Rusia nu avea nevoie de război. Dar SUA da!

• Tweet

Cine ne împinge însă pe noi să pozăm în "carne de tun"?! Mereu în ultima vreme v-am vorbit despre improbabilitatea ca Rusia să intre în Ucraina și s-o bombardeze, dar în final m-am înșelat. În calculele mele mizam în principal pe nevoia Americii de a liniști temporar treburile în Europa, tocmai în scopul de a-și rezolva gravele probleme interne cu care se confruntă după instalarea regimului Biden la Casa Albă. Printre altele, semnalul pozitiv din toamnă dat de americani pentru finalizarea proiectului North Stream 2, era un argument solid, acesta ne sugera că americanii nu se opun interesului ruso-german de a-și continua colaborarea strategică legal și la vedere.

SUA au ajuns să fie azi puternic divizate societal, cu state ce-și discută în mod oficializat posibila secesiune, cu un deficit financiar enorm și o dependență de finanțele Chinei, cu tipărire de dolari în mare grabă și exces, un regim politic nepopular hărțuit zilnic de către Trump și-ai săi, fiind în pragul unor alegeri parlamentare în care nimeni nu dă vreo șansă democraților, fiind previzibil viitorii învinși ai republicanilor, ce vor prelua controlul legislativului american. Orice analist vă poate spune că aceste probleme, și multe altele pe care nu le-am mai înșirat, nu sunt rezolvabile rapid pentru SUA, ele reprezintă consecința unui management politic haotic din ultimele decenii, ba chiar decontul firesc al finalului de dominație al "Imperiului American", ce-a controlat autoritar planeta, mai ales în ultimii 30 de ani.

În plan extern, după rușinoasa retragere din Afganistan ce le-a șifonat în mod decisiv blazonul de superputere, americanii sunt la apogeul conflictului mocnit cu China, fac cunoștință de anul trecut și cu reorientarea Indiei pe axa Beijing-Moscova, se păzesc zilnic de răzbunarea imprevizibilă a Iranului, asistă neputincioși la jocul dublu al partenerului NATO numit Turcia, la sfidările Braziliei, Mexicului, Venezuelei, etc., în fine, doar observă spargerea frontului NATO din Europa, unde Franța nu este deloc un partener sigur, iar țări precum Ungaria, Polonia, Cehia, Croația semnalizează și acționează total diferit de cum ar prefera Washingtonul, observați în plus și opoziția de ieri la sancțiunile financiare impuse de UE rușilor.

În aceste condiții precare, descrise doar parțial aici, era de așteptat ca americanii să dea satisfacție Rusiei pentru a se așeza împreună la masa negocierilor, lucru pe care a mizat și Putin, ce-a dorit să-și rezolve vechea problemă a extinderii NATO exact pe fondul nevoii americane de a avea răgaz pentru rezolvarea problemelor interne și refacerea alianțelor internaționale. SUA au preferat însă contrariul, iar din perspectiva descrisă mai sus, apare evident că au făcut asta crezând că războiul de pe teritoriul Ucrainei și demonizarea în cor a lui Putin și a Rusiei îi vor ajuta să câștige timp și să-și refacă solidaritățile internaționale. În mod evident au calculat greșit, resentimentele planetare antiamericane nu se rezolvă rapid și simplist, și-n orice caz nu cu un cor de lideri slabi și obedienți ce înjură Rusia la televizor, dar apoi transmit pe canale diplomatice contrariul. Așadar, eu nu prevăd deloc că se va petrece izolarea Rusiei în plan diplomatic, ci mai degrabă se va folosi acest episod pentru înghesuirea în colț a SUA. Dar despre asta voi mai tot scrie în următoarea perioadă.

Ce-i cu România? Am avut ieri după masă câteva întâlniri și nu mi-am consultat telefonul vreo 3 ore. Spre seară, când m-am uitat, era plin de mesaje ce-mi semnalau ciudățeniile apărute pe internet sau la tv-uri. Vedete publice vopsite în culorile Ucrainei, Boc și Coliban cu iluminarea Clujului și Brașovului cu galben-albastru, Cîțu ce cerea blocarea conturilor firmelor rusești din România, în fine era semnalat un cor generalizat pe televiziuni, organizat nu pe principiul discutării conflictului și a perspectivelor, ci dedicat unui concurs de înjurături la adresa lui Putin și a Rusiei. Am deschis și eu televizorul după 22.00, și timp de vreo 40 de minute am văzut pe canalele de știri un mare spectacol al prostiei românești, jucat de comentatorii și moderatorii de serviciu (aceeași ce ne-au înnebunit în ultimii doi ani cu eficiența vaccinurilor!), dar jucat atât de prost, că-n final m-a luat râsul în ciuda situației grave, și m-am dus să citesc ceva și să mă culc.

Eu nu sunt vreun admirator al lui Putin, îl consider mai degrabă un tip mediocru fără viziune proprie, ce joacă de vreo douăzeci de ani în rolul patriotului-ortodox, lucru care l-a și salvat în ochii compatrioților săi. I-am criticat metodele securistice în mod repetat, și tocmai din cauza lor el nu a reușit să facă mai mult bine Rusiei și planetei în timpul mandatelor sale. Dar nu e momentul acum să-mi reiau argumentele. Situația este gravă și pentru România, mai ales prin proximitatea cu conflictele, ce-au ajuns aseară până-n Insula Șerpilor, la o aruncătură de piatră de frontiera noastră. Și-n aceste condiții, cu "ursul rusesc" enervat și posesor de arsenal militaro-nuclear de care întreaga lume e înspăimântată, noi ne trezim să băgăm cel mai tare bățul prin gard?!

Vreți să vă reamintesc cine mai suntem noi din punct de vedere militar sau de ce lipsă de solidaritate internațională am avut parte în ultimele decenii? Nu e cazul, pentru că știți și singuri. Ei bine, analizați în această cheie faptul că ne oferim drept "carne de tun" rușilor în mod benevol și evident, și vă rog să nu vă bazați pe solidaritatea NATO, aceasta este de paie și se poate destructura ușor la orice reazimutare din jocul mare de putere, care atenție, și-a mutat din 2022 centrul de greutate în zona eurasiatică, pe axa Beijing-Moscova.

Declarațiile liderilor politici români sau ale analiștilor de pripas se execută conform unei partituri de PR (public relations) pusă la dispoziție de către americani, dar atenție din nou, neadaptată capacităților, nevoilor și intereselor românești din acest moment, fapt ce va crea repercusiuni grave pentru noi atunci când conflictul se va stinge. Bineînțeles că trebuie să fim solidari în interiorul NATO-UE, dar este vital să fim și deștepți și să nu mergem pe drumuri fără de întoarcere, noi am decăzut în poziția nefericită în care, pe românește, ne putem rătăci și-n curtea propriei case.

Legat de ucraineni, mie-mi pare tare rău de necazul mare al oamenilor ce și-au părăsit casele din frică și disperare, căutându-și adăpost prin România și Moldova, și bineînțeles că trebuie să facem toate eforturile să-i ajutăm cum putem, să fim buni vecini. Dar nu manifest nici o solidaritate cu politicienii sau statul ucrainean, au încercat să ne facă necazuri de câte ori au putut, iar umilința la care i-au supus pe românii din Ucraina în ultimele decenii chiar nu este scuzabilă, iar eu unul nici nu vreau s-o iert până-n momentul în care ucrainenii nu revin cu reparațiile necesare.
Ce să mai zic? Ce bine-ar fi fost să fim mai deștepți și cu adevărat solidari! Dar nu suntem ...

Cozmin Gușă