Singapore, talmeș-balmeș

• Tweet

Felul în care a fost gândit Turneul Campioanelor de la Singapore a fost, de astă dată, profund nedrept. Și, oricum, a oferit un talmeș-balmeș absolut, în care toate primele 8 jucătoare ale lumii au încasat, pe rând, cel puțin câte-o bătută. Mi se pare, totuși, anormal ca, după ce Simona Halep o umilește pe Caroline Garcia, să fie învinsă de Caroline Wozniacki, care va fi făcută mat, la rândul ei, tocmai de Caroline Garcia, ajunsă la Singapore grație unui concurs de-mprejurări!

Și ar mai fi de semnalat că Garbine Muguruza, campioana Wimbledon-ului, ca și Jelena Ostapenko, învingătoarea de la Roland Garros, au fost eliminate de la Singapore fără drept de apel. Ca și Simona noastră, de altfel, care ar putea invoca scuza că a pierdut exact în fața câștigătoarei turneului, Caroline Wozniacki. Nu neg că tenismena polono-daneză s-a dovedit până la urmă cea mai în formă, dar chiar și așa impresia generală cu care am rămas a fost că toate jucătoare prezente la Singapore erau sleite de puteri și stoarse de vlagă, la capătul unui sezon prea lung și extrem de greu, în care au colindat lumea de-a lungul și de-a latul. E drept, o fac pe bani grei, dar cu prețul unei munci cumplite și al privațiunilor de tot felul, pentru a oferi adevărate show-uri spectatorilor, care umplu până la refuz marile arene. Finala de duminică a fost o perfectă ilustrare a oboselii care a condus la nivelarea și chiar răsturnarea valorilor, de vreme ce Wozniacki a reușit pentru prima dată în carieră s-o întreacă pe Venus Williams, care o învinsese în toate cele...7 meciuri precedente.

Dar, la cei 37 de ani ai săi, americanca a oferit o nouă probă impresionantă a capacităţii și longevității sale, luptând exemplar, chiar și de la 0 - 5 în setul al doilea, când orice altă jucătoare s-ar fi dat bătută! A cedat cu 4 - 6 și singurul lucru care mi-a plăcut la Wozniacki, cu 10 ani mai tânără, a fost că i-a mulțumit lui Venus că...a lăsat-o să câștige această finală! Un sfârșit injust pentru Turneul care o proclamă astfel campioană a campioanelor pe fandosita daneză, faimoasă nu atât pentru tenis, cât mai ales pentru ședința de foto...nud, cu care a împânzit internetul, explicând că își cultivă corpul pentru că vrea să fie tare. Mai rămânea să adauge că face băi în lapte de măgăriță și că se pavoazează cu zurgălăi de aur, dar în memoria mea se păstrează circul pe care l-a oferit în meciul cu Simona, de la Madrid, când nici măcar corpul n-a mai scutit-o de umilința totală! E drept, Simona Halep a jucat atunci tenisul ei cel mai bun, pe care l-a mai regăsit în acest sezon doar în semifinala de la Beijing.

Din păcate, la Singapore n-a mai fost ea, decât poate în primul meci, cu Garcia, unde și-a dorit revanșa după finala pierdută în China. Apoi, s-a muiat evident, în următoarea întâlnire, cu Wozniacki, pentru ca în partida cu Svitolina să fie de nerecunoscut! Totuși, iat-o încheind anul ca nr.1 mondial, performanță absolut remarcabilă, datorată, cum am mai spus, nu neapărat valorii sclipitoare, cât constanței extraordinare. Și nu există satisfacție suplimentară mai mare decât aprecierile venite de la Chris Evert, Martina Navratilova, Kim Clijsters, Mats Wilander și, mai ales, de la Roger Federer, care a declarat duminică: "Nimeni nu îi poate lua din merite Simonei Halep. A avut un vis de o viaţă pe care l-a împlinit. Nu e vorba doar de Grand Slam-uri. Halep merită să fie numărul unu mondial şi trebuie respectată. Nu contează prea mult că nu a câştigat un Grand Slam. Munceşte foarte mult, joacă foarte multe turnee şi sunt fericit pentru ea".

În fața acestor nume care au făcut istorie în tenis, cele două-trei voci autohtone, dispuse să minimalizeze poziția de lider mondial a Simonei Halep, sunt nesemnificative şi vă las dumneavoastră posibilitatea de a decide de partea cui este evaluarea corectă. În ce mă privește, o felicit sincer pe Simona, îi mulțumesc pentru numeroasele momente de mare bucurie pe care ni le-a oferit și îi doresc un viitor sezon la fel de bun. Ba chiar și cu câștigarea unui Grand Slam, ca să moră de ciudă cârtitorii!

Horia Alexandrescu

Text preluat dinRomânia literară