Rusia joacă la cacealma. Dar SUA?

• Tweet

Nu insinuez că spun ceva nou și neașteptat afirmând că, în aceste zile, strategia lui Vladimir Putin este ceea ce în poker se numește jocul la cacealma. Se preface că e gata să atace Ucraina cu omuleți verzi, cu trupe regulate, cu arme neconvenționale, cu arme convenționale de pe teritoriul Federației Ruse, din Belarus sau de pe Marea Neagră. Urmând să o ciopârțească și să o izoleze de restul lumii, pentru ca, în final, să o pună în genunchi, făcându-le „sâc!" Statelor Unite, NATO și UE. Dar oare Biden nu știe? Ce carte joacă Statele Unite? Joacă vreo carte? Sau doar așteaptă?

Cred că o afirmație lansată în mod repetat de Adrian Severin este puternic susținută de logica politică și diplomatică. Odată cu acordurile care au condus la căderea Zidului Berlinului și apoi la scoaterea unor state din Europa Centrală și de Est de sub sfera de influență sovietică, istoria și-a luat o scurtă pauză. De trei decenii și ceva. Înțelegerile convenite după cel de-al Doilea Război Mondial nu au fost transformate într-un nou acord, odată cu finalizarea Războiului Rece. Iar Războiul Rece nu s-a finalizat. A avut loc doar un armistițiu. Și, conchide Severin, utilizând din plin logica formală, că după un armistițiu fie urmează un război, fie se încheie un acord de pace. În situația asta ne găsim.

Circulă fel de fel de scenarii, alimentate în special de către Statele Unite și Secretariatul General NATO. Conform acestora, ar fi posibil să se întâmple răul cel mai mare. Declanșarea de către Federația Rusă a unui război în toată legea, care s-ar putea transforma în al treilea război mondial. Un război pe care Rusia lui Vladimir Putin nu poate să-l câștige, dar pe care totuși ar putea avea determinarea să-l declanșeze. Iar pentru ca scenariul să fie plauzibil, pentru ca el să aibă suficientă greutate pentru a deveni preocupant pentru populațiile UE și NATO, el este descris ca într-o carte de science-fiction.

Rusia declanșează sau a și declanșat un război neconvențional, un război electronic, un război al dezinformărilor masive, un război hibrid, purtat de câteva mii de luptători din trupele de comando, strecurați în Ucraina, după care urmează restul. Restul fiind un război convențional în toată legea. Cu aviație, cu tancuri, cu rachete, cu trupe regulate. Planul vehiculat ar fi ca Ucraina să fie atacată direct de pe teritoriul Federației Ruse de către cei 130.000 de militari concentrați în acest scop, dar și prin Belarus, în condițiile în care Lukashenko a devenit practic prizonierul și marioneta lui Vladimir Putin și, în final sau concomitent, cu un atac combinat dinspre Marea Neagră și de la sol, Ucraina să fie transformată din stat riveran în stat non-riveran.

Prefăcându-se că așteaptă următoarele mișcări ale lui Vladimir Putin și sub acest pretext, NATO și Statele Unite în mod direct lansează angajamente peste angajamente privind securitatea Ucrainei, un stat non-NATO, și pentru susținerea afirmațiilor transportă acolo, direct sau prin intermediul României, din ce în ce mai multe piese de butaforie.

Și dacă tot am pronunțat acest cuvânt, iată și ultima ispravă. De astă dată a Bucureștiului. În baza acordului iresponsabil de asistență militară semnat de România, fără să fi existat vreun acord prealabil al Parlamentului, la Kiev, în decembrie 2019, noi ne-am angajat printre altele ca, prin intermediul Serviciului Român de Informații, să asigurăm securitatea sub aspect electronic a Ucrainei. Zilele trecute tocmai s-a desfășurat, sub forma unei repetiții, un atac cibernetic general asupra statului vecin, și nici până astăzi Serviciul Român de Informații nu a fost capabil să explice ce măsuri a luat și cu ce eficiență pentru contracararea respectivului atac.

În realitate, Rusia și Statele Unite, direct sau prin intermediul NATO, sunt angajate în tratative care s-ar putea dovedi cu rezultate notabile în plan istoric. Dacă așa stau lucrurile, atunci toată larma generală face sens. Părțile își încordează mușchii pentru ca, în final, să-și acorde una alteia nu sărutul morții, ci sărutul unei păci durabile, parafată printr-un nou acord între marile puteri, prin care fiecare să obțină cât mai mult din ceea ce-și dorește. Statele Unite, NATO și UE, securitate și stabilitate la granița de Est a continentului, iar Federația Rusă să primească garanțiile necesare că ceea ce a mai rămas din sfera ei de influnță după încheierea Războiului Rece nu va mai face pentru mult timp de aici înainte obiectul unor noi extinderi NATO. Concret, este vorba despre Ucraina, despre Belarus și, desigur, despre Republica Moldova.

Sorin Rosca Stanescu