Somație pentru cei frumoși și liberi

• Tweet

Securea CEDO a căzut. Și nu mai avem decât o singură șansă. În numai șase luni, România trebuie să rezolve ceea ce nu a rezolvat 26 de ani. Situația penitenciarelor. În caz contrar, fiecare cetățean al acestei țări va fi ars la pungă. Iar prețul va fi usturător. Tinerii frumoși și liberi ar trebui să se pună urgent în mișcare. Și să ia cu asalt Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Să se adune acolo, în fața instituției, și să strige până vor plesni geamurile: "CEDO, ca hoții!".

Talibanii din România, manevrați cu dibăcie de partidele politice din opoziție-cei mai mulți fiind membri cotizanți ai acestora - și jucați pe degete de agenții de influență ai instituțiilor de forță, inclusiv cei din presa cumpărată, au o problemă mare cât țara, pe care trebuie să o rezolve. În măsură în care ei se cred cât de cât responsabili pentru ce au făcut și pentru ce au de gând să facă în viitor, este absolut necesar ca acești talibani să își tragă puțin respirația și să se gândească la această decizie CEDO de tip ultimativ.

Mulți ani de zile, oameni responsabili din această țară au atras atenția asupra faptului că nu putem avea o dimensiune cât de cât europeană în condițiile în care sistemul de penitenciare funcționează după modelul lagărelor de concentrare. În orice stat civilizat, infractorii sunt pedepsiți. Cei mai mulți cu un stagiu, mai mare sau mai mic, după gratii. În orice țară civilizată, acolo se fac eforturi pentru recuperarea acestor oameni și ulterioara lor reintegrare în societate. Cei necalificați se califică în închisori. Și când ies de acolo sunt îndrumați către locuri de muncă. Și asistați. Iar cei calificați muncesc în penitenciare, nu tăie frunza la câini înnebunind între patru pereți dotați cu gratii, și câștigă bani cu care își ajută familia sau din care își fac o mică rezervă pentru ca, la eliberare, să înceapă viața de la început. Din penitenciarele statelor civilizate, oamenii nu ies mai înrăiți decât au intrat . Dimpotrivă. În România, lucrurile au stat și stau altfel.

Nu mai are rost să luăm în calcul și "detaliul", pentru tierii frumoși și liberi, conform căruia, în penitenciarele din România, există, pe lângă oameni vinovați, și victime ale unui regim politic și judiciar violent, rudimentar, nedrept și abuziv. Sau "detaliul" existenței unui număr mare de deținuți politici. Oameni aruncați în închisori pentru că s-au aflat în conflict cu personaje puternice din instituții de forță, care s-au împiedicat de ei făcând poliție politică. Acestea și multe altele sunt simple "detalii". Cum ar zice unul dintre păstorii turmelor de talibani, "un fleac, i-am ciuruit".

Esențial este că, dacă ținem morțiș să supraviețuim în Uniunea Europeană și în NATO și să fim tratați cu un minim respect, avem obligația de a ne conforma și din acest punct de vedere unor regulii și unor principii care guvernează civilizația. Ceea ce mulți oameni cu capul pe umeri afirmă de ani și ani de zile, și anume că, dacă nu schimbăm acest sistem din penitenciare, ne batem joc cu un cinism din ce în ce mai mare de proprii concetățeni și îi punem realmente în pericol pe cei care trăiesc în afara gratiilor , iată, ne este demonstrat de partenerii noștri europeni printr-un ultimatum.

Ce urmează să facem dacă nu vrem să îi expunem pe toți românii la plata unor penalizări? În primul și în primul rând și cu o urgență maximă, care nu poate depăși șase luni, este obligatoriu ca cel puțin o treime dintre deținuți să fie eliberați. Este mult mai mult decât își propunea Ordonanța 13, dată de pereți de către talibani și atestată drept demers legislativ legitim de către Curtea Constituțională. Prin Ordonată 13, dacă s-ar fi aplicat, plecau din penitenciare doar 2.700-3.000 de detiinuti și în niciun caz 8.000-9.000. Este încă și mai mult decât, în înțelepciunea sa, a preconizat domnul Tudorel Toader, ministrul Justiție, care, prin proiectul său, propune eliberarea a doar 700-800 de deținuți.

Cum s-a ajuns la acest număr? Pur și simplu calculându-se metrii pătrați și metrii cubi de suprafață care facă diferența dintre oameni și animale. Iar calculul este unul european. Dar oxigenul este doar una dintre condiții. Penitenciarele, cele existente, trebuiesc igienizate, modernizate, ridicate la standarde umane. Tot în șase luni. Pentru a face clădirile existente funcționale, ele trebuiesc transformate imediat în șantiere. Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puțin că un număr și mai mare de deținuți trebuiesc eliberați, pentru a putea introduce penitenciarele în reparații în regim de urgență. În fine, trebuiesc construite penitenciare noi. De la iarbă.

Toate acestea trebuiesc făcute într-un termen record. Grație talibanilor care se alintă drept "tineri frumoși și liberi", România a pierdut deja un timp prețios. Acum, această masă de manevră, care devenise uriașă în vremurile de glorie le războiului contra Ordonanței 13, ar trebui să facă una din două: fie să meargă și să dărâme Curtea Europeană a Drepturilor Omului, protestând împotriva deciziilor acestei instituții, eventual să ia cu asalt și Comisia Europeană și Parlamentul European, fie să meargă voluntari pe șantierele viitoarelor penitenciare.
Este nevie de voluntari pentru că bani nu prea mai sunt. Iată, tocmai ne trazneste în cap informația oficială conform căreia Guvernul Cioloș, al "tinerilor frumoși și liberi", a călcat rău de tot pe bec. A depășit deficitul de 3%. Ei, poftim!

Sorin Rosca Stanescu