului românesc. Antisemitismul Ligii Apărării Naţional Creştine şi al Gărzii de Fier. Politicile antisemite ale guvernului Goga şi ale dictaturii regale”.

Este teribil, foarte bine şi profesionist realizat, oricum teribil de impresionant pentru lectorul strâin, mai ales dacă, neştiind nimic sau aproape nimic despre România, doreşte s-o aşeze în contextul deschis de noua Strategie europeană împotriva anti-semitismului elaborată de Comisia Europeană şi dată publicităţii în urmă cu câteva zile. Acest context nu este numai teoretic motivat de corectitudinea politică cu care instituţiile europene încearcă să facă ceva concret pentru a arăta că se ia poziţie urgentă împotriva "tendinţei îngijorătoare şi în creştere a sentimentelor anti-semite".

Dacă ar fi doar atât, atunci încă ar fi bine deoarece şi până acum s-a mai vorbit despre asta şi rezultatele au avut valoarea de piaţă a unei cepe degerate. În opinia mea, liderilor europeni de acum chiar li s-a făcut frică, coşmarul fiind că în plină suprapunere de crize, se pot repeta fenomene sociale şi reînflori mentalităţile sinistre de demult. Oricum, în urmă cu doi ani, se spunea că asta ar putea fi perspectiva dominantă pentru ţări europene care, în acest domeniu, navighează în continuare în zona crepusculară. Asta ziceau cei de la PEW RESEACH CENTER, una dintre sursele cele mai consultate şi considerate ca resursă extrem de veridică pentru fundamentarea marilor politici sociale, europene în cazul nostru.

Chiar n-ar mai conta dacă anti-semitismul ar fi dezvoltat şi rămas doar în regiunea asta, aici unde totul este ciudat, exotic şi neconform. Occidentul a trăit destul de mult timp în iluzia că excentricităţile Orientului sunt legate de sărăcie şi mentalităţile primitive asociate ţăilor de la capătul lumii, finis terrae. Numai că, de data asta în ţările occidentale, încep să apară semnale asociate epocii de ridicare a partidului nazist şi de formare unităţilor sale de sprijin ideologic, nu numai în Germania. Începuturile nazismului inspiraseră organizaţii de adepţi entuziaşti în mai multe ţări europene şi în SUA, odată cu formularea unor ideologii naţionale de sprijin.

Se mai poate întâmpla asta? Priviţi cu mare îngrijorare la ce s-a petrecut recent la Londra, cu ocazia unui seminar organizat de London School of Economics, o scenă la limita linşajului: un grup de studenţi a început s-o huiduie pe ambasadoarea Israelului care a trebui să fie scoasă de urgenţă din sală în condiţiile în care un grup de palestinieni violenţi încercau să blocheze scena, urlând isterizaţi 'ruşine" şi acuzând-o de promovarea crimelor de război. Publicând apoi, cu mândrie, o relatare a faptelor lor de curaj.

Se poate să nu însemne nimic, să fie doar o altă expresie a haosului post-Brexist şi a restructurărilor de fond la nivelul societăţii britanice. Caz în care, evident, povestea respectivă este irelevantă. Sau, invers, este un semnal foarte intens despre ce-ar putea să vină şi să semene cu ce-a fost, atunci când, inclusiv la noi, demenţa ucigaşă a legionarismului era susţinută cu convingere şi entuziasm de vârfuri ale tinerei intelectualităţi. Asta ar justifica modul în care a fost receptată iniţiativa europeană care, spre exemplu, la noi, a fost complet ignorată de politicieni.

Se confirmă datele unei alte analize europene în care se spunea "există un fenomen îngrijorător: peste 38% dintre compatrioţii noştri evrei consideră că este cazul să emigreze din Europa datorită faptului că nu se simt în siguranţă ca evrei în Uniunea Europeană de azi". 28% dintre evrei, cel puţin o singură dată, au fost victimele unor hărţuiri pe motive antisemitice şi 34% dintre rezidenţi evită, de frica atentatelor (aduceţi-vă aminte de ce s-a întâmplat la sinagoga din Bruxelles) să participe la evenimente organizate de evrei sau să viziteze monumente religioase ale acestora.

Aveţi acum ocazia să consulataţi strategia europeană împotriva semitismului cu foarte complexele studii de acţiuni propuse. Printre ele, poate la baza întregului demers, va fi preluarea studiilor relevante în domeniu, evident comparative cu istoria trecută din Statele membre. Desigur, vor fi preluate în primul rând studiile, nu orice studii provenite din surse considerate drept relevante cum ar fi, pentru a reveni la deschiderea acestui articol, Yad Vashem- The World Holocaust Rememberance Centre.

După umila mea părere, ar trebui, totuşi, ca şi ai noştri să se trezească din amorţeala tradiţională a unei naţii ce pare din ce în ce mai indiferente la orice şi, mai ales, la devenirea ei în următoarele generaţii. Normal să fie aşa dacă avem doar politicienii înverşunaţi în goana după privilegii şi bani. Ar trebui, cred, că cine mai are autoritate în ţara asta, dacă mai există aşa ceva, să mobilizeze o echipă de specialişti (dacă nu mai avem români, să identifice competenţele externe necesare)şi, astfel, să formuleze un răspuns la ce scrie acolo. Nu eu şi nici dvs. nu o putem face în lipsa competenţelor reale. Dar ar trebui făcut pentru ca, măcar acum, să vedem care a fost adevărul şi care (şi în ce măură) a fost propaganda isterizată într-un sens sau altul.

Putem să nu facem nimic că doară nu dau turcii, şi să optăm pentru existenţa amorfă a unui sac de box oferit tuturor celor care doresc să se descarce. Numai că asta costă. Putem să demontăm şi în ce măsură ceea ce scrie în studiul respectiv? Cine ar trebui să răspundă? Măcar că este un fake news, o provocare menită să alimenteze scandaluri viitoare?

Cristian Unteanu