Războiul sfârşitului lumii. Dragnea-Tăriceanu versus Kovesi-Lazăr

• Tweet

Decizia exprimată luni de judecătorii Curţii Constituţionale - care au subliniat că există un real conflict juridic instituţional în anchetarea controversatei OUG 13 de către procurorii DNA - este (s-o admitem) lipsită de orice echivoc.

În mod normal, câtă vreme Curtea Constituţională a decis că s-a creat un conflict între cele două autorităţi - prin chiar faptul că sunt anchetaţi (programatic, fireşte!) demnitari care au lucrat la proiectul controversatei OUG 13 -, ancheta ar trebui să se oprească, chiar dacă va fi fost „pasată" (într-o autentică manieră dâmboviţeană) sub jurisdicţia Parchetului General. Când CCR soluţionează conflicte de natură constituţională între autorităţile statului, revenirea la legalitate ar trebui să fie miza fundamentală (urmărită cu cea mai firească celeritate) a tuturor factorilor politici, juridici şi sociali!

Altminteri, conflictul dintre instituţii se rostogoleşte şi se adânceşte nepermis. Dacă ancheta DNA va fi fost profund neconstituţională (potrivit CCR), la fel se conturează a fi cea orhestrată de Parcahet, actualmente, întrucât şi această acţiune nu face altceva decât să „perturbe" activitatea Guvernului şi, totodată, să submineze atribuţiile Parlamentului, ca suprem for democratic ce deţine legitimitatea de a controla actul executiv.

Am discutat cu o serie de specialişti în drept constituţional şi cu toţii mi-au explicat acelaşi lucru: CCR nu a mai fost sesizată niciodată privitor la o situaţie în care Parchetul anchetează modul în care s-a redactat o Ordonanţă de Urgenţă. Avem de-a face cu o situaţie nouă. Totuşi, cel mai înţelept ar fi ca dihotomiile stârnite de Ordonanţa 13 să fie oprite şi soluţionate constituţional (cu atât mai mult cu cât deţinem deja un verdict al CCR), mai că seamă că acea ordonanţă a devenit istorie recentă, iar premierul Sorin Grindeanu s-a angajat, în faţa Comisiei Europene, să gireze o dezbatere serioasă şi o transparenţă totală în ceea ce priveşte actele executive privitoare la justiţie şi anticorupţie. Cu alte cuvinte, dezideratele străzii şi ale UE au fost ascultate.

Însă, se pare (de fapt, este o certitudine, ceea ce mă întristează profund) că nu argumentele autentice primează, şi cu atât mai puţin bunul simţ! Bunăoară, putem identifica numeroase semne că bătălia dintre PSD-ALDE, pe de o parte, şi Codruţa Kovesi-Augustin Lazăr (susţinuţi de preşedintele Klaus Iohannis), pe de altă parte, va continua cu aceeaşi intensitate. Adică (parafrazându-l pe Mario Vargas Llosa), trăim un soi de război al sfârşitului lumii, din care nimeni nu va câştiga absolut nimic. Să vedem cine va rămâne în picioare.

P.S. De remarcat că Liviu Dragnea a ieşit întărit (atât pe line de partid, cât şi ca percepţie socială) după grelele încercări din cursul ultimelor săptămâni.

Simona Man