Revanșa de la five o'clock

• Tweet

Săptămâna asta mă aflu într-o mare încurcătură! Că trebuie să optez între debutul Ligii I și turneul de la Wimbledon e o nimica toată pe lângă provocarea de a scrie despre meciul Halep-Konta înainte de a se disputa! Ultima lor confruntare, câștigată la pas de Simona, a avut loc la Constanța, când miss Johanna tropotea și plângea cu sughițuri, chipurile ofensată de tribune și de Ilie Năstase însuși.

O reprezentație jenantă, umflată cu pompa de echipa de FedCup a britanicelor, care a condus la măsurile ridicole de interzicere a lui Ilie în tribunele de la Roland Garros și, mai ales, de la Wimbledon. Drept urmare, dublul finalist din 1972 și 1976 nu se afla în Loja Regală la meciul de marți după-amiază dintre Simona Halep și Johanna Konta, care o putea propulsa pe jucătoarea noastră în fruntea clasamentului mondial. Pe mine, însă, mă preocupa mai puțin nr.1 WTA, cât îmi doream victoria Simonei ca o revanșă în numele lui Ilie, pentru lipsa de fair-play cu care a fost tratat marele jucător de organizatorii de la Wimbledon. Dar, dacă tot a venit vorba despre fair-play în chiar țara de unde a provenit conceptul, ca o acceptare loială a regulilor de comportament, n-ar strica să ne reamintim că la meciul de FedCup de la Constanța, dintre echipele României și Marii Britanii, șefii Federației Internaționale de tenis (ITP), care sunt englezi, au delegat-o ca arbitru-supervizor pe distinsa lor compatrioată, miss Victoria Clutterbuck.

Și ce ne mai miram noi că tot circul s-a soldat cu suspendarea instantanee a căpitanului nejucător Ilie Năstase. Aud?! Noroc că la Wimbledon-ul de anul acesta nu oficiază și elvețianul Andreas Egli, care e exclus de la circuitele WTA și ATP, că n-ar fi fost de mirare să-l vedem arbitru de scaun și la meciul Halep-Konta. În schimb, să nu vă faceți iluzii că gazdele insulare, preocupate de fair-play, au asigurat condiții egale de joc pentru toate posibilele adversare ale reprezentantei lor, Johanna Konta. Deși cotată drept a doua favorită la All England Club, Simona Halep nu a beneficiat până în sferturi de niciun joc pe Central Court - detaliu deloc neglijabil, semnalat luni seară chiar de siteul oficial al WTA, după victoria româncei din meciul cu Azarenka. Or, se întrebau oficialii respectivi, cum se face că jucătoarea nr.2 a lumii a fost programată doar pe terenul secundar? Uite de-aia, le-aș răspunde eu, ca să se bucure de "iarba verde de acasă" şi poate-și mai rupe vreun ligament, ca americanca Betthanie Sand.

În fine, ca să ajungem și la onoranta asistență, trebuie să reamintim că terenul central de la Wimbledon, pe care a fost programat meciul Simonei cu Konta, dispune de 15.000 de locuri, asigurând astfel o galerie de vreo zece ori mai mare decât tribunele de la Constanța. Nu știu câți românași de-ai noștri şi-au permis să dea circa 900 de euro pentru un bilet pe arena centrală de la Wimbledon, la această partidă, dar am observat că luni seară, la ora 23,50, când am scris aceste rânduri, pe site-ul londonez mai erau disponibile doar...8 locuri! Nu mă îndoiam, deci, că tribunele urmau să fie pline-ochi, amănunt de natură să o susțină pe Konta și, poate, să o complexeze pe Simona. Mai ales că, iată, meciul a fost programat parcă anume la ora 17, când britanicii savurează "Five o'clock tea"! Îmi doream din tot sufletul ca Simona să le onoreze tradiția și să le ofere cel mai bun tenis al ei, servindu-i Johannei Konta o lecție at home şi dăruindu-i lui Ilie satisfacția unei revanșe de onoare, după care să fie prezentă în finală, din poziţia de lider în clasamentul WTA. În cazul celui mai pesimist scenariu, vă rog să revedeți toate dovezile de fair-play britanic, pe care le-am enumerat...

Horia Alexandrescu
(Text preluat din România literară)