Rechizitoriul Revolutiei: Nimic despre americani!

• Tweet

Scriam acum cinci ani după un comunicat al Parchetului General legat de Revoluția din 1989 că ceva miraculos s-a petrecut, pe nesimțite: din ecuația evenimentelor a dispărut Securitatea ceaușistă, devenită, sub pana procurorilor, un soi de fecioară neprihănită. Care nici usturoi nu a mîncat, nici gura nu-i miroase. Iată că avem un soi de continuare interesantă: din rechizitoriul Revoluției, dat publicității în aceste zile, aflăm că revoluția a fost, de fapt, o afacere 100% sovietică: nimic despre americani, francezi, germani, britanici sau măcar unguri.

În 1987 a avut loc întîlnire istorică între președintele SUA, Roland Reagan, secondat de vicele George Bush, și liderul sovietic Mihai Gorbaciov. Un summit la care s-a discutat despre reîmpărțirea sferelor de influență și viitorul, pe cale de a deveni trecut, al comunismului. În decembrie 1989, puțin înaintea revoluției române, un alt summit istoric a avut loc în Malta, cu participarea lui Bush, devenit președinte, și a aceluiași Gorbaciov. Întîlnirea care a pus capăt hegemoniei sovietice în estul Europei, urmată la scurtă vreme de căderea comunismului și destrămarea URSS. Chiar dacă nu s-a admis oficial că asta s-a discutat, dovezile mai mult sau mai puțin directe au apărut pe larg, ulterior.

După ce euforia privind așa-zisa revoluție a început să se risipească și la noi, după 1989, a început să iasă la iveală adevărul, anume că în decembrie 1989 ne confruntasem cu o imensă piesă de teatru, sîngeroasă din păcate, regizată de Moscova în parteneriat cu state occidentale influente, de la SUA și Marea Britanie la Franța ori Germania, prin oamenii și structurile lor. Cele care, mai apoi, aveau să își instaleze dominația politico-economică asupra României.

Ei bine, la 33 de ani de la momentul 1989, rechizitoriul din procesul revoluției, dat zilele trecute publicității, oarecum curios, de către Parchetul Militar, cu acordul Procurorului General, nu conține nici cel mai vag element privind o implicare a occidentului în evenimentele din decembrie, totul fiind aruncat în cîrca URSS, KGB, GRU și a Armatei române, infiltrată, aflăm, de cozile de topor ale Kremlinului. Nu vorbim de dovezi, ci spunem că nu există nici măcar aluzii.

În cele 345 de pagini ale rechizitoriului, armata română e pomenită de 444 de ori, iar MApN de 412 ori, față de 192 de ori Securitatea și 104 ori Departamentul Securității Statului. Ceaușescu e pomenit de 385 de ori, secondat de Ion Iliescu, de 353 de ori. Mai mult decît termenul de revoluție/revoluționari, care apare de numai 325 de ori.

Cuvîntul sovietic și derivatele sale apar de 82 de ori, URSS de 33 de ori, GRU de 9 ori, Moscova de 9 ori, iar rus și derivatele sale de alte cîteva zeci de ori. Toate contextele în care apar acestea induc fără echivoc ideea unui complot 100% sovietic întru răsturnarea regimului Ceaușescu. Termenul de american apare de două ori, o dată cînd se vorbește de președintele Nixon și a doua oară cînd se vorbește despre posibilitatea ca zgomotele ciudate de la mitingul din 21 decembrie să fi fost creația unei aparaturi americane. O unică referire la Washington, zero la CIA. Deși ar fi fost de așteptat.

Referirile la Franța/francezi apar de 11 ori, la Germania/germani de 4 ori și la Ungaria/maghiari tot de 4 ori, dar în contexte fără legătură cu revoluția.
Unica vagă referire la un posibil rol occidental în revoluție e inclusă într-o declarație consemnată a lui Aurel Rogojan, șeful de cabinet al lui Iulian Vlad, fostul șef al Securiății, care spune "Apreciez că Silviu Brucan era omul cu rolul de coordonare întrucât avea multiple conexiuni la Washington, Londra, Moscova, poate şi altele". Asta, spre exemplu, în timp ce Sergiu Nicolaescu, pion-cheie al evenimentelor, a pus explicit în declarații publice totul pe seama unei înțelegeri între Gorbaciov, Kohl, Mitterrand și Bush; doar că despre asta nu se scrie în rechizitoriu, compus aproape complet din declarații ale unor personaje martore ale evenimentelor.

Și uite așa, după ce au scos Securitatea din Revoluția română, bravii procurori români elimină și Occidentul din ecuație, astfel că vinovățiile rămîn în spinările URSS, care nu mai există, și a lui Ion Iliescu, cel care încă se încăpățînează să existe. 

Bogdan Tiberiu Iacob