Steaua Cătălin Predoiu a căzut

• Tweet

Fără niciun fel de explicație, Partidul Național Liberal a renunțat la Cătălin Predoiu. A fost cel mai longeviv viitor prim-ministru din istoria recentă a României. Iar acum, fără niciun fel de explicație, numele său a trecut în uitare. Pur și simplu nu mai apare în calculele partidului cu sediul central în Aleea Modrogan. Oare de ce?

Domnul Cătălin Predoiu, unul dintre fruntașii Partidului Național Liberal, plecat de la foștii liberali către foștii pedeliști și întors, ca un bumerang, odată cu fuziunea, îndeplinea un rol de liant sau de ombilic între cele două fracțiuni. Împăca și capra și varza. Și, dincolo de faptul că a dat cele patru Coduri peste cap sub mandatele sale de ministru al Justiției, Cătălin Predoiu este o persoană cât se poate de onorabilă. Cu ținută și cu anvergură de prim-ministru. Și chiar cu o cultură de prim-ministru. Pregătindu-se pentru această importantă funcție, el și-a pus la punct până și dicția. A deprins câte ceva din arta discursului. Și, în plus, același Cătălin Predoiu este autorul unui program de guvernare PNL, de două ori revizuit și care, la nevoie, ar mai putea fi revizuit o dată. În aceste condiții, se pune întrebarea: sub ce motiv liberalii au renunțat la Cătălin Predoiu?

Nici nu mai știu de câte ori, referindu-mă la el, am utilizat sintagma "fostul viitor prim-ministru". Nu am făcut-o din răutate. Pur și simplu am bănuit că ceva nu este în regulă în maniera în care, în mod ostentativ, era pronunțat numele lui Predoiu de câte ori Klaus Iohannis ori PNL vorbeau despre un prim-ministru liberal. Acest fapt mi s-a părut ciudat, la fel cum ciudată este și nominalizarea atât de prematură a unui candidat pentru preluarea viitorului Executiv. De ce ar fi riscat cineva erodarea evidentă a numelui lui Predoiu?

Cătălin Predoiu este parte a unui târg. A unui târg politic făcut între foștii peneliști și foștii pedeliști. Să ne reamintim că atât Cătălin Predoiu, cât și Klaus Iohannis au fost lansați de către cele două formațiuni în competiția internă pentru desemnarea candidatului la președinție. Atunci, s-a convenit tacit și apoi explicit asupra faptului că, dacă unul va fi candidat prezidențial, celălalt va urma, când va fi cazul, să devină candidat pentru funcția de prim-ministru. A câștigat Klaus Iohannis. Mult timp după aceea, chiar și mult timp după ce Klaus Iohannis a devenit președintele României, atât acesta, cât și PNL l-au prezentat pe Cătălin Predoiu drept viitor prim-ministru. Acesta a și elaborat și a prezentat public programe de guvernare ale partidului.

Încă din acea vreme, intuiam că ceva nu este în ordine. Obstinația cu care era pronunțat numele său devenea suspectă. Din acest motiv, am început să iau acest proiect peste picior utilizând sintagma amintită mai sus. Când Cătălin Predoiu a fost aruncat intempestiv în cursa pentru Primăria Generală a Capitalei, lucrurile mi-au fost cât se poate de clare. Cătălin Predoiu este un om cu multe calități, dar nu și cu aceea de a sparge sticla. În plus, profilul său nu se potrivește cu așteptările cetățenilor Bucureștiului. Și nu este omul de vină. Pur și simplu așa stau lucrurile. Eșecul era previzibil și dintr-o altă perspectivă. La nivel național, PNL era în scădere. Pentru că deja mesajele acestui partid pierduseră prea mult din substanța națională și liberală. Iar, în București, haosul la nivelul organizațiilor nefuzionate, încremenite în proiect, într-un periculos șpagat, era cel puțin alarmant. Predoiu a căzut în cursă acceptând să preia, în aceste condiții, președinția PNL Bucresti și, în final, la a patra încercare, să își asume o candidatură de avarie. Atunci, i-a fost pusă cruce definitiv carierei sale de posibil prim-ministru.

Dar oare nu mai devreme? Când a căzut Guvernul Ponta prin demisia premierului, PNL s-a temut să preia Executivul deși conjunctura era favorabilă, iar PSD i-ar fi lăsat bucuroși pe liberali să conducă România pe ultima sută de metri înaintea alegerilor legislative. Nepreluarea Executivului a fost o greșeală a PNL. Un gest de lașitate. La fel cum un gest de lașitate a fost și abandonarea Executivului de către PSD. Dar, în acel moment, soarta lui Cătălin Predoiu a fost definitiv pecetluită. Klaus Iohannis a fost silit să apeleze la un terț. Cum, necum, l-a găsit pe Cioloș. Sau poate Cioloș i-a fost livrat.

După opinia mea, Dacian Cioloș nu a venit premier de capul lui. Nașii acestuia de la Bruxelles s-au grăbit, în mod suspect, să îl binecuvânteze. Ceea ce nu prea se întâmplă de obicei. Dar, indiferent pe ce țeavă a venit Dacian Cioloș, îmi este limpede că președintele Klaus Iohannis a fost pus în situația de a-i promite ceva mai mult decât un guvern de avarie, consumabil într-un singur an. Am toate motivele să îmi imaginez că președintele i-a garantat lui Cioloș nu un mandat de un an, ci un mandat de cinci ani. Și așa se face că domnul Cătălin Predoiu a ieșit total din schemă.

Sorin Rosca Stanescu