Trăiți bă, trăiți, că de murit nu-i nici o scofală!

• Tweet

Cred că Adrian Pintea a spus asta cândva. Înainte să plece pe scena de Sus. Pentru totdeauna. Atunci sigur a știut ce spune! Trăiește cineva cu adevărat? E greu de spus! Între toate demențele care au loc în jurul nostru, am zice că facem orice altceva decât să trăim. Și ar fi atât de simplu! Să faci Rai din ce ai! Simplu dar complicat, ar spune filozofii. De ce?

Pentru că niciodată nu suntem mulțumiți! Mereu căutăm altceva. Mereu căutăm o stare. Unii spun că fericire s-ar chema. Știe cineva ce înseamnă cu adevărat?! Nu cred! Știm doar că el, cuvântul a fost rostit într-o Predică! De pe munte! Singura lecție de viață majoră! Împortantă, care ne-a marcat destinul multora! Cred că era vorba de bucurie! Dar nici asta nu știe nimeni ce înseamnă! În afară de sfinți! Ei au trăit-o si de aceea au ajuns sfinți!

Altfel de ce unii plâng de bucurie, iar alții râd în hohote?! Oare ce înseamnă cu adevărat fericirea? Sau bucuria. Ar fi niște stări. Starea de a ființa! De a fi! De a trăi fiecare clipă ca și când ar fi ultima. Cu un scop, probabil! Ar putea fi starea aceea de unitate, când înțelegem că toți suntem Unul! Când privești în jur și vezi lucrarea Lui pentru noi. Frumusețea lucrurilor nefăcute de mâna omului. Darul! Pentru că totul este un Dar! Omul creează! Dar viața o dăruiește doar El! Și totul în jurul nostru este viu!

Mai puțin noi! Nu știm să trăim, dar nu știm nici să murim! Pentru că nu știm, nu putem sau nu înțelegem Să Iubim! Necondiționat! Nu știm ce înseamnă asta. S-au scris milioane de cărți, de unii care poate au înțeles. Au încercat să ne explice! Dar cum să explici tu ca om, negrul din Rondul de noapte al lui Rembrandt sau Sonata Lunii a lui Beethoven?! Cum? Cum să explici starea când privești Pieta lui Michelangelo?! Piatra care a eliberat Viața! Cum să explici albastrul cerului și lacrimile care curg doar privindu-l?!

Totul e despre Taină! Și despre dorul de Acasă! Nu poți să explici așa ceva. Ea poate fi înțeleasă doar dacă e trăită! Într-un mod autentic. Nu poți trăi cu adevărat în frică, în nemulțumire, în egoism și invidie. Nu poți trăi cu adevărat dacă sufletul îți este gol sau mort. Când nu mai simte bucurie. Nu cred că trăim! Doar existăm ca să mai acumulăm ceva. În plus față de celălalt! Oricum nu ne sunt de folos! Nici unele! Poate înțelegem prea târziu, sau poate niciodată! Sau poate sperăm! Că într-o zi o să întâlnim bucuria. Atât cât o percepem! Altfel de ce ne-am îndârji așa?! Lucrurile ar putea fi simple! Rețeta există!

"Iubiți-vă unii pe alții!"

Nu am învățat asta niciodată! Ca omenire! Doar ură! Și astfel ne-am îndepărtat unii de alții, ne-am separat, nu mai găsim Calea! Unii nici măcar nu o mai caută! Rătăcesc! Se vor învingători cu orice preț! Chiar și cu al vieții aproapelui! Nu am înțeles că ea, Viața, e făcută din căderi! Ca să avem de unde să ne ridicăm! Și înțelegem bucuria căderii spre ridicare! E greu! Ne dor genunchii! Deși sunt singurii care ne leagă de Cer! Mai ales genunchii inimii! Cum e să trăiești în genunchii inimii bucuria?! Cred că asta e Fericirea! Trăită de noi toți cănd încă nu învățasem să mergem, am experimentat căderea! În cel mai inocent, pur și sfânt joc! Al vieții! Atunci, cred că știam ce e bucuria! Am uitat! Am rămas pe o cale fără Iubire!

Fără direcție, fără dragoste, fără iertare, fără nădejde! Doar cu avuție! Adică, cu nimic! Și e atât de simplu să Iubim, să ne bucurăm! Și atât de greu se pare! Poate într-o zi o să învățăm! Să fim din nou Unul! Și să înțelegem că dacă nu am cunoscut Raiul aici, nu cred că avem vreo șansă să-l întâlnim dincolo! Dacă nu am reușit aici să simțim că trăim, dincolo, Viața Veșnică va rămâne doar o noțiune abstractă. E suficient să Îndrăznim! Ca El! Doar așa putem birui lumea! Prin iubire, bucurie și ridicare!

"Trăiți bă, trăiți, că de murit nu-i nici o scofală." Cred că știa că suntem morți!
Iubiți bă, iubiți, că de urât nu-i nici o scofală!

Zoe Dantes