Theodor Herzl fondatorul „Statului iudeu", la „Gaudeamus"

• Tweet

Herzlia, cladit pe malul Mării Mediteraniene, este unul din cele mai frumoase orase ale Israelului modern. Numele localitatii nu-i pomenit in Biblie, pentru simplul motiv ca nici nu a existat in antichitatea iudaica. A aparut pe harta Tarii Sfinte abia in secolul XIX, din vointa evreilor doritori sa-l imortalizeze pe profetul care a avut viziunea reconstruirii Statului Iudeu: Theodor Herzl.

Un evreu ungur, Patai Jozsef, care l-a cunoscut pe Herzl in ultimii ani de viata ai liderului evreu, a scris aceasta frumoasa biografie. A tradus-o din maghiara doamna Veronica Bârlădeanu, si ma bucura posibilitatea de a o pune la dispozitia cititorilor romani. Theodor Herzl a fost o personalitate uriasa care merita cunoscută de evrei si romani, deopotriva. Evreimea îi datoreaza enorm, ca si Statul Israel de astazi. Sa vedem de ce.

Theodor Herzl s-a nascut la 2 mai 1860, la Budapesta, intr-o familie evreiasca bogata. Din adolescenta, Herzl si-a manifestat inclinatia spre literatura si jurnalistica, dar gloria planetara i-a conferit-o scrierea intitulata „Der Judenstaat" (Statul evreu). A avut succes și cu piesele sale, care s-au jucat pe marile scene vieneze, berlineze, engleze si pariziene, iar articolele sale erau citite și starneau un uriaș interes, dar a renuntat deliberat la avocatura si la gloria literara pentru a se dedica „problemei evreiesti" si „Miscarii sioniste". Considerat fondatorul Organizatiei Sioniste Mondiale, „Parintele sionismului politic". „Creatorul Statului Iudeu", Theodor Herzl a intrat în istoria poporului evreu ca o figura legendara, egal marilor Profeti biblici.

Parintii, Iacov si Jeanette Herzl, merg de sarbatori la Sinagoga, dar nu sunt religiosi fanatici. Ca atare, il va creste pe Herzl in spiritul iudaismului, dandu-le o educatie liberala, intr-o atmosfera de asimilare luminata, caracteristica evreimii germano-maghiare din aceea vreme. În 1899 se căsătorește cu Julia Naschauer, cu care va avea trei copii, Pauline, Hans și Margareth-Trude. (Toți cei trei copii ai lui Herzl au un destin catastrofal. Fata, dependentă de stupefiante moare după o super-doză, băieții nu-și găsesc locul în lume și se sinucid).

Nu e preocupat in mod deosebit de viata evreiasca, dar inca de pe atunci observa ca nu convertirea la crestinism si nici socialismul nu pot oferi soluții viabile problemei evreiești. În 1894 scrie piesa „Das Ghetto", denumită mai târziu „Das neue Ghetto" (Noul Ghettou). Personajul principal al piesei ajunge la concluzia ca singura solutie a rezolvarii situatiei sale de evreu este sa plece in Palestina. „Procesul Dreyfus" la care asista îi da mult de gandit. Capitanul francez evreu acuzat de tradare, degradat si condamnat nu e o doar tragedia personala a unui om nevinovat. Herzl vede mai departe. Fara indoiala ca e influentat de valul de antisemitism care zguduie Franta. Manifestarile strazii impotriva „tradatorului Dreyfuss" se transformau adesea in manifestari anti-evreiesti, si aceasta ura generala antisemita il indreapta pe Herzl spre o directie noua. Herzl se convinge ca adevarata problema a evreilor este generata de antisemitism, „boala incurabilă". Singura solutie? Emigrarea si infiintarea unui Camin national evreiesc. Năzuinta multimilenara a evreilor Diasporei de a reveni in tara stramoseasca, pomenita in rugaciuni in toate sinagogile din lume, devine datorita muncii titanice a lui Herzl, un proiect politic realizabil.

E momentul elaborarii lucrarii „Der Judenstaat, Versuch einer modernen Losung der judischen Frage" (Statul evreu, cautarea unei solutii moderne in problema evreiasca), publicata in februarie 1896, lucrare care reia si dezvoltă ideile formulate de Herzl cu un an inainte, in 1895, in asa-numitul „Discurs catre familia Rotschild". Lucrarea a avut un succes fulminant, devenind un soi de „Biblie a Miscarii Sioniste", si-l consacră pe autor in fruntea Miscarii Sioniste mondiale. Primul Congres Sionist din 1897, de la Basel, organizat de Theodor Herzl, confirma acest nou statut. De fapt, din momentul aparitiei lucrarii „Statul evreu" incepe edificarea Statului Israel a carui Independenta va fi proclamata la 14 mai 1948.

Biografia lui Patai ne ajuta să vedem cum a reușit Herzl acest lucru extraordinar. A depus o munca titanică ca sa ajungă la marii conducători din lume, la oamenii de care depindea reusita miscării sioniste, pe unii sa-i si convingă. Herzl a dovedit interes pentru lumea evreimii-române. A corespondat cu liderii sionisti din Romania. Fruntasii sionismului romanesc Samuel Pineles si Karpel Lippe au fost alesi de Herzl sa-i fie alături, ca vicepreședinți ai Congresului Sionist Mondial de la Basel. Ca intr-un film-suspans defileaza parada de impărati, regi, duci, printi, magnati, generali, spioni, bancheri, politicieni crestini si evrei, prieteni si dusmani. Cu fiecare Herzl se intâlneste, duce tratative, inregistreaza victorii dar si multe dezamăgiri, e mereu tradat, si mereu o ia de la inceput, un soi de perpetuum mobile al unei batalii a cărei victorii finale el nu va ajunge s-o sarbatoreasca. Aidoma Profetului Moise care ajungand la hotarele Tarii Fagaduintei, nu i-a fost dat sa le treacă. Herzl va ajunge in Tara Fagaduintii abia dupa infiintarea Statului Israel. In Testamentul sau, Herzl ceruse sa fie inmormantat la Viena, in Cavoul familiei din cimitirul evreiesc, pana in ziua in care „Statul evreu" va deveni o realitate. In august 1949, ramasitele pamantesti ale lui Herzl, ale sorei si parintilor sai au fost reinhumate la Ierusalim, pe un munte care ii va purta numele: Muntele Herzl. Un Muzeu i-a fost consacrat, iar ziua de 3 iulie (20 Tamuz), ziua morții lui Theodor Herzl, a fost declarată zi de comemorare națională. Israel nu-și va uita niciodată fondatorul!

„Dicționarul Enciclopedic de Iudaism", aparut la Ierusalim, ii închina lui Herzl laude elocvente: „personalitate carismatica de-a lungul vietii", „una din figurile legendare ale lumii evreiesti", „cel care a reusit sa impuna opiniei publice mondiale faptul că evreii sunt o natiune si care, trecand peste frontierele geografice, a transformat o mică organizatie evreiasca intr-o miscare internatională, adresandu-se astfel lumii in numele unei entitati politice reprezentative a poporului evreu". „I se atribuie lui Herzl, ca si adversarului său, Haim Weitzman, meritul principal pentru „Declaratia Balfour" (2 noiembrie 1917) si pentru infiintarea ulterioara a Statului Israel". Ceremoniile nationale oficiale n-au stins insa controversele care au insotit viata de lupta si jertfe a lui Herzl. („Dupa unii, opera lui Herzl a fost o simpla paranteza in istoria sionismului, omul insusi fiind descris ca un excentric, ori chiar un ciclotimic, si contestat pentru presupuse carente ca ignoranta in problemele iudaice, gustul diplomatiei la nivel înalt si dispretul pentru oamenii de rand".

Dusmanii, invidiosii, nemernicii i-au atribuit multe pete, dar istoria i-a pastrat doar stralucirea. Theodor Herzl, „Parintele sionismului politic", „Creatorul „Statului Evreu", „Intruchiparea geniului politic care, imbinand vizionarismul profetic, demn de Proorocii Bibliei, cu luciditate, a devenit „Patriarhul istoriei moderne a Israelului".

Tesu Solomovici