România mai are are destule păduri care să fie tăiate

• Tweet

În plin dezastru climatic, Tanczos Barna, ministrul român al mediului, a anunţat, fireşte la Budapesta, că nu este de acord cu noua strategie propusă de Comisia Europeană pentru o gospodărire unitară, cu reguli severe, a situaţiei pădurilor şi care, printre altele, prevede plantarea a 3 miliarde de copaci şi acordarea de stimulente financiare pentru proprietarii de păduri.

Ceea ce, în principiu, conform unui raţionament de bun simţ şi logică elementară, ar fi o măsură de maximă urgenţă pentru a evita repetarea dezastrelor provocate de schimbările climatice în contextul unor practici de-a dreptul criminale în ţări precum România în care defrişarea sălbatică a pădurilor a fost admisă, an după an, în ciuda promisiunilor, angajamentelor şi platformelor de guvernare care de care mai patetice şi serioase în a promite pedepsirea vinovaţilor şi oprirea ciclului de fraudare a interesului nostru naţional.

Declaraţiile politice, la noi şi în Europa, sunt corecte, frumoase şi dătătoare de speranţă, aşa cum a fost pledoaria doamnei Ursula von den Leyen atunci când a preconizat măsurile care trebuie luate pentru reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră ka nivelul UE cu 55% până în 2030. Ocazie cu care a anunţat că în Uniunea Europeană ar urma să fie plantaţi 3 miliarde de copci din specii rezistente la efectele încălzirii climatice în scopul de a întări rolul pădurilor în absorbţia carbonului şi de a păstra funcţională industria lemnului.

"Pădurile au un rol vital, căci ele constituie mari capacităţi funcţionale de absorbţie de CO2 şi, totdată, sunt mari resurse pentru biodiversitate" - a spus Preşedinta Comisei Europene. Chestiunea ameninţa să devină serioasă şi chiar să se integreze în Agenda Conferinţei de la Paris împotriva schimbărilor climatice.

Ignoranţă sau naivitate? Poate ambele, căci ideea de a avea un asemenea plan presupunea, spre exemplu, şi că în România, rezerva enormă pe care s-au bazat industriile lemnului din mari ţări europene, ar putea fie să dispară, fie, Doamne fereşte, să fie pusă sub control şi să înceapă să fie înregistrate şi raportate toate tăierile de copaci. Ceea ce ar echivala cu un dezastru pentru industria mobilei din ţări prietene şi tradiţional importatoare, Austra fiind cel mai evident exemplu. Dar nu numai la noi a apărut un semnal instantaneu de protest căci miniştri din 11 State Membre (România fiind alături Ungaria, Austria, Polonia, Franţa sau Germania). Se afirmă acolo că proiectul de strategie elaborat de Bruxelles "ignoră rolul mnultifuncţional al pădurilor şi reduce totul la considerente de mediu, neţinând cont de aspectele socio-economice". Mai sincer, mai clar, Janus Wojciecki, zice că "Strategia are menirea să lupte împotriva despăduririlor. Dar trebuie să respecte şi funcţia economică a industriei lemnului care reprezintă mii de locuri de muncă precum şi aspectele sociale ale pădurilor, destinaţii pentru turism şi destindere". Ministrul nostru, adică domnul Tanczos Barna, aşa cum arată publicaţia Magyar Nemzet, citată de Rador, zice, şi dânsul ceva, cu siguranţa unui tânâr politician care se respectă: afirmă că proiectul CE încalcă dreptul statelor membre UE de a-şi decide politicile în domeniul pădurilor şi, în plus, mai zice celor care nu ştiu cum devine vorba că la noi "sistemul de gospodărire a pădurilor din România e bine reglementat şi sever".

Zău? Aşa o fi teoria la miniştri. Dar realitatea cum e? Răspunsul poate să-l afle domnul ministru consultând fie realitatea în teren, adică din România, ceea ce este un demers delicat deoarece poate deveni fizic primejdios deoarece nu ştii peste ce tăietori de lemne necivilizaţi şi violenţi poţi să dai pe-acolo Sau poţi alege să afli din hârtii. Dar nici acolo nu-i bine, căci iată ce-ar putea găsi acolo, rapoarte multiple ajunse la Bruxelles pentru a demonstra dezastrul din România, tragedia fără precedent din ultimele decenii. Iată harta desfrişărilor ilegale făcută de cel de la WWF într-o ţară în care dispar în fiecare oră 3 hectare de pădure:

Acesta este rezultatul direct al "sistemul de gospodărire a pădurilor din România" care este "bine reglementat şi sever". În realitate, Comisia Europeană a somat din nou România (pe 20 iulie 2020) să ia măsurile necesare pentru a proteja şi manageria corespunzător relele lor "Natura 2000", semnalând că "până în prezent, România nu a desemnat zone speciale de conservare şi, la modul general şi persistent, nu au fost fixate obiective de conservare detaliate şi specifice şi nici măsurile pentru a le realiza" Păi cum să se poată când nimeni nu vrea să ştie în ce zone le fac tăieri ilegale la noapte şi dacă ar fi afectate zone protejate? Din această cauză, CE a cerut României în mod imperativ să oprească tăierile ilegale de păduri şi să implementeze în mod corect regulile europene privind gestionarea arborilor tăiaţi:

„Autorităţile naţionale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii şi să aplice sancţiuni corespunzătoare. Inconsecvenţele din legislaţia naţională nu permit autorităţilor române să verifice cantităţi mari de lemn recoltat ilegal. În plus, Comisia a constatat că autorităţile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitat şi în Directiva privind evaluarea strategică de mediu...

De asemenea, există deficienţe în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei Habitate şi a Directivei privind păsările".

Oricum, ministrul nostru de la mediu a înregistrat o performanţă de excepţie: a ţinut la Budapesta pledoaria împotriva strategiei europene de plantat pomi (posibil şi în România dacă dă dânsul voie) exact în momentul în care apele se revărsau peste localităţi din ţara guvernată de echipa din care domnia-sa face parte. Că s-au revărsat apele din cauza faptului că au existat asemenea defrişări ilegale sau nu, că nu s-au plantat bariere vegetale de protecţie, asta este o întrebare pe care ar fi trebuit să şi-o pună acolo, prezent la faţa locului, ca factor responsabil direct în managementul mediului...

Dar întrebarea fundamentală rămâne, totuşi, dacă vom avea vreodată (adică la timp, pentru a preveni completarea dezastrului de acum) o echipă de guvernare care să dea legi corecte şi coerente în acest domeniu şi în care autoritatea publică să dorească a fi investită cu ceva autoritate pentru a aplica măsuri minimale. Dar oamenii sunt oameni, cu să te opui unui lobby din partea ţărilor care au nevoie de lemnul românesc, legal sau nu tăiat, dar asta neavând vreo importanţă pentru români?

Cristian Unteanu