Să punem punct războiului româno-român!

• Tweet

Probabil mulți mă vor înjura (vrei să faci pace cu penalii, vrei să faci pace cu Nicolicea, Serban, Codrin, Iordache, vrei să bei cafea cu propagandistii Penalilor ce practica linsajul in spatiul public de ani si ani).

NU, asta cu siguranta NU! Da am în minte, ca oricare dintre noi, o lume ideală, în care ne iubim, nu ne detestăm, în care ne bucurăm pentru ce avem, nu ne enervăm pentru ce ne lipsește.

În timpul Jocurilor Olimpice armele tac, iar vocea lui Cristian Țopescu echivalează pentru mulți dintre noi cu sportul însuși, cu Olimpismul. Ne-am adăpostit de dictatură însoțiți de glasul inegalabil, inconfundabil al lui Cristian Țopescu. Ne-am agățat ca înecații de clipe de bucurie la care Cristian Țopescu ne-a transmis toată inima sa - Nadia (teribilul Montreal cu 10-10-10-10-10 si șirul unui început de minuni), Ilie Năstase (ce geniu, ce spectacol!), Țiriac (ce mustață, ce acribie!!), Hagi (șutul de la 35 de metri mixat de Dumnezeu în poartă), Gică Popescu (dirijorul-vrăjitor), Chivu (fundașul bănuit că a fost atins de extratereștri), Duckadam (strigătul din noaptea de 7/8 mai 1986, acel „Apără Duckadam!", e pentru români echivalentul lui „Un pas mic pentru om..." al lui Armstrong), Olimpiadele, Naționala de Aur, și câte și mai câte...Ooo, Gatu, Gruia, Otelea, Stanga, Birtalan.... prin vocea lui Cristian Topescu.

Toate momentele de diamant care ne-au ajutat să rezistăm l-au avut ca vestitor pe acest bulgăre de lumină cu inima cât toata Romania, pe care o iubea profund si radical: Cristian Țopescu.

Din acest motiv, să ne unim Româniile din vis și să spunem GATA! GATA!! GATA! Să încheiem războiul româno-român (fraților, fac pace până și cele două Corei!), să ne punem în slujba binelui comun! România se prăbușeșe, cade de pe hartă, să ne căutăm înăuntrul conștiințelor resurse... Ne ducem naibii cu totul (deja suntem complet irrelevanti, cand nu suntem impredictibili) si cei mai multi isi mai cauta salvarea EXCLUSIV... AFARA!

.... sigur, ce spun eu e doar România ideală. Visez că ar putea fi posibilă, că sportul ne poate întoarce la fibra sănătoasă a omului, a romanului frumos si liber, la iertarea nepervertită de convenții, șabloane, algoritmi și sânge, cât mai mult sânge.

Iartă-ne, maestre Țopescu! Cred că nu am înțeles nimic! Dar te asiguram ca Romania reala si umana te-a iubit si te-a admirat. Si iti multumeste! Drum bum, Maestre! HAI, ROMANIA!

Rares Bogdan