Război în Ucraina: Capitulare, federalizare sau finlandizare?

• Tweet

În ecuația războiului din Ucraina există cel puțin patru variabile. 1. Lupta cu invadatorul. 2, Capitularea, datorită forțelor copleșitoare. 3. Federalizarea, pe câmp diplomatic. 4. Nu în ultimul rând, posibila finlandizare a conflictului, în sensul de mannerheimizare. Adică, mai pe șleau, Rusia pierde un război lung.

Cât va rezista armata ucraineană? Este întrebarea momentului. La câteva minute de la scurta intervenție televizată a lui Putin, în jurul orei 5 dimineața din ziua de joi, ora Ucrainei, s-au auzit explozii în apropierea marilor orașe, inclusiv în capitala Kiev. Aeroporturile au fost atacate mai întâi cu drone. Nu se știe însă cine le-a teleghidat. Desantul militar rusesc părea ieri copleșitor. Au fost văzute rachete de croazieră și balistice. Kiev, Harkov, Mariupol și Dnipro, fiind ținute în tensiune.

Exploziile de la rachete au luminat cerul nopții, când au început bombardamentele în apropiere de Mariupol, conform The Guardian. Donețk și Lugansk au fost ținte neputincioase. Armata ucraineană a distrus mai demult orice infrastructură. Locuitorii din Kiev au coborât în adăposturile anti-aeriene, atunci când exploziile s-au auzit în afara orașului. Orașul Lvov, locul în care s-au grupat diplomații țărilor străine, a fost țintit la margine, mai întâi cu drone. Dar ale cui?

Armata ucraineană n-a ripostat. Se pare că i-au fost anihilate releele de transmisie a datelor. Volodîmîr Zelenski a decretat Legea Marțială. Ce impune aceasta? Obligativitatea șomerilor să meargă la muncă. Posibilitatea confiscării bunurilor din rațiuni militare. Obligativitatea rezerviștilor să fie la dispoziția țării. Vladimir Putin a mutat suficient echipament militar în sud-estul Ucrainei pentru a copleși capitala. Mijloacele militare rusești - care se deplasau ieri către regiunea Donbas - au depășit cu mult forțele ucrainene care apărau zona.

Cu 900.000 de soldați, Rusia are a patra cea mai mare armată de pe planetă. Un deceniu de reforme și achiziții militare au făcut-o un adversar periculos. Armata Ucrainei e de trei ori și jumătate mai redusă. Doar 209.000 de combatanți. Dacă Rusia dispune de două milioane de rezerviști, Ucraina, doar 900.000. La capitolul tancuri, avantajul e și mai net. 2840, Rusia, 858, Ucraina. Flotila aeriană a fost ținută ieri la sol din imposibilitatea manevrelor pe piste. Pare oricum insignifiantă. 125, față de 1160 a Rusiei.

La Mariupol, rușii au adus o parte din cele cincisprezece fregate. Ucrainenii nu au decât una. Cât despre finanțările armatei, ce să mai vorbim? Rusia alocă 43,2 miliarde de dolari anual, iar Ucraina de zece ori mai puțin, 4,3 miliarde. Specialiștii militari recunosc viabilitatea rachetelor Iskander ale rușilor, ca cele mai bune din lume.

Armata ucraineană, în ciuda promisiunilor occidentale, are la dispoziție în mare parte același echipament sovietic vechi, dar robust, inclusiv obuziere D-30, sisteme de lansare de rachete multiple Grad și Smerch și tancuri T-64, T-72 și T-80, scrie un raport al The Guardian. Însă, infanteria este extrem de motivată. Atât tehnic, cât și psihologic. Spiritul lui Stepan Bandera, mare organizator de oști, din cel de-al doilea război mondial, e încă viu în mintea soldaților. Infanteria mai are arme și echipamente de protecție moderne, inclusiv rachete antitanc N-LAW și Javelin furnizate de Marea Britanie și SUA.

Din alt unghi, Rusia domină total spațiul aerian. Rachetele sale sunt imbatabile. Ucraina nu are un răspuns realist la Iskander. Apărarea antieriană nu poate supraveghea întregul teritoriu. Ucraina n-a ripostat. Există informații că sistemele radar au căzut. Suspect că Ucraina n-a primit spațiu din partea „puterilor garante" spațiu de satelit. Obositoarele date militare au menirea de a limpezi în mintea cititorilor noștri care sunt raporturile de forță dintre cele două țări beligerante.

Ucraina poate rezista prin spiritul imbatabil al rezistenței sale, dar numai la un război de tip clasic. Nu se știe dacă instructorii anglo-americani vor fi combatanți. Dacă grupurile de luptă, bine instruite, vor intra în dispozitiv. Informațiile de ultimă oră susțin că au tulit-o înainte de invazie. Varianta capitulării în primele zile e foarte puțin probabilă. Dacă Rusia nu ocupă Kiev-ul și se mulțumește cu anexarea vechilor zone istorice (din trecutul recent), atunci într-un termen relativ scurt va ocupa întreg Donbasul. Volodimir Zelenski e ținta numărul 1.

În același timp, diplomații pot continua dialogurile. Mai ales că Putin a invocat respectarea Acordului Minsk 2, care prevedea împărțirea teritorială a Ucrainei. La ora actuală, nu se știe dacă noul țar, supărat pe Occident, nu va dori toată Ucraina. Iar după lungi negocieri, să facă o serie de concesii. În sensul ca Galiția de Nord, Transcarpatica (de deasupra Ungariei) și Nordul Bucovinei să aibă un statut special. În sensul prevăzut de Zbigniew Brzeziński, încă din anii 1980, "coridorul de securitate" al NATO.

Riposta de tip Blitzkrieg a lăsat o lume descumpănită. Existau mulți care sperau la menținerea păcii. Putin vrea să pună o matrioșkă (puppets-doll) la conducerea politică a Ucrainei. Și apoi să negocieze hăcuirea (aranjată de mult) a Ucrainei. Pentru că învingătorul nu e niciodată prestabilit, iar nicio țară nu pornește învinsă într-o conflagrație, mai există coșmarul sovietic în memoria timpului.

În noiembrie 1939, generalii Armatei Roșii au vrut să-i pună Finlanda pe masă lui Stalin de ziua sa de naștere. Ceea ce era programat să dureze trei zile, s-a prelungit și s-a încheiat după șase luni, prin înfrângerea zdrobitoare a armatei URSS. Și Moscova mobilizase 500.000 de soldați și mii de avioane. Doar tenacitatea mareșalului finlandez Carl Gustaf Emil Mannerheim a zădărnicit victoria. Emil e încă un coșmar în nopțile generalilor de la Moscova. Ticăie ceasul. Se schimbă lumea. Nimic nu va mai fi ca înainte.

Marius Ghilezan