Taxa pe soare, o nouă ticăloșie. Nu și ultima

• Tweet

Printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, a fost instituită așa-numita „taxă pe soare". Declanșând un uriaș scandal politic. Pe care Uniunea Salvați România nu l-a ratat. Începând cu liderii acestui partid și continuând cu mulți alți jucători politici, plouă cu înjurături la adresa Guvernului. Culmea este că până și demnitari PSD acuză acest abuz. În ciuda faptului că șefii ministerelor de linie, ministere deținute de acest partid, au avizat favorabil OUG. Să vedem cum stăm.

În numele coaliției și în special al inițiatorilor acestui act normativ, Virgil Guran, vicepreședinte al Partidului Național Liberal, încearcă din răsputeri să diminueze vâlvătaia scandalului și ne asigură că abia din 2026 vom fi taxați pentru soare. Până atunci, nu. Deci să așteptăm cu răbdare. Dar nu explică nici Virgil Guran, nici nimeni altcineva de ce, dacă așa stau lucrurile, dacă acest nou bir va fi pus pe capul românilor, înlocuind faimosul bir pe fum abia în 2026, a fost necesară promovarea unei ordonanțe de urgență a Guvernului și nu a fost utilizat mecanismul mai transparent, mai democratic, mai supus dezbaterii, al unei legi trecute prin Parlament. Suntem încă în 2022. Până în 2026, mai sunt patru ani. Care e așadar urgența?

Cei care încearcă să răspundă la această întrebare, inițatori ai acestei noi ticăloșii, invocă din nou, așa cum au procedat și în alte situații, decizii ale Uniunii Europene, care urmează să fie asumate de statele membre. Probabil că și de această dată va ieși la lumină faptul că lucrurile nu stau tocmai așa. Dar, până una alta, să vedem cum s-a ajuns aici, în ce logică și cum sunt prejudiciați cetățenii prin „taxa pe soare". Se pornește de la o premiză total greșită sub aspectul logicii. Și anume că soarele de deasupra României ar fi un fel de proprietate a Guvernului de la București și că statul român este îndreptățit să-și exercite suveranitatea asupra soarelui. Ca să vezi. Rând pe rând, ne-am pierdut suveranitata în mai toate domeniile, ne-am abandonat unor străini mai toate bogățiile, dar, pe neașteptate, ne trezim că e musai să revendicăm suveranitatea Republicii România asupra soarelui. Din momentul în care au început să se implementeze fel de fel de tehnici de valorificare a energiei neconvenționale, au apărut și au început să prolifereze panourile fotovoltaice. Ele utilizează într-adevăr lumina soarelui, o transformă în energie electrică și, cu ajutorul unor instalații nu prea sofisticate, o introduc pe rețea. Scumpirea energiei electrice clasice, criza energetică în general au stimulat o parte a populației, cea care dispune de condiții și de banii necesari, să facă eforturi financiare, care sunt destul de substanțiale, pentru a-și instala panouri fotovoltaice. Și la acest capitol guvernanții și-au jucat numărul lor de pantomimă. Amețindu-ne, în sensul că au creat o serie de scheme financiare, prin care cetățenii urmează să fie stimulați și ajutați să economisească energie, instalându-și panouri fotovoltaice. Aceste scheme s-au materializat într-o foarte mică măsură, iar timpii de așteptare sunt prohibitivi. Ca să beneficiezi de o parte din contravaloarea costurilor, trebuie să elaborezi o întreagă documentație, pe care să depui la autoritățile statului, iar până când primești un răspuns, adică un aviz favorabil, nu încă și banii necesari, pot trece câțiva ani buni. Autoritățile dau vina pe birocrație. Dar birocrația cade tot în responsabilitatea lor. Așa stând lucrurile, cetățenii nu au mai așteptat și au luat-o pe cont propriu. Și de aici încolo apar alte piedici, pe care aparent tot statul român de pune.

După instalarea pe cheltuiala cetățenilor a panourilor fotovoltaice și a instalațiilor aferente, poți deveni conform legii ceea ce se numește prosumator. Adică surplusul de energie electrică pe care îl realizezi în timpul zilei și mai ales în zilele însorite, îl verși în rețeaua electrică la care este conectată locuința ta, iar noaptea sau atunci când e vreme urâtă, ai posibilitatea să recuperezi energia pe care tot tu ai produs-o. Iar ce consumi peste, plătești. La acest punct, a apărut încă un obstacol. Rețelele care transportă energia electrică, cum este de pildă Enelul, întârzie cu obstinație să dea răspuns solicitărilor, să primească curentul electric suplimentar realizat de aceștia pe banii lor și să-i transforme în prosumatori. De ce? Pentru că nu au niciun interes să răspundă pozitiv unui aranjament dintre stat și cetățean. Și de regulă trece cam o jumătate de an până când din consumator devii prosumator, deși ai îndeplinit toate condițiile. Abia din acest punct intervine „taxa pe soare".

„Taxa pe soare" a fost inventată ulterior. Ea este instituită prin intermediul ANRE, de către stat, în bună înțelegere cu producătorii și transportatorii de energie, în scopul de a nu le diminua acestora în vreun fel sau altul veniturile fabuloase, pe care le realizează din vânzarea energiei cât mai scumpe. Cu cât energia se ieftinește, veniturile lor se diminuază. Ne aflăm în fața unei situații tipice, în care statul îngenunchează în fața capitalului dintr-un domeniu important.

Așa stând lucrurile, îmi permit să avansez ipoteza că, dacă va trebui să ne instalăm de îndată contoare inteligente în locuințe, pe care le plătim, deși facem economie de forță de muncă transportatorilor de energie, iar acum mai trebuie să instalăm încă un rând de contoare inteligente, tot pe banii noștri, cele care măsoară energia pe care noi o producem și noi o livrăm rețelelor de distribuție, și dacă în final „taxa pe soare" ar urma să fie pătită abia începând din 2026, înseamnă că ni se aplică pur și simplu o lovitură preventivă. În moalele capului. Menită să ne descurajeze să mai captăm pe banii noștri energia solară. Pentru că altfel nu se explică de ce se face o ordonață de urgență acum și nu peste patru ani și trebuie să plătim acum și nu peste patru ani al doilea rând de contoare inteligente. Pe când și taxa pe aer?

Sorin Rosca Stanescu