Responsabilitatea lui George Maior

• Tweet

Indiferent dacă este adevărat sau nu faptul că George Maior, ambasadorul Românie la Washington și fost director SRI, are probleme cu autoritățile din Statele Unite, el tot este o persoană extrem de controversată. În definitiv, sub mandatele lui de conducător al celui mai puternic serviciu român de informații, s-a întâmplat grozăvia despre care, astăzi, relatează întreaga presă. Instituțiile de forță, în frunte cu SRI, au încercat și în bună măsură au reușit să se substituie instituțiilor democratice ale statului. Un veritabil complot antidemocratic, un atentat la siguranța națională de care domnul George Maior nu putea fi străin. Dimpotrivă.

Acest personaj s-a deghizat întotdeauna într-un fel de Albă ca Zăpada. A încercat să fie extrem de discret, s-a exprimat evaziv, s-a comportat elegant și a fost duplicitar. În realitate, a urmărit cu obstinație câteva obiective care au excedat atribuțiile și împuternicirile pe care le deținea conform legii. A fost fie eminența cenușie a marelui complot, fie personajul care a acoperit o operațiune extrem de periculoasă săvârșită de alții. Cât timp a fost președinte jucător, Traian Băsescu și-a fixat drept obiectiv demonizarea, și nu numai, a instituțiilor și organizațiilor democratice. Și a reușit. Țintele lui au fost, simultan, Parlamentul, Guvernul, atunci când a fost cazul, puterea judecătorească, sindicatele, presa, biserica și organizațiile societății civile. Au existat, firește, și ținte individuale, de ordinul miilor, constând în persoane care se manifestau ca adversari sau critici ai regimului Băsescu.

Brațul înarmat cel mai eficient al acestor operațiuni de demonizare, de discreditare, de compromitere și calomniere a instituțiilor și persoanelor, forța cea mai calificată în acest sens s-a dovedit a fi Serviciul Român de Informații. Evident, nu în totalitate. În paralel, instituția, devenită supraponderală, s-a achitat, atât de bine cât a putut, și de sarcinile conferite prin lege, legate de contrainformații și antiterorism. Ei bine, indiferent cât de eficient a fost Florian Coldea în a executa dispozițiile lui Traian Băsescu, George Maior s-a aflat, timp de aproape zece ani, în prima linie. În definitiv, el a reprezentat conducerea la vârf a SRI. A fost, indiscutabil, directorul politic al instituției.

Mai interesant și mai grav încă este ceea ce s-a întâmplat după ce Traian Băsescu și-a încheiat cel de-al doilea mandat, iar în fruntea statului a ajuns Klaus Iohannis. Un personaj suficient de comod și de ignorant, încât să rămână în afara jocului, lăsând impresia că reprezintă, la vârful vârfului, statul român. A fost momentul în care sistemul construit de Traian Băsescu, rămas fără stăpân, și-a propus ca, printr-o lovitură de stat pașnică, disimulată în acțiuni anticorupție și de protejare a siguranței naționale, să încerce să confiște statul. Iar asta s-a întâmplat cât timp George Maior încă s-a aflat la conducerea SRI. Pentru a mă face mai bine înțeles, le reamintesc cititorilor faptul că acest personaj a figurat, în momente cheie, printre favoriții fie la președinția României, fie, de mai multe ori, chiar pentru funcție de prim-ministru. Practic, preluarea uneia dintre cele două funcții importante în stat încheia ciclul loviturii de stat și oficializa noul tip de putere. O putere ilegitimă, pentru că nu avea nicio responsabilitate față de cetățeni.

Sorin Rosca Stanescu