Se destructurează PSD? Dimpotrivă

• Tweet

Un partid minuscul crește ca în poveste. Partidul România Unită. Condus de domnul Bogdan Diaconu. Înghite parlamentari în serie. Și face alianțe politice. Se comportă ca un agregator. Și tinde, vorba lui Mircea Geoană, care și el cochetează cu ideea, să devină un mare partid al partidelor mici. În general, de stânga. Din zona electoratului PSD. Încearcă cineva să destructureze PSD?

Dacă încerc, la modul virtual, să mă transform într-un creier care pune țara la cale, cumva peste capul electoratului, și dacă îmbrățișez enunțurile prezidențiale vizând justiția și raportul puterilor în stat, atunci m-aș concentra asupra PSD. Considerându-l un inamic. Și încercând să previn accederea acestui partid la putere. Dar cum să fac? Am o singură cale. Să atentez cumva la electoratul stângii. Să fac în așa fel, încât acest electorat să aibă mai multe opțiuni. Astfel încât cel puțin o parte din voturi să fie disipate. Către partide mici. Care ar putea să nici nu intre măcar în Parlament. Și, astfel, PSD ar fi slăbit. Și poate nu ar mai putea să facă, împreună cu ALDE și UDMR, majoritatea necesară pentru a guverna. În această eventualitate, e loc pentru diverse combinații politice. De aceea aș face tot ce îmi stă în putință pentru a umfla cu pompa un partid mic, cum este România Unită. Iar pompa utilizată este faimoasa divizie de presă a "sistemului". Și, evident, departamentul de zvonistică, din ce în ce mai bine uns, pe care îl are fiecare serviciu secret.

Acest scenariu funcționează doar în condițiile în care Partidul România Unită strânge suficient electorat pentru a intra în Parlament. Și își ia suficiente garanții anti-furt. Este motivul pentru care Bogdan Diaconu mizează pe parlamentari. Pe care îi adună la greu. Toți cei care au fost la PP-DD și nu se mai regăsesc pe locuri eligibile în alte partide. Sau la UNPR. Toți cei care sunt independenți și nu au reușit marea lipeală. Precum și parlamentarii pe care, dintr-un motiv sau altul, partidele refuză să îi mai așeze în față. Dar de ce caută parlamentari? Într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare parlamentar este un fel de motor de căutare. De căutare electorală. Fiecare dintre ei are o influență mai mare sau mai mică asupra unor structuri și asupra unor comunități locale. În principiu, un parlamentar de azi, chair dacă, în Legislativ, nu a făcut nicio ispravă, poate reprezenta, în plan local, un bun agent de influență. Aduce, prin urmare, în mod direct și indirect, voturi.

Dar miza pentru parlamentare mai are și o altă conotație. Dacă, până la încheierea ultimei sesiuni parlamentare, Partidul România Unită reușește să își facă un grup parlamentar, atunci, conform legii, beneficiază de posibilitatea de a-și trimite oameni în toate secțiile de votare. Rolul acestora este să păzească voturile unui partid mic. Care dorește să nu fie furat. Un partid mic nu are nicio șansă să intre în Parlament, chiar dacă obține voturile necesare, în măsura în care nu securizează secțiile de votare. Dacă, pe parcurs, un partid mic încheie, la vedere sau la secret, o înțelegere cu un partid mare, să zicem Partidul România Unită cu PSD, atunci nu numai că voturile sunt dublu securizate, dar există chiar premise pentru a fura împreună de la ceilalți competitori mici. Acest ultim scenariu mi se pare mult mai consistent, mai relevant și mai aproape de realitate decât primul, acela în care creierul care acționează se află la "sistem", iar "sistemul" ar lucra pentru Iohannis. De ce?

Pentru că stânga pesedistă întotdeauna a procedat așa. A creat sau a sprijinit partide bidon care au reușit să strângă elemente ale unui electorat tulburat. Un electorat anti-dreapta, dar care nu este deloc convins să voteze cu PSD. Care, în schimb, ar vota cu altă formațiune de stânga. Dacă partidul respectiv intră în Parlament, PSD își adjudecă, la scurt timp după alegeri, o mare parte dintre deputați și senatori. Cum a procedat în cazul PP-DD. Dacă partidul nu intră în Parlament, tot e bine. Oameni care altfel ar fi stat acasă au votat pentru un partid care a eșuat electoral. Numai că, în această situație, voturile se redistribuie. Iar cel mai mare partid, care este PSD, adună cel mai important pachet de voturi, care altfel pur și simplu nu ar fi existat.

Așadar, PSD iese în câștig și dacă ajută discret un partid bidon să intre în Parlament și dacă îl ajută, dar acesta nu intră în Parlament. În scenariul acesta, PSD câștigă din toate pozițiile. Una peste alta, nu împărtășesc sub nicio formă teza, conform căreia, prin umflarea partidului lui Bogdan Diaconu, "sistemul" ar încerca să blocheze drumul către guvernare al unui partid pe care tot "sistemul" îl taxează drept anti-justițiar și anti-european. Ca urmare, nu cred nici în teza așa-zisei destructurări a PSD prin plecarea lui Victor Ponta la PRU și coagularea, în jurul acestuia, a unei mari părți dintre activiștii valoroși ai socialiștilor. Cred însă că, dimpotrivă, PSD face, din nou, ceea ce a știut și altădată să facă la fel de bine. Să mai lucreze la o mână. Pe sub masă.

Sorin Rosca Stanescu