Un avertisment al pieţelor financiare

• Tweet

Asistând la incertitudinea fiscală promovată de premierul Ciolacu, la tensiunile politice dintre PSD şi PNL, ştiţi care este prima întrebare pe care o pun acum investitorii străini şi analiştii externi: Ce se va întâmpla dacă AUR va câştiga alegerile şi dacă George Simion are şanse să devină preşedintele României.

Vineri seară, agenţia de rating Fitch a anunţat că menţine perspectiva stabilă pentru ratingul de ţară al României (dacă scade ratingul intrăm în categoria junk pentru investiţii, ceea ce ar fi o catastrofă), iar acest lucru a fost salutat imediat de Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, care susţine că anunţul Fitch reprezintă "o recunoaştere a eforturilor noastre continue pentru a controla deficitul bugetar şi ne oferă un cadru solid pentru a continua să dezvoltăm şi să implementăm politici fiscale responsabile şi proiecte de infrastructură care să sprijine creşterea pe termen lung".

România este în groapă cu deficitul bugetar, iar ministrul Finanţelor crede că este o recunoaştere a eforturilor fiscale ale guvernului, în condiţiile în care nu avem un pachet fiscal clar.

Problema este că această menţinere a ratingului, care este doar un Power Point făcut de un analist pe baza unor date trecute, nu ţine loc de 40 de miliarde de lei, adică 8 miliarde de euro, cât ar avea nevoie guvernul Ciolacu să acopere gaura bugetară suplimentară, extrapolată pe tot anul, cu care se confruntă acum România.

Această gaură bugetară suplimentară se adaugă la deficitul bugetar de 64 de miliarde de lei, aprobat deja la începutul anului, ceea ce înseamnă o gaură totală de peste 100 de miliarde de lei.

De când guvernul Ciucă, şi acum guvernul Ciolacu, au aflat cu stupoare, în aprilie, că avem această gaură suplimentară, economia a început să se dea peste cap din cauza zvonurilor, discuţiilor şi informaţiilor vehiculate privind majorările de taxe şi impozite care vor urma.

De patru luni, de când a preluat guvernul, premierul Ciolacu este într-un exerciţiu continuu de declaraţii politice, în condiţiile în care companiile, investitorii, oamenii care vor fi afectaţi de modificările fiscale, încearcă să îşi facă nişte calcule ca să vadă cum stau cu bugetul lor.

Deşi problema găurii bugetare este ştiută încă de la finalul primului trimestru, nici până acum când intrăm deja în trimestrul IV, guvernul Ciolacu nu a fost în stare să iasă cu ceva concret care să permită fiecăruia să îşi facă socotelile.

De patru luni, guvernul, Ministerul Finanţelor, tot aparatul de stat se chinuie să găsească formula prin care să impoziteze multinaţionalele care îşi diminuează profitul în România sau să impoziteze profitul prea mare pe care îl au băncile.

În tot acest timp, pierdut, companiile, investitorii au pus investiţiile şi angajările pe "hold", iar bugetele au început să fie revizuite în sens negativ, luându-se în considerare posibilele majorări de taxe şi impozite.

În timp ce toată administraţia publică stă cu ochii pe alegerile politice de la anul şi pe menţinerea în funcţie, banii din PNRR - peste 6 miliarde de euro - stau degeaba în conturile valutare de la BNR, aşteptând să fie cheltuiţi.

Şi pentru că firmele, investitorii şi personele fizice au pus totul pe "hold", pentru ca nu ştiu ce se întâmplă, băncile nu mai au cerere de credite sau nu mai dau credite din motive de risc, preferând să îşi ţină excesul de lichiditate, de miliarde de lei, la Banca Natională, unde primesc o dobândă de 6% pe an, fară niciun risc. Conform calculelor ZF, băncile au in conturile BNR 23 de miliarde de lei, care practic stau degeaba.

Pentru că nu există predictibilitate, pentru că BNR nu poate să dea semnalul scăderii dobânzilor din motive de inflaţie şi deficit bugetar, piaţa imobiliară este într-o scădere evidentă, tranzacţiile au scăzut cu 30% iar cererea de credite se reduce. Mădălina Teodorescu, vicepreşedintele BRD pe retail, spune că soldul creditelor ipotecare/ imobiliare a intrat deja pe minus, iar o îmbunătăţire a situaţiei nu prea se vede. Tranzacţiile imobiliare totale au o pondere de 7% în PIB, iar acum nu mai aduc niciun plus la creşterea economică.

Pe fondul scăderii puterii de cumpărare, piaţa de retail îşi reduce vizibil creşterea, lovind în consum.

Industria, principala componentă a PIB-ului cu o pondere de 22%, a avut un minus de 3% în prima jumătate de an, ceea ce a redus din creşterea economică. Industria din România depinde de pieţele occidentale, în special de Germania, care la rândul ei depinde de ce se întâmplă în China, iar acolo situaţia nu este aşa bună.

Trecerea industriei mondiale auto spre zona electrică a început să lovească şi în România, producătorul japonez Yazaki anunţând că închide fabrica de componente auto din Buzău, din cauza pierderii unui client la nivel mondial, iar la Ploieşti reduce numărul locurilor de muncă.

Iar acesta este doar începutul a ceea ce va urma în industria auto mondială, care va lovi să România. Iar industria auto are o pondere de aproape 10% în PIB-ul nostru. Cu ce poţi să inlocuieşti închiderile care vor urma în industria auto având în vedere că totul este global, iar la nivel naţional nu cred că există un plan de reconversie, nici a producţiei, nici a zecilor de mii de oameni care vor fi daţi afară.

În primul semestru, unde creşterea economică a scăzut de la 2,4%, la cât erau aşteptările, la 1,7%, economia a fost ţinută pe plus de centrele de IT şi de construcţiile publice de infrastructură, care sunt bazate pe fondurile europene.

Să vedem cum va reacţiona industria IT&C la propunerea guvernului de a renunţa la facilităţile fiscale din acest sector, propunerea fiind ca IT-iştii care au salariul de peste 10.000 de lei brut pe lună să plătească impozitul de 10%. Deja companiile din IT au anunţat că acest impact fiscal le va pune în situaţia de a face restructurări, mai ales că şi comenzile externe au început să se reducă.

În timp ce economia scade în fiecare zi, din motive externe - recesiunea în Europa, China - dar şi din motive interne, premierul Ciolacu anunţă ca o mare victorie că a obţinut de la Bruxelles permisiunea majorării deficitului bugetar, ceea ce Comisia Europeana oricum o dădea, singura discuţie fiind procentul de creştere a deficitului.

Problema este că pachetul fiscal vehiculat, plin de formule matematice de impozitare a profiturilor, nu va fi de ajuns să acopere gaura bugetară, nu de anul acesta, ci de anul viitor.

Tuturor le este frică de ce va urma anul viitor din punct de vedere politic, având în vedere că sunt patru rânduri de alegeri, iar AUR creşte în sondaje în fiecare zi.

Pieţele financiare externe au început să devină nervoase uitându-se la tot acest bâlci fiscal, unde nimic nu este concret şi nimeni nu îşi poate face calcule. Investitorii au nevoie să ştie care sunt modificările de taxe şi impozite şi ce impact au aceste modificări asupra inflaţiei, dobânzilor la lei, cursului valutar şi economiei. Toată lumea a înţeles că urmează modificări fiscale, dar de patru luni toată lumea trăieşte pe zvonuri şi incertitudini.

Investitorii străini de portofoliu au împrumutat România, în prima parte a anului, cu miliarde de euro prin achiziţia de titluri de stat în lei, influx care a susţinut scăderea dobânzilor la lei şi stabilitatea cursului valutar în euro.

În toamna anului trecut, Ministerul Finanţelor se împrumuta cu 9% la lei, iar ROBOR era de 8,2%, iar acum Ministerul Finanţelor se împrumută cu 6,4%, iar ROBOR este de 6,4%.

Toată această scădere a dobânzilor, plus stabilitatea cursului valutar, a venit ca urmarea a banilor investitorilor străini de portofoliu, nu datorită realizărilor guvernului Ciucă şi Ciolacu.

Problema este că diferenţialul de dobândă dintre România si Europa şi SUA s-a micşorat vizibil între timp, iar diferenţialul de dobândă actual nu mai acoperă riscul aşteptat de investitori.

Deja se simte un pas înapoi din partea investitorilor străini pe piaţa titlurilor de stat, iar această incertitudine fiscală menţinută de guvernul Ciolacu începe să ne usture. După cum a spus la ZF Live, Cristian Sporiş, vicepreşedinte Raiffeisen Bank, investitorii intră ordonat, dar când ies s-ar putea să iasă dezordonat şi atunci vom avea mari probleme.

Investitorii străini au ajuns să deţină aproape 25% din datoria publică a României, care a urcat la jumătatea acestui an la 876 de miliarde de lei, reprezentând 55% din PIB. Ca o aducere aminte, în criza din 2008/2009, România avea o datorie publică de numai 10% din PIB, iar PIB-ul era la jumătate faţă de cât este acum, deci vă daţi seama ce impact ar putea avea acum o criză ca atunci.

Nu ştiu dacă aţi observat dar cursul valutar a urcat la 4,96 lei pentru un euro, iar BNR pare că vrea să lase cursul mai liber.

Plus că BNR nu mai înregistrează o creştere a rezervelor valutare în valuta, ceea ce s-a întamplat în prima jumătate a anului.

Toată această incertitudine fiscală, azi se pune o taxă - impozitarea cu 10% a câstigurilor din titluri de stat, mâine se scoate- afectează relativa stabilitate economică şi politică de care a beneficiat România în ultimii 2 ani.

Toate aceste cârpeli fiscale - majorări de taxe şi impozite punctuale, mai mult făcute pentru a dat bine la public că guvernul taxează luxul, decât pentru a strânge bani, nu vor acoperi gaura bugetară de anul acesta şi nici cea de anul viitor când toata lumea va avea nevoie de bani într-un an electoral.

Mai devreme sau mai târziu tot se va ajunge la creşterea TVA, care aduce cel mai repede şi cei mai mulţi bani la buget.

Dacă acum patru luni, când intram în vară, premierul Ciolacu ar fi majorat TVA cu 3 pp de la 19% (rata reală este de 16%) la 22%, şocul ar fi fost deja absorbit în economie acum, iar pieţele financiare s-ar fi liniştit.

Aşa, vom avea o toamnă economică si politică de foc şi vom intra în anul politic 2024 cu o coaliţie PSD-PNL care ar vrea mai degrabă să se despartă, decât să guverneze împreună, având în vedere pierderile electorale pe care le vor înregistra.

Stiţi care este acum prima întrebare a investitorilor străini şi a analiştilor externi? Cât are AUR în sondaje şi dacă va câştiga alegerile, cine va guverna România dacă AUR ajunge la putere şi dacă George Simion are şanse să ajungă preşedintele României.

Niciun investitor nu vrea să îşi ia riscul unui derapaj financiar (creşterea cursului valutar şi dobânzilor la lei), derapaj economic - recesiune şi scăderea economică şi a unui derapaj politic (lipsa unui guvern stabil şi a unui preşedinte proeuropean şi pro NATO, mai ales în contextul continuării războiului din Ucraina).

Cristian Hostiuc