Rădoi - ras, tuns, frezat, dar păstrat!

• Tweet

Cititorii "Tabelei de marcaj" îmi pot fi martori că am aplaudat numirea lui Mirel Rădoi la cârma naționalei și că l-am susținut constant până acum. Predilecția sa pentru a readuce ofensiva în jocul României merita această încredere, fiind convins și acum că n-am greșit cu opțiunea mea.

Nu mi-am putut închipui însă că gândirea detaliată a atacului va deveni exclusivă, conducând la neglijarea constantă și gravă a apărării, pentru a culmina cu rușinea istorică înregistrată miercurea trecută, în fața Armeniei! După înfrângerea de la Erevan, șansele noastre de calificare sunt teoretic compromise, o mulțime de voci cerând demisia selecționerului, care a și anunțat după meci că "se gândește" la ea. Mă rog, era un fel de a spune și de a încerca să mai calmeze spiritele, dar mă îndoiam că o va face, cum s-a și întâmplat, idee în care mă situez de partea celor care cred că e mai bine să rămână și să-și poarte crucea până la capăt.

Prea mult nici nu mai avem de pierdut, iar dacă ne apucam acum să ghicim pe cine mai scoate Burleanu din căciulă, inspirat de prin păduri, pierdeam timpul degeaba. Scenariile lansate rapid pe surse, că Rădoi ar fi urmat să fie înlocuit cu Mutu, în locul căruia la U21 venea Chivu, sunau a banc prost. Dar ar fi fost o nouă confirmare a faptului că Burleanu, care e cu un picior în groapă, se tot înconjoară de foști jucători cu nume, care să-i acopere cumva neavenita aterizare (de nicăieri!) direct în fruntea fotbalului românesc. Repet deci că Mirel Rădoi trebuia lăsat la cârma naționalei, să învețe din greșelile pe care le-a comis, să și le și asume public și, mai ales, să descopere de ce nu l-a înțeles jucătorii, cărora le-a reproșat că nu fac în teren ceea ce au pregătit cu el la antrenament!

Nu mi-a plăcut că selecționerul a dat vina pe echipă pentru dezastrul de la Erevan, în loc să-și recunoască propriile erori tactice, care n-au fost nici puține și nici neglijabile. Dimpotrivă, să ai 2-1 în minutul 72 (după ce ai întors scorul!), când mergeai spre victorie, și să introduci în teren doi jucători de atac (Keșeru și Tănase), în loc să-ți ranforsezi apărarea, a fost decizia total neinspirată a lui Rădoi. Dublată și de prostia lui Pușcaș, din min. 78, care a lăsat România să joace în zece, ultimele 12 minute ale partidei. Așa s-a scris dezastrul din final, pornit nu atât de la gafa lui Pușcaș, cât de la aroganța lui Rădoi, de a forța atacul!

Eu n-aș exclude să i se fi urcat la cap și lui, de vreme ce a încercat același lucru ca la întâlnirea cu Macedonia de Nord, de la București. Atunci, la 2-0 pentru noi, încă din minutul 50, ne îndreptam liniștiți spre o victorie lejeră. Dar, în minutul 76, selecționerul Rădoi introduce trio-ul Ianis Hagi-Bicfalvi-Maxim, ca să ne trezim că macedonenii reduc din scor în min. 82 și egalează în min. 83! Noroc cu Ianis însă, care înscrie în min. 85 și doar așa încheiem gâfâind (3-2) partida. Or, la Erevan, unde Rădoi a schițat aceeași aiureală tactică, rezultatul a fost același, 3-2, dar... pentru ei, căci armenii nu ne-au mai iertat! Cam asta trebuie să pricepem din trufia lui Mirel Rădoi, din foamea lui cocoșească de goluri multe, numai că punctele necesare unei calificări se obțin și la scoruri strânse sau minime.

Aș fi tentat să-i dau dreptate lui Aurică Țicleanu, care declara deunăzi că, deocamdată, pălăria e prea mare pentru selecționerul Rădoi. Probabil că așa și e, iar Mirel ar trebui lăsat să mai crească și să mai înțeleagă cum stau lucrurile la prima reprezentativă a României. Mai are la dispoziție această campanie de calificare ca și ratată, între timp își poate lua și bacul, tot cu ajutorul lui Burleanu, iar mai la vară va conduce oricum, la JO de la Tokio, și echipa noastră olimpică, pe care, să nu uităm, el a calificat-o!

Îmi pare sincer rău pentru Mirel Rădoi, că a pierdut pe barba lui, fiind ras, tuns și frezat de armeni, dar și mai rău îmi pare pentru națională. Cât despre aducerea unui nou selecționer, decât să mai tot dăm cu zarul, poate se numește Burleanu pe el însuși, ca să arate cât fotbal știe. Iar dacă nu, să îl numească direct pe Vasile Dâncu. Deși ar fi tot aia!...

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)