Tăriceanu-Vosganian, veriga slabă care rupe lanțul. Pe Legea offshore

• Tweet

Parlamentarul Liviu Pleșoianu a săpat în trecut. Ca un adevărat arheolog al domeniului legislativ. Și a descoperit o operație de o gravitate extremă. Și care stă la baza insistenței cu care tandemul Tăriceanu-Vosganian încearcă să favorizeze în detrimentul statului român societățile care urmează să extragă gaze din Marea Neagră. Care este mărul otrăvit din Legea offshore?

La început, a existat o Lege a petrolului votată în 2004 de către Parlamentul României și intrată tot atunci în vigoare. Conform acestei legi, 45% din cantitatea totală de petrol și gaze care urma să fie extrasă din Marea Neagră, după încheierea operațiunilor de explorare, reveneau statului român. Scurt pe doi. Indiferent cine investea și cât investea pentru cercetarea subsolului. Statul român punea la dispoziția celor care urmau să facă exploatarea întreagul zăcământ, nu cheltuia nimic, dar primea 45% din tot ce se extrăgea. Era o lege cât se poate de normală. Pe care o întâlnim și în alte state. Nu întâmplător am oferit în acest sens de mai multe ori cu titlu de exemplu cazul Olandei. Unde exploatează societatea americană Exxon. Olanda nu pune niciun ban, dar primește, pe lângă dividente, 40% din cantitatea extrasă. Ce s-a întâmplat cu această Lege a petrolului și gazelor? În 2007, printr-o ordonață de urgență, legea e modificată. Dispare pur și simplu cota parte de 45% care urma să-i revină României. Un an mai târziu, printr-o hotărâre de guvern, acordul dintre Guvernul României și societățile care făceau prospecțiuni este secretizat. Tocmai pentru că dispăruse uriașul beneficiu al cotei părți din zăcămintele extrase, care ar fi putut asigura cu adevărat independența energetică a României. Și dezvoltarea accelerată a acestei țări. Cine era atunci prim-ministru și cine era ministrul Industriei și Finanțelor? Prim-ministru era Călin Popescu Tăriceanu. Ministrul Industriei și Finanțelor era Varujan Vosganian. Sunt exact cele două personalități politice, care astăzi pun în pericol, din punct de vedere politic, majoritatea parlamentară și, din punct de vedere energetic, independendența României, dinamitând Legea offshore. Ultima găselniță este reinvitarea în Parlament a investitorilor din domeniul explorării subsolului Mării Negre, cei care vor face și exploatarea pentru a le pune din nou pumnul în gură acelor deputați care doresc ca România să obțină un profit corect de pe urma înstrăinării propriilor resurse. Chiar în aceste momente, respectivii investitori din Statele Unite, din Austria, din Rusia și din Ungaria, susținuți politic de tandemul Tăriceanu-Vosganian, fac presiuni pentru diminuarea beneficiilor pe care le-ar putea avea România de pe urma propriilor resurse. Dacă PSD nu va ceda, majoritatea parlamentară se poate rupe. Iar războiul pe resurse se va transforma într-un război politic.

E important să facem precizarea că toți cei care ne vorbesc despre independența energetică a României bat câmpii. Fie din rea voință, fie pentru că în subconștient invocă o prevedere legală care nu mai există de mult în legea petrolului. Cea vizând cota parte din cantitatea extrasă, care urma să revină statului român. Între timp, prin modificări legislative succesive, s-a ajuns la formula neacceptată de Klaus Iohannis și retrimisă în Parlament, prin care statului român nu-i mai revenea nici măcar un metru cub din uriașele cantități care urmează să fie extrase din subsolul Mării Negre. Statul român primea redevențe modice, niște bani rezultând din impozitul pe supraprofitul realizat de multinaționale, acestea însumând în final circa un sfert din valoarea bogățiilor extrase. Deci nu 45% din gazele extrase, care ar fi putut asigura atât independența energetică a țării pentru următorii 30 de ani, cât și venituri substanțiale, care ar fi rezultat din comercializarea gazelor pe piața externă de către statul român prin Romgaz. Și legea respinsă de Klaus Iohannis mai prevedea, într-o formulare destul de ambiguă, faptul că 50% din cantitatea totală de gaze extrase ar fi urmat să se comercializeze prin bursa română. Evident, nu o vindeam noi, ci o vindeau ei. Și nici în aceste condiții legea nu le-a plăcut.

Au reînceput presiunile infernale asupra autorităților de la București și asupra parlamentarilor înșiși, exercitate pe toate canalele. De către guvernele reprezentând multinaționalele. De către reprezentanții direcți ai acestora. De către casele de avocatură transformate în grupuri de lobby. De către cozile de topor interne.

Iar veriga slabă a fost și este utilizată la maximum. Până când lanțul se va rupe. Aceasă verigă slabă a fost identificată de deputatul Liviu Pleșoianu. Este tandemul Călin Popescu Tăriceanu - Varujan Vosganian.

Sorin Rosca Stanescu